Polyamory/polyfidelitate/relatii deschise

Ce e intr-adevar surprinzator este ca 65 % din cei ce au raspuns la chestionar SUNT FAMILIARI CU IDEEA, li s-a intamplat si stiu ca se poate intampla!

Asta poate ca un element de reflectie pentru minoritarii care spun ca e aberant ?

:cry:

Cred ca oamenii se agita mai mult sa defineasca iubirea, sa o incadreze in patratele si sertarase, decit sa o traiasca. Pentru ca a o trai ii sperie.

Si mai cred ca poti sa-i iubesti pe amindoi. Nu exista instrumente de masurat iubirea, ci doar ... procedee prin care putem sa-i facem misterul mai digerabil si mai putin de speriat.

Ai grija de iubirea voastra. Mai ales, sa n-o lasati sa fie otravita din afara.

Arcangelo a scris:

Eu as vrea sa imi explicati de ce anume tineti sa o puneti la colt pe initiatoarea acestui topic.De ce ii dati lectii despre iubire -si ii explicati ca relatia lor nu e una de iubire (cum de stiti asta?!),de ce ii explicati cat de depravata este pentru ca are o relatie lipsita de gelozie cu doi barbati care sunt total ok cu asta...de ce trebuie sa ii bagati "morala burgheza" pe gat.

Sunt oameni liberi,care se iubesc si au o relatie in 3 -cu ce va deranjaza pe voi? -e invidia? -sunt ideile preconcepute (si religioase) despre (i)"moralitatea" sexului? -care e de fapt problema voastra?

Am citit mai multe postari,si vreau sa spun ca NU sunt de acord cu ce faceti,si ca nu va gasesc nici o justificare.

Se iubesc? -nu sufera de gelozie DELOC? -se inteleg toti 3?! -e extraordinar ca exista oameni ca ei! -bravo lor,asta e concluzia mea.

Ar putea sa dea ei lectii cuplurilor monogame care se mint si insala,care se bat si se omoara din gelozie,care nu sunt in stare sa traiasca in armonie in doi,daramite in 3!

Eu nu am si nu am avut niciodata o asemenea relatie,dar mi se pare ca cei care pot sa traiasca asa,sunt cu mult peste nivelul posesivilor,gelosilor,al celor care cred ca iubirea e ceva exclusiv si limtat-limitator,care pun nenumarate conditii aberante iubirii.

Daca cineva ar putea sa dea lectii de moralitate aici,ei sunt aia,si nu voi.

Dixit! :P

Arcangelo iti multumesc pentru sustinere dar, ai luat taurul de coarne foarte brutal, si ai observat in continuare singur reactia.

Eu nu dau lectii de nimic aici. Nu fac decat sa postez niste lucruri in public pentru oricine este interesat. Si le multumesc si celor care si-au aratat interesul, in orice forma.

Elexira a scris:

mada ziceai pe undeva ca "daca ne vom muta toti 3"

intr-o asemenea situatie ai avea o relatie poligama care nu s-ar deosebi cu nimic de casatoriile barbatilor cu mai multe neveste, unde de asemenea exista respect si sinceritate intre toti, exista acceptarea faptului ca nu esti singura persoana de pe lume ce poate sa-l iubeasca si sa-l faca fericit pe partener, dispare dorinta de exclusivitate

Notiunea de polyamory o gasesc improprie pt ca te duce la gandul ca toate persoanele implicate in relatie se iubesc reciproc, asta ar fi inovativ, ceea ce nu e cazul la voi; atat ca suna mai frumos decat alte notiuni gen libertinaj

Defapt ai o relatie extraconjugala acceptata de sot, nimic pompos, nu e prima de acest gen

cred ca tu ai vrea sa introduci in context notiunea de iubire neconditionata

....

Daca tu nu vezi nimic special in asta e ok. Daca in locul prietenului meu era o femeie (bisexuala) pe care si eu si sotul meu o iubeam, atunci cum ii spuneai? S-ar putea sa existe aceasta femeie la un moment dat pentru noi, cum ii mai spui atunci?

