Sunt gay

Arcangelo a scris:

Mai intai,trebuie sa spun ca inca de copil,ma jucam cu fetitele,cu papusile,jocuri de fetite.Nu cu baietii -cu baietii ne jucam doar jocurile pe care le joaca fetitele cu baietii de obicei -'scunsea,ratele si vanatorii,si alte asemenea.Ei aveau jocurile lor,in care noi nu ne bagam.

Mi-am dorit foarte mult sa am o papusa,insa va dati seama,ca parintii nu vroiau sa-mi cumpere una.Pana la urma,tot bunica mi-a cumparat una...

"Acum, regandeste spusele mele inversand ordinea sexelor, si ai sa intelegi cum se simte Arcangelo. Un suflet de femeie intr-un trup de barbat..."

Arcangelo a scris:

Daca nu as fi crezut ca am sa ajung direct in iad,m-as fi sinucis cu siguranta.Noaptea,visam ca ma arunc de la etaj...asta cand reusam sa adorm.Plangeam tot timpul...jeleam efectiv...ma rugam tot timpul,ceream un semn oarecare,un miracol...sa fiu schimbat,sau macar sa mor...visam cu ochii deschisi cum as putea sa am un accident,si sa se termine...cand ploua afara,ieseam pe balcon,si imploram sa cada un traznet pe mine! -apoi ezitam daca sa ma arunc sau nu de la etaj...

De ciuda,ajunsesem sa ma pedepsesc singur.Ma bateam,pana ma invineteam...ma infometam -ca"acesta tip de demoni,nu iese decat prin post si rugaciune",ajunsesem sa cad din picioare...faceam matanii,pana la extenuare...

Ca sa-i determin pe ceilalti sa...nu ma iubeasca,sau sa nu fie cumva atrasi de mine,am refuzat sa ma mai spal...

Pe strada,ieseam doar daca chiar trebuia,daca eram trimis undeva...si ma uitam doar in pamant...sa nu cumva sa fiu ispitit...

Daca imi venea vreo chestie "pacatoasa" prin minte,ma inchinam pe strada...chiar daca se uita lumea ca la urs,ca nu era nici o biserica prin preajma...

Nu ca nu imi era rusine,dar vroiam sa ma pedepsesc...abuzurile celorlalti,mi se pareau justificate -eu ma uram mult mai mult decat ma urau ei.M-as fi desfiintat!

"Suntem o societate intoleranta. Am facut rampe de acces pentru carucioarele persoanelor cu dizabilitati fizice, si osandim persoanele cu dizabilitati sufletesti."

octav.c a scris:

"Acum, regandeste spusele mele inversand ordinea sexelor, si ai sa intelegi cum se simte Arcangelo. Un suflet de femeie intr-un trup de barbat..."

"Suntem o societate intoleranta. Am facut rampe de acces pentru carucioarele persoanelor cu dizabilitati fizice, si osandim persoanele cu dizabilitati sufletesti."

Cand eram copil,mama cumparase doua papusi chinezesti -foarte dragutze (atunci era pe baza de bafta -"se dadeau" diferite lucruri,si daca aveai noroc,"apucai" si tu -si de obicei luai cat de multe "se dadeau")

Una din papusile astea -care aratau la fel,dar aveau hainutze de culori diferite,am revendicat-o eu.Cum ma jucam doar cu acea papusa,intr-o zi,mama a facut-o sa "dispara".A pretins ca a dat-o de pomana unor copii cersetori...(doar pe a mea,va dati seama)

Nu va spun cat m-a durut chestia asta...cred ca orice copil caruia i se face asta ar plange.

Mama,povestea ca taica-su,le-a facut ei si sorei sale cate o rochita,de comanda.Rochitele erau deosebit de frumoase,de printese,si ele doua erau foarte incantate de ele...pana cand taica-su le-a dezbracat efectiv pe strada,dand rochitele altor fetite! -chestia asta a ramas pentru intreaga ei viata o trauma...ar fi putut sa inteleaga ca nu are dreptul sa faca acelasi lucru!

Daca aveti copii despre care aveti motive sa credeti ca sunt gay -si la unii copii asta e chiar vizibil,nu ii traumatizati prin asemenea gesturi,crezand ca ii veti schimba -nu doar ca nu functioneaza,dar transmiteti alt mesaj,ca nu ii iubiti asa cum sunt ei,si ei vor simtii ca nu au cum sa se ridice la inaltimea asteptarilor voastre fata de ei -nu e nevoie sa ma credeti pe mine,consultati un psiholog mai bine,inainte de a face asa ceva.

