Burel001 a scris:
Legea este buna asa cum este.Pana la 12 saptamani varsta fetala, hotaraste femeia pentru ca este vorba pana la urma de corpul ei ,de la 12 saptamani in colo ,nu mai hotaraste nimeni decat legea ,care spune ca primeaza drepturile fatului ,daca nu sunt alte considerente medicale legiferate si alea.
Totusi nu e ca si cand termenul de 12 saptamani ar fi axiomatic peste tot pe glob; unii nu impun restrictii deloc iar la altii difera. Deci cum are cetateanul obisnuit certitudinea ca acest termen este si moral? Cumva in alte sub-ramuri ale medicinei lucrurile sunt tratate diferit de la tara la tara (vorbesc de bagajul de informatii utilizat in medicina, nu de dotarile spitalelor)? Nu, din cate stiu, iar daca se intampla, nu cred sa fie un lucru comun. Ceea ce inseamna doar ca acest termen nu are o sustinere stiintifica solida, ci doar ca omul de rand e "uns pe suflet" de faptul ca asta e limita impusa de lege, deci trebuie sa fie cea corecta. Din moment ce exista si medici care sustin ca acest termen nu se justifica si ca arunca o impresie gresita asupra lucrurilor, ma mira ca asta nu da nimanui de gandit.
Burel001 a scris:Va dati seama ce aiureala ar aparea ,ce procese ? Cate situatii trebuie sa aiba o lege astfel modificata ,de luat in calcul?
Da, e corect, multe incurcaturi pot aparea, mai ales intr-o tara in care totul se face de mantuiala. Dar s-ar putea face la o adica mici modificari pentru a reglemeta aceste lucruri, sau, daca e sa reducem posibilitatile de eroare, s-ar putea proceda asa numai in cazul in care tatal bilogic e cunoscut. Cat despre testul de paternitate, implica anumite riscuri in cazul unui copil nenascut, deci nu stiu ce sa spun in legatura cu asta.
Burel001 a scris:1.In cazul sarcinilor care sunt urmare a violului ce facem? Trebuie sa reglementam separat nu?
2.Dar la o sarcina in vitro,cu sperma de la donator,in cazul cand femeia se hotaraste prin absurd, ca nu mai vrea sarcina?
3.Legea trebuie sa fie cat mai simpla, nu sa o complicam pana ne prindem urechile in ea.
1.Deja s-a specificat ca sunt exceptii