Calauza a scris:

Ma rog, iubirea si relatiile interumane sunt un subiect atat de complex, incat nu ne-ar ajunge toata viata sa-l dezbatem. Insa tonul face muzica, asa ca o discutie civilizata are mai multe sanse sa fie si una constructiva, din care toata lumea sa poata invata cate ceva nou. Drept urmare, din punct de vedere personal, nu pot decat sa-ti multumesc Finnian, tie si inca catorva care au reusit sa mentina comunicarea la acest nivel :cry: 8)

E interesant cum s-a schimbat tonul de-a lungul discutiei. Ai observat? Nu as vrea sa reproduc anumite postari pe la paginile 7-8. Mare minune ca s-a redresat tinuta discutiei

Finnian a scris:

Eu cred, in primul rand, in iubirea fraterna, ca legatura sufleteasca. Fara sa implice neaparat o legatura biologica de rudenie. E o legatura ce adesea dureaza mai mult decat cea pasionala, bazata si pe alte lucruri... Ce nu inteleg e de ce o iubire foarte intensa intre doi oameni de sex diferit, care nu sunt rude, trebuie sa aiba conotatii sexuale in ochii altora, sau oamenii sa creada ca trebuie neaparat sa se mearga in directia aceea. Sexul implica multe responsabilitati, in afara de faptul ca poate nici nu e dorit in cadrul acelei relatii.

Este sexualitatea ceva care umbreste in vre-un fel iubirea? Iubirea platonica > iubire? Exista vre-o ierarhie in care sexualitatea (ca o consecinta fireasca a iubirii) degradeaza iubirea, sub cea platonica?

mada_ina84 a scris:

Iubirea nu este diminuata, insa intr-adevar resursa finita foarte reala este timpul. E foarte important sa il imparti echivalent nu neaparat egal. Nu trebuie neaparat sa-ti petreci timpul separat cu unul sau cu celalalt totusi. Uneori suntem toti 3:)

Este ciudat ceea ce spui in ideea ca societatea in care traim a implementat ideea ca omul este monogam. Drept dovada, nu putem sa sa ne casatorim cu mai multe persoane, este imoral sa jonglam cu mai multe persoane in acelasi timp, samd, desi se vede cu ochiul liber ca omul este poligam.

Sunt deschisa ideii, dar totusi sa ma impart intre 2 persoane... nu este genul meu. Mi se pare ca suna egoist si nici nu sunt genul care sa accepte acest lucru din partea partenerului. Insa... fiecare este liber sa faca ce vrea si sa accepte ceea ce doreste.

Daca tu te simti bine asa, eu nu am nimic impotriva.

mada_ina84 a scris:

Este sexualitatea ceva care umbreste in vre-un fel iubirea?

Eu sunt de parere ca sexualitatea intregeste iubirea. Daca sexul scartaie... mama ei de iubire, de nu iti vine sa iti cauti pe altcineva !

mada_ina84 a scris:

Daca tu nu vezi nimic special in asta e ok. Daca in locul prietenului meu era o femeie (bisexuala) pe care si eu si sotul meu o iubeam, atunci cum ii spuneai? S-ar putea sa existe aceasta femeie la un moment dat pentru noi, cum ii mai spui atunci?

dar nu e

mi se pare mie sau e putin probabil sa gasiti o femeie/barbat de care sa va indragostiti amandoi?

ca doar nu-i comanzi inimii sa se indragosteasca de un om anume pentru faptul ca-l iubeste partenerul, caci altfel ar fi reusit si sotul tau sa-l iubeasca pe prietenul tau, il accepta e una dar nu se indragosteste de el

si chiar daca ati ajunge sa iubiti o a treia persoana amandoi, asta nu presupune ca si ea va va iubi pe amandoi

da, daca ati fi mai multi parteneri, ati trai impreuna si v-ati iubi sexual si sentimental si in toate felurile, atunci as intelege si utilitatea notiunii polyamory

e posibil chiar si prin intermediul acestui topic sa va gasiti o persoana dornica de asemenea experiente, cine stie