Nu ma consider o persoana cu dizabilitati sufletesti pentru ca sunt gay.

imi place cu adevarat cum gandesti, poate si povestesti si cum ai avut acea revelatie cand te rugai plangand pentru un semn... eu ma aflu in strainatate si chiar daca aici societatea pare mai deschisa, homosexualitatea nu este usor acceptata, in cadrul discotecilor sau a party-urilor speciale excesele sunt chiar paroxistice, dar probabil si pentru ca libertatea de exprimare in public este destul de redusa. Eu chiar voiam sa inteleg care ar fi factorii care duc la aceasta orientare iar modul tau liber de expunere m-a facut sa inteleg ca pana la urma asa te nasti, asta esti...Cand am ajuns aici, in alta tara europeana, eram fascinata de negri, fara nicio conotatie sexuala, de modul lor de a fi, negresele ,duminica cu fuste inflorate si coafuri exotice ma uimeau, nu m-am intrebat daca-mi plac sau nu , erau diversi si pentru mine era ok. Cu toate acestea discriminarea exista, paradoxal dar noi, romanii, ii discriminam pe negri, marocani cu toate ca la randul nostru suntem discriminati, de asemenea toleranta pentru cei altfel decat noi este destul de redusa

stii , citisem ca daca iti doresti un mentor sa te lumineze iti va apare, am intalnit unul candva,dar viata mea merge inainte si eu evoluand a trebuit sa -mi gasesc alta cale... hihi, o anumita parte din mine isi doreste sa te asculte in continuare.

Multumesc. :)

Am avut de fapt o alta revelatie,inainte de cea de atunci,cand ceream un semn.La aceea ma refeream cand spuneam ca daca sunt curiosi,am sa o povestesc.

Eram in clasa a 9-a,cand s-a intamplat.Maica-mea era o persoana cultivata si careia ii facea chiar sa epateze prin cultura sa,o interesau mai ales chestiile exotice si rare din pricina asta.Avea un grup de prieteni "literati" cu care mai discuta si cu care facea imprumuturi de carti (pe vremea lu' Ceasca,cartile bune se puteau cumpara greu,prin pile...pe sub mana;cat despre cartile vechi sau cartile din occident,nu prea se gaseau.In biblioteci,o parte din "fondul de carte" era trecuta la categoria "special" si facuta inaccesibila,datorita cenzurii)

Am facut o paranteza mai lunga,ca sa explic de ce anume mama a copiat de mana cateva fragmente dintr-o carte a lui Eliede despre yoga,adusa pe sub mana din franta si imprumutata doar pentru cateva ore.

Acele notite,le-am gasit eu,si in acele notite,era expusa exact tehnica de intrare in starea de meditatie yoga.Textul explica cum trebuie sa iti fixezi atentia pe spatiile dintre ganduri,dintre cuvinte...sa nu te lasi interesat de nici un gand,pana cand toate gandurile dispar -totul trebuia facut intr-un loc cat mai linistit,fara factori perturbatori.

Asa ca,foarte curios,am pus in aplicare ce am citit,chiar din acea seara.Si -poate surprinzator- am reusit sa ajung in acea stare de vid mental.Era foarte placut,relaxant.Dar linistea interioara,calmul acela deosebit,m-a facut sa adorm imediat.

Am repetat aceasta experienta placuta de atunci,in fiecare seara,cu diferenta ca -prin exercitiu,reusam sa mentin acea stare din ce in ce mai mult,si sa o aprofundez.Insa pana la urma,tot adormeam...

Pana cand,am observat aparitia spontana a acestei stari,in cursul zilei -si atunci mi-am dat seama ca pot sa o exersez si atunci.

Nu imi amintesc cata vreme a trecut de cand faceam eu asta,dar intr-o seara,am intrat ca de obicei in aceasta stare,si am ramas acolo pana cand,am observat o schimbare -de la calm si liniste,starea evoluase inspre pace si multumire...o stare de bine si de multumire...de mare seninatate sufleteasca,fara vreo umbra de grija...si aceasta stare se adancea si ea...transformandu-se intr-o imensa-si totusi uluitor de calma bucurie,in pace deplina si iubire fara margini,libertate si serenitate -cuvintele sunt mult prea palide ca sa descriu experienta -e imposibil.Si toata aceasta ...stare -cum sa-i spun? -crestea,fara margini,pana cand,am inteles ca nu exista nici un sfarsit,e o adancinme infinita de iubire,pace,bucurie si fericire,care nu se termina niciodata ci creste fara margini.Poti sa o numesti Dumnezeu.Eu asa am facut.

Oricat de incredibil ar parea,totusi am abandonat aceasta practica a meditatiei din pricina convingerilor mele religioase de atunci,si din pricina ca preotii spuneau sus si tare ca yoga este o erezie diabolica care ma va duce in mod sigur in fundul iadului! -eram imatur...copil,asta este.

Datorite acestei experiente,spun ca am cunoscut pe Dumnezeu,si ca nu este fiinta intoleranta pe care o propovaduiesc unii.

M-a impresionat povestea vietii tale, Arcangelo. Simteam nevoia sa-ti spun asta, pentru ca mi-au dat lacrimile cind citeam astazi.

