mica_curioasa a scris:
Superb! Si adevarat... Iti multumesc
Spiritualitate practica
Început de **Lux**, Joi 13 mai 2010 · 296 răspunsuri · 33.760 vizualizări
Spring` a scris:Superb! Si adevarat... Iti multumesc
Cu placere
Acum o ora,aproximativ,am avut un cosmar: eram in fosta casa,din copilarie,acolo unde ma visez mereu de fapt.Eram singur in casa,cu un necunoscut,foarte apropiat insa,mai mult decat un frate,un alter-ego caruia nu i-am vazut macar chipul.
Era noapte,si in casa(e vorba de un apartament de 3 camere) erau aprinse cateva lumini.
M-am dus in dormitorul meu,am aprins lumina,insa a nu s-a aprins...i-am spus celui care ma insotea ca asa patesc uneori,si ca atunci si alte lumini din casa refuza sa functioneze.
Cumva nu parea convins,si a trebuit sa-i demonstrez mergand pe rand de la o camera la alta si incercand sa aprind lumina,ori sa io sting si sa o reaprind,daca era deja aprinsa.Si intr-adevar,luminile nu mai puteau fi aprinse nicaieri,pana cand inteaga casa a ramas in intuneric.
Ajungand in ultima camera ramasa in intuneric,alter-ego-ul meu mi-a sugerat sa ma duc sa pun mana pe o planta de apartament(pe care de fapt o aveam la fostul loc de munca).Si m-am dus,iar cand am pus ambele maini pe planta,s-a smucit din mana mea,si am fugit speriat spre alter-ego-ul meu,care radea in hohote,ca si cum ar fi fost amuzant...
M-am trezit speriat,cu inima batand aiurea,in intuneric bine-nteles,incercand sa inteleg de ce am visat asa ceva...si mai ales de ce mi-e inca atat de frica.
Pentru ca mi-era frica in continuare -si aveam motive legate de trecut: am locuit in casa din vis,si acolo se petreceau frecvent fenomene paranormale inspaimantatoare...atat mie cat si membrilor familiei in general.
Cand becul exploda atunci cand incercam sa-l aprind,era de obicei semnalul unor noi atacuri ciudate(si in casa aia,becurile erau mai mult arse decat functionale...)...sunete bizare,cosmaruri si paralizii in somn sau in stari intermediare somnului,viziuni oribile,animale aparute din nicaieri in camera(un soarece a aparut intr-o noapte pe perdea,apoi in sufragerie,si a disparut fara urma cand maica-mea a facut cruce pe el,chiar de sub ochii nostrii),pendule inexistente care bateau in camera,pietre invizibile care cadeau din tavan,sonor,fara sa se vada ceva...(maica-mea a fost si lovita in obraz de o asemenea piatra),si alte -unele materiale -ca explozia unei usi a bibiotecii,de fata cu martori,in plina zi (din interior,nu s-a clintit un ac,ci tot ce era in acel dulap a ramas nemiscat,doar usa a fost smulsa din tatani de o forta misterioasa).
Am povestit toate astea,pentru a explica ca aveam motive sa ma tem -chiar daca nu le pot explica.
Asa ca am ezitat o vreme sa ma ridic din pat,apoi am aprins lumina,am baut niste apa si m-am "culcat" la loc,fara sa pot sa adorm,cu aceeasi senzatie ca e cineva-ceva cu mine in camera,prezenta teribila pe care o experimentasem de mic.
Si apoi,am incercat cu incapatanare sa inteleg de ce anume imi e de fapt frica...pana cand am inteles ca si incercarea asta de a explica era o reactie la frica pe care o simteam(frica de necunoscut,irational,inexplicabil).Mi-era ciuda,din pricina ca ajunsesem sa cred ca sunt neinfricat,si cand aveam cosmaruri de-astea,in care apareau demoni de exemplu,ii infruntem si le spuneam ca nu pot sa-mi faca nimic...sunt neputinciosi...ba chiar ii luam la bataie,fara ca ei sa poata sa imi faca nimic,oricat spumegau de furie...
Asa ca am hotarat sa traiesc frica asta pana la capat.Am inceput sa meditez asupra cestei spaime fara nume,sa incerc sa o simt cat mai puternic si mai bine,pana cand spaima de necunoscut a devenit atat de cunoscuta si familiara,incat am vazut ca sunt tot eu.Si frica asta sunt eu,si nu altceva.E parte din mine ca si iubirea sau bucuria.Am mers pana in panzele albe in interiorul ei,pana cand am ajuns sa ma staraduiesc sa o aprofundez,apoi sa ma rog sa fie mai intensa,mai profunda...si in final,sa ma simt confortabil si la mine acasa in mijlocul spaimei,si sa ma plictisesc de ea.
Am descris o experienta practica -cu prea multe amanunte chiar,tocmai pentru a va da o idee despre cum anume se integreaza diferite laturi,neconstientizate din noi.
Si a-ti cucerii frica e foarte important de fapt.
Editat Lun 17 mai 2010 02:42
Corect, "Ingere", a integra frica si mai apoi a o lasa sa treaca prin tine si astfel a o "cuceri" e important ... chiar te inteleg! Insa nu lasa frica sa te "cucereasca" pe tine, nu-ti fie teama, spune-ti doar atat: TOTUL VA FI/ESTE BINE!
Spiritualitate practică: Mergi la Biserică.
Lasă prostiile astea, că s-ar putea să-L superi pe Dumnezeu.
Arcangelo a scris:Acum o ora,aproximativ,am avut un cosmar: eram in fosta casa,din copilarie,acolo unde ma visez mereu de fapt.Eram singur in casa,cu un necunoscut,foarte apropiat insa,mai mult decat un frate,un alter-ego caruia nu i-am vazut macar chipul.Era noapte,si in casa(e vorba de un apartament de 3 camere) erau aprinse cateva lumini.
M-am dus in dormitorul meu,am aprins lumina,insa a nu s-a aprins...i-am spus celui care ma insotea ca asa patesc uneori,si ca atunci si alte lumini din casa refuza sa functioneze.
Cumva nu parea convins,si a trebuit sa-i demonstrez mergand pe rand de la o camera la alta si incercand sa aprind lumina,ori sa io sting si sa o reaprind,daca era deja aprinsa.Si intr-adevar,luminile nu mai puteau fi aprinse nicaieri,pana cand inteaga casa a ramas in intuneric.
Ajungand in ultima camera ramasa in intuneric,alter-ego-ul meu mi-a sugerat sa ma duc sa pun mana pe o planta de apartament(pe care de fapt o aveam la fostul loc de munca).Si m-am dus,iar cand am pus ambele maini pe planta,s-a smucit din mana mea,si am fugit speriat spre alter-ego-ul meu,care radea in hohote,ca si cum ar fi fost amuzant...
M-am trezit speriat,cu inima batand aiurea,in intuneric bine-nteles,incercand sa inteleg de ce am visat asa ceva...si mai ales de ce mi-e inca atat de frica.
Pentru ca mi-era frica in continuare -si aveam motive legate de trecut: am locuit in casa din vis,si acolo se petreceau frecvent fenomene paranormale inspaimantatoare...atat mie cat si membrilor familiei in general.
Cand becul exploda atunci cand incercam sa-l aprind,era de obicei semnalul unor noi atacuri ciudate(si in casa aia,becurile erau mai mult arse decat functionale...)...sunete bizare,cosmaruri si paralizii in somn sau in stari intermediare somnului,viziuni oribile,animale aparute din nicaieri in camera(un soarece a aparut intr-o noapte pe perdea,apoi in sufragerie,si a disparut fara urma cand maica-mea a facut cruce pe el,chiar de sub ochii nostrii),pendule inexistente care bateau in camera,pietre invizibile care cadeau din tavan,sonor,fara sa se vada ceva...(maica-mea a fost si lovita in obraz de o asemenea piatra),si alte -unele materiale -ca explozia unei usi a bibiotecii,de fata cu martori,in plina zi (din interior,nu s-a clintit un ac,ci tot ce era in acel dulap a ramas nemiscat,doar usa a fost smulsa din tatani de o forta misterioasa).
Am povestit toate astea,pentru a explica ca aveam motive sa ma tem -chiar daca nu le pot explica.
Asa ca am ezitat o vreme sa ma ridic din pat,apoi am aprins lumina,am baut niste apa si m-am "culcat" la loc,fara sa pot sa adorm,cu aceeasi senzatie ca e cineva-ceva cu mine in camera,prezenta teribila pe care o experimentasem de mic.
Si apoi,am incercat cu incapatanare sa inteleg de ce anume imi e de fapt frica...pana cand am inteles ca si incercarea asta de a explica era o reactie la frica pe care o simteam(frica de necunoscut,irational,inexplicabil).Mi-era ciuda,din pricina ca ajunsesem sa cred ca sunt neinfricat,si cand aveam cosmaruri de-astea,in care apareau demoni de exemplu,ii infruntem si le spuneam ca nu pot sa-mi faca nimic...sunt neputinciosi...ba chiar ii luam la bataie,fara ca ei sa poata sa imi faca nimic,oricat spumegau de furie...
Asa ca am hotarat sa traiesc frica asta pana la capat.Am inceput sa meditez asupra cestei spaime fara nume,sa incerc sa o simt cat mai puternic si mai bine,pana cand spaima de necunoscut a devenit atat de cunoscuta si familiara,incat am vazut ca sunt tot eu.Si frica asta sunt eu,si nu altceva.E parte din mine ca si iubirea sau bucuria.Am mers pana in panzele albe in interiorul ei,pana cand am ajuns sa ma staraduiesc sa o aprofundez,apoi sa ma rog sa fie mai intensa,mai profunda...si in final,sa ma simt confortabil si la mine acasa in mijlocul spaimei,si sa ma plictisesc de ea.
Am descris o experienta practica -cu prea multe amanunte chiar,tocmai pentru a va da o idee despre cum anume se integreaza diferite laturi,neconstientizate din noi.
Si a-ti cucerii frica e foarte important de fapt.
Si in locul in care stai acum ti se mai intampla astfel de lucruri?
Editat Joi 20 mai 2010 08:12
Nu.De cand m-am mutat din acea casa,fenomenele au incetat.
Arcangelo a scris:Nu.De cand m-am mutat din acea casa,fenomenele au incetat.
Atunci esti un fericit...
Adrian_mirea a scris:Spiritualitate practică: Mergi la Biserică.
Cat adevar ai spus si probabil nici nu ti-ai dat seama. In biserica intalnesti intr-adevar spiritualitate practica... adica singura spiritualitate pe care o aveti si voi crestinii - spiritualitatea banului.
Black velvet a scris:[/i]... adica singura spiritualitate pe care o aveti si voi crestinii - spiritualitatea banului.
Daca ne consideram mai presus, tre sa avem bunul simt sa nu generalizam!