Vin si eu la spartul targului...

mada_ina84 a scris:

Ok sa zicem ca e asa cum spui tu. Stiu ca o sa sune a lauda de sine..insa e doar pentru a sustine ideea..Sunt 90-60-90 :P

te rog sa ma crezi ca-mi pot pune in aplicare toate fanteziile cu oricine mi-as dori, dar e prea simplu si mult prea superficial.

Dar de ce obsesia asta de a fi unic/unica? Chiar crezi ca poti sa fi totul pentru celalalt?

Faptul ca esti 90-60-90 nu e o garantie ca esti dorita in mod universal. Nu spun asta din invidie, pentru ca si eu arat bine fizic, dar fiecare barbat are standardele lui. Nici de Angelina Jolie nu sunt atrasi toti barbatii, asa ca sa nu ne suim in copac... :)

Pe de alta parte... de ce ai vrea sa fii totul pentru cineva? Pe mine m-ar speria o astfel de dependenta bolnavicioasa... imi doresc langa mine (a nu se citi "am nevoie"... nu am nevoie de altii ca sa fiu fericita) un om la fel de independent ca mine, cu dorinte, vise, preocupari, hobby-uri proprii, cu prieteni proprii si personalitate proprie.

Mi se pare mult prea mult sa fiu totul pentru cineva, sa ma tem ca daca as pati ceva s-ar sinucide sau daca dragostea ar muri si as vrea sa plec m-ar ameninta ca isi ia viata sau ca ma omoara pe mine... pentru ca sunt totul pentru el. Astfel de dependente sunt bolnavicioase, nu trebuie sa fii lipitoare pe spinarea nimanui.

mada_ina84 a scris:

Conceptul meu de fidelitate l-as numi mai bine.. loialitate. E simplu: eu in momentul de fata nu sunt interesata de alte noi relatii (as face exceptie pentru o femeie) pentru ca sunt foarte fericita cu ce am acum. Asta nu inseamna ca nu pot sa am un flirt nevinovat sau un crush pentru altcineva..se poate intampla. Insa o relatie in adevaratul sens al cuvantului, ar fi imposibila. Nu am resursele necesare sa fac asta la nivelul la care mi-l doresc. Ma refer la timp si energie. Am raspuns? sper ca da.

Da, dar poate altul e fericit cu 5 relatii concomitent si inca 3 pending... si explodeaza conceptul de fidelitate... Valorile morale nu au voie sa fie relative. Scuze ca te contrazic, dar nu sunt de acord cu asa ceva. Fidelitatea, ca si concept, are un singur sens, fie ca e vorba de fidelitate pentru o idee sau o persoana...

Burel001 a scris:

Lipsa totala de gelozie la un barbat mai ales,afla acum ,daca nu stiai ,se incadreaza intre dezechilibrele de care se ocupa psihoterapeutii.

Sincer, si mie mi se pare cam ciudat un barbat care nu e gelos deloc. Detest gelozia extrema, nu as putea fi intr-o relatie in care sa fiu controlata, consider ca telefonul, mailul si lista de messenger nu sunt bunuri comune (nici eu nu le-as controla pe ale partenerului), dar chiar sa nu fie deloc gelos mi s-ar parea... nepasare. De fapt am trait asta, am avut un prieten care nu era gelos deloc. Si caruia i-a fost pana la urma indiferent si faptul ca nu am ramas impreuna (imprejurarile ne-au despartit, dar el nu a luptat deloc pentru acest "noi")...

mada_ina84 a scris:

Iar eu, ma intorc la realitatea mea beyond perfection! 8) e un deal ok.