Eu personal nu pot sa cred ca Dumnezeu te condamna pentru ca iubesti. Chiar daca iubesti o persoana de acelasi sex. In teologia crestina oricum exista o vesnica disputa: dreptatea lui Dumnezeu sta inaintea iubirii Sale de oameni sau invers? Bine, dispute pe care numai mintea omeneasca le poate cloci. Insa imi par mult mai aproape de adevar cei care spun ca Dumnezeu nu poate pune dreptatea inaintea iubirii, pentru ca ... ei bine, exemplul este chiar Iisus Hristos. A fost drept ca El sa moara pentru pacatele noastre? Nu. A fost un gest de iubire totala? Da.

Iti admir curajul si blindetea. Daca insa eu as avea pe cineva gay in familie, l-as sfatui sa plece in alta tara.

Sau poate nici una, nici alta.

Eu am incetat sa mai cred ca as putea juca un rol oarecum cristic intr-o tara scufundata pina peste cap in tare. Dar nu vreau sa te descurajez si pe tine. Doar ti-as spune asta: nu te agata de ideea de "misiune". Fa-o daca simti ca trebuie sa o faci. Insa doar daca vine firesc.

Multumesc

Multi oameni ma sfatuiesc sa plec din Romania...poate ca am o "misiune" aici...sau sunt intr-adevar un fraier ca am ramas.

multumesc si eu, e extrem de placut sa te citesc, despre adevar si revelatie am mai putea vorbi,insa topicul este despre gay, o persoana care simte altfel decat majoritatea dar care simte normal din punctul sau de vedere, nu-i usor sa fii altfel intr-o lume care afiseaza si impune reguli de comportament si viata.

Asta se aplica si daca nu esti gay, daca nu te conformezi toti te privesc dezaprobator chiar si cei care se comporta ca tine dar pe ascuns.La un moment dat, discutand despre libertate, eu am zis ca nu , nu suntem liberi,uite nu pot sa trec strada daca semaforul este rosu, e o regula, as putea muri, raspunsul a fost ca , ba da esti libera sa treci, doar ca trebuie sa iti asumi responsabilitatea...ai putea sa iei si o amenda, insa e alegerea ta...la tine poate n- fost o alegere, dar ai ales sa o accepti.

Am avut candva ca semnatura cuvintele "normalitatea,e cea mai raspandita boala psihica".Acea semnatura mi-a fost stearsa,pentru ca un moderator a hotarat ca este ofensatoare.

Ce vreau sa spun,e ca normalitatea -ca suma de reguli sociale,este ceva nu doar nenetural,ci anti-natural.Exista un conformism -mai mult sau mai putin agresiv,si o presiune -mai mult sau mai putin apasatoare,de a ne conforma cerintelor si asteptarilor societatii.Si moduri in care suntem pedepsiti daca nu o facem.Exista moduri brutale in care unele societati pedepsesc "crima" nonconformismului -am dat mai devreme un exemplu cu tarile arabe fundamentaliste.Acolo,nu te joci...

Si exista si moduri mai discrete in care societatea te pedepseste pentru nonconformism -poti sa fi marginalizat...sau sa ti se refuze aceleasi drepturi sau sanse ca altora.

Nu e nevoie sa fi homosexual pentru a suporta asemenea pedepse,depinde de societete si de regulile sale -poti sa fi pedepsit foarte drastic intr-o societete,pentru aceleasi chestii care ar fi chiar recompensate in alta.

Acest comformism,e o boala psihica a societetilor umane,si ii imbolnaveste efectiv pe unii indivizi,care fie nu se pot conforma -si cedeaza presiunii -pe fondul unei vulnerabilitati personale si a unor circumstante agravante;fie se pot conforma,si o si fac,dar fac asta negand ceea ce era in chip firesc,natural in ei...schilodindu-se psihic.Si ei pot sa ajunga la un moment dat sa cedeze.

Depinde mult si de individ -si rezistenta sa,si de societate,si de cat de puternica este presiunea conformismului acolo.

Cu cat o societate este mai intoleranta,cu atat presiunea conformismului la normalitatea grupului este mai mare,si mai periculoasa.

Intoleranta motivata religios,este cea mai periculoasa,pentru ca nu poate sa fie contestata nici macar prin apelul la ratiune si bun-simt.Bine ca evul mediu s-a terminat -in Europa cel putin...

da, pana la urma mai marea libertate a individului manifestata in tarile nordice nu a dat peste cap societatea, nu s-a creat haos, dimpotriva actele de xenofobie si intoleranta fiind extrem de reduse in raport cu tarile conservatoare. In mentinerea conformismului, a regulilor rigide, manipularea are un rol esential, suntem asaltati prin toate mijloacele : asa e bine, asta trebuie sa manaci, asta trebuie sa bei, sa ai masina, casa, rate, sa devii sclav prin mijloace moderne.

Pana la urma scarba de a vedea doi barbati sarutandu-se de unde vine? In principal din educatie si din manipularea mass-mediei.Cum eu as avea scarba-sa zicem, sa sarut o fata, la fel ai simti si tu, probabil, daca ar trebui sa faci acelasi lucru.

A fi gay si a nu te condamna- un subiect interesant as zice!