Copilul este foarte constient de sine si de mediul inconjurator, chiar a fost elaborat un experiment in care s-a facut o ecografie a unui fat in burtica in timp parintii sai se certau, iar copilul tresarea in burtica, si se agita, se strangea in semn de protectie. Din asta putem concluziona, ca ceea ce simte si traieste un copil este de putin alta natura decat ceea ce traim noi. Insa ceea ce traim noi nu este mai elevat, ci lucrurile stau exact invers.
Oamenii nu pot sa inteleaga un copil, si mai ales un copil mic, deoarece, creierul sau functioneaza pe delta pana la varsta de 2 ani. Delta inseamna o stare modificata de constiinta. Dar atentie, asta nu inseamna ca NU are constiinta , ci ca este intr-o stare modificata, si mult mai receptiva, mult mai constienta de alte aspecte.
Starea omului de agitatie este starea in care functioneaza pe undele Beta, iar asta nu il face constient, ci il face agitat, sclav al automatismelor, incoerent, si incapabil de a intelege viata.
Omul poate trai doua stari, una in care este agasat de egouril, de ganduri, agitatat si chinuit de dorinte mai mult sau mai putin relevante, prin care exercita un comsum imens de energie, sau o stare a constiintei, in care transcende gandurile si traieste prezentul, accepta realitatea, iar asta il scuteste de a mai folosi atata energie pe ganduri inutile.
Practic copii se afla in a doua categorie, in care oamenii de obicei isi doresc sa ajunga. De aceea copii vad viata altfel, o vad pur, traiesc viata din prisma prezentului, moment ce este magic pentru ei.
Daca prin constiinta , voi intelegeti egouri, schizofrenia personalitatilor care niciodata nu se inteleg, ganduri rutinale, agitatie cotidiana...atunci da, poti zice ca nu au constiinta. Insa pentru mine constiinta nu inseamna personalitate. Personalitatea este doar un fake ego, ce se suprapune peste ceea ce omul este de fapt, si anume- constiinta care experiementeaza prezentul asemenea unui copil.
Mica curioasa, tu zici ca scaderea retelelor neuronale se intampla datorita trecerii ireversibile a timpului, ce ne duce spre moarte. Insa nu este asa, omul isi pierde retelele neuronale, nu pentru ca imbatraneste ci pentru ca toata viata lui nu mai invata nimic nou, ci doar isi parleste vechile retele prin consumarea vechilor automatisme. Un om normal, dupa ce iese din scoala, nu face altceva decat sa consume ceea ce a acumulat pana acum, si sa devina din ce in ce mai adancit in automatisme, automatisme care ii si conduc viata. Retelele neuronale se creaza doar atunci cand inveti ceva nou.
Omul matur nu este obisnuit sa isi mai foloseasca lobul frontal, si de aceea se foloseste preponderent de emisfera cerebrala stanga, in care toceste vechile retele neuronale.
Deci ceea ce se intampla cu creierul omului nu este un proces natural, este un proces involutiv ce are loc, pentru ca omul este preocupat cu banalitati ce ii consuma energia si creierul
.
Adrian_mirea a scris:
Spiritualitate practică: MERGI LA BISERICA!
Suntem totuși