Iar idealizezi. Eu cred ca vrei sa te si convingi un pic singura ca e asa. Nicio realitate nu e beyond perfection, oriunde mai exista si cate o mica haraiala (cearta), o mica neintelegere, ceva... Pe mine nu ma impresioneaza o astfel de exprimare, fara suparare, incerci sa faci pe cineva invidios? Nimeni nu poate visa la asa ceva, si nici nu poti convinge ca exista realitate "beyond perfection". Dar oameni creduli mai sunt...

Finnian a scris:

Ma intriga mentalitatea, atata tot. Si eu locuiesc intr-o tara vestica (alta, de buna seama!) unde daca un alt barbat ii da o palma peste fund unei femei, o bruscheaza, o injura etc, partenerul femeii ii zboara un pumn in fata, il tranteste pe jos si-i sparge botul. Prietenos mai e barbatul care il lasa cu buna stiinta pe altul sa faca orice in si cu sotia lui...

Pai e... roman, nu vestic...

mada_ina84 a scris:

Eu spun ca NU exista UN singur adevar, O singura si unica reteta, pentru toti oamenii. "Adevarul meu" si "adevarul tau", pot coexista in aceiasi lume fara ca unul sa il distruga pe celalalt. Doar pentru ca majoritatea il alege pe al tau nu inseamna mare lucru. Majoritatea asta a decis prea multe "adevaruri" ce au condus la holocaust uneori in istorie. Si-a pierdut credibilitatea pentru mine! (ok deviez, scuze)

Intr-o anumita masura, ar trebui sa existe un singur adevar. Daca toate adevarurile sunt individuale, cum naiba mai facem cu legile astea?Ii dam dreptate si hotului, ca n-avea ce manca, si ucigasului, ca a avut un acces de furie, si omului nevinovat care s-a aflat la locul si momentul nepotrivite? Grav. O diferentiere trebuie sa existe, dar nu are toata lumea capacitatea sa o perceapa. Hotii vor sustine cauza hotului, ucigasii pe a criminalului, si oamenii nevinovati pe a omului. Doar ca, hotii si ucigasii sunt minoritari, ca si polyamory (a nu se intelege ca le dau o conotatie negativa, vorbesc doar despre minoritati), ca si gay-ii, ca si multi altii, iar adevarul considerat ca universal si luat ca unitate de masura e cel acceptat de cei multi...

Malkia a scris:

Intr-o anumita masura, ar trebui sa existe un singur adevar... Doar ca, hotii si ucigasii sunt minoritari, ca si polyamory (a nu se intelege ca le dau o conotatie negativa, vorbesc doar despre minoritati), ca si gay-ii, ca si multi altii, iar adevarul considerat ca universal si luat ca unitate de masura e cel acceptat de cei multi...

Pai si poate exista un adevar universal dar nu in ceea ce priveste relatiile umane... Cum putem face un adevar universal in ceea ce priveste relatiile, cand oamenii sunt atat de diversi?

Cat priveste adevarul universal acceptat de cei mai multi cu privire al polyamory, mai uita-te odata la rezultatele chestionarului de la acest topic, ca se vezi ce recunoaste majoritatea sub protectia anonimatului ... Deci unitatea de masura in acest caz este ca majoritatea au trait sau au fost pe aproape legat de iubirea simultana pentru 2 persoane si ca nu cred in monogamie. La scara planetara, cam cat crezi ca mai conteaza inca 100 de ani - sa spuneam - pana Omenirea redefineste familia si relatiile de baza, astfel incat sa includa si polyamory?

Si pot sa fac pariu ca unii dintre cei care au bifat cu da la iubirea simultana si nu la monogamie, au comentat de zor contra relatiilor polyamory ... No ofense guys, politica strutului si ipocrizia / puritanismul merg mana-n mana.

Tin sa reamintesc celor care se vor grabi sa vina cu replici usturatoare la postul meu, urmatoarele:

1) nu argumentati contra cu mine, va rog faceti asta cu viata si societatea actuala, caci situatiile de viata care implica polyamori sunt o realitate, ca daca n-ar fi fost nu s-ar fi discutat

2) polyamory nu este o chestie calculata, aceea se numeste pervertire, ci pur si simplu se intampla - din diverse motive

3) polyamory inseamna relatii unde "vorbeste" inima nu sexul (insa pot include si sexul)

4) polyamory nu exclude monogamia in cazul altor persoane

5) un test despre polyamory la nivel planetar, facut sub protectia anonimatului ar arata exact ce arata si acesta de pe Roportal: ca majoritatea au simtit macar o data asa ceva, si ca lumea incepe sa nu mai creada in monogamie. Insa, am repetat "sub protectia anonimatului", caci altfel putina luma ar avea curajul sa recunoasa public asa ceva. Trebuie sa mai treaca vreo 500 de ani pentru asta. In prima faza polyamory vor fi priviti ca si persoanele guy/lesbos in ziua de azi.

6) toleranta este cheia de baza pentru acceptare si convietuire armonioasa - chiar si pe site.

7) ma repet: desi poate suna ca o forma de promiscuitate pentru cei care nu au simtit asa ceva la modul corect, polyamory NU este asta (promiscuitatea este o problema). Deci in definitia polyamory nu incap decat relatiile care pornesc de la o forma de iubire profunda.

Numai bine.

Calauza a scris:

Si pot sa fac pariu ca unii dintre cei care au bifat cu da la iubirea simultana si nu la monogamie, au comentat de zor contra relatiilor polyamory ... No ofense guys, politica strutului si ipocrizia / puritanismul merg mana-n mana.

Fa pariu, ca-l pierzi.

Pacat ca nu se poate vedea cine ce a votat. Am votat ca mi-au placut mai multe persoane in acelasi timp, ca sa fiu in pas cu realitatea. Asta se intampla in adolescenta, cand inca nu intelegeam ce e aia dragoste adevarata. Da, am fost atrasa de mai multe persoane in acelasi timp atunci, dar in timp modul de a vedea lucrurile s-a schimbat. In momentul in care sunt indragostita de cineva, simpla idee de a iesi cu altcineva ma dezgusta. Efectiv.

Am votat cu "Da" la monogamie, pentru ca eu cred in ea. Si asta nu inseamna ca orice casatorie respecta acest concept. Eu tind sa ii dau conotatii mai profunde, sa nu includ casatoriile din interes sau cele nefericite in care cei doi stau impreuna doar "de dragul copiilor", de convenienta, sau se inseala cu cine pot. Monogamie e cand iti dedici o parte din timpul din viata unei singure persoane pentru ca asa vrei, cand te gandesti ce sa mai gasesti frumos pentru relatia ta, cand incerci sa il faci pe celalalt fericit aproape prin tot ce faci, cand face parte din gandurile tale aproape constant...

Poate sunt idealista, dar nu cred in polyamory. Nu cred ca as putea. Si nici nu vreau sa incerc. Exista o limita si pentru deschiderea in gandire, si pentru sexualitate. Prefer sa fiu etichetata drept "limitata" decat sa imi incalc principiile. Si, in orice caz, consider ca nu toate limitele trebuiesc depasite in viata asta. Libertatea unui om consta in complexitatea alegerilor lui, in faptul ca poate lua decizii, nu in depasirea unor limite. Iar eu ma consider deja libera, nu mai am nevoie sa imi demonstrez ca pot fi mai libera de atat. Pot, in cel mai rau caz, sa iau o serie de decizii bune sau proaste, dar mai libera sau mai putin libera decat sunt deja nu pot deveni. E superlativul absolut.

Punctul de vedere al Calauzei e realist si bazat pe experientza de viata - poate putin cinic dar ...asa e viatza

Punctul de vedere al Malkiei e idealist si bazat pe flacara temporara a unei indragosteli - foarte adevarate toate cele spuse - DAR -> elemente care nu rezista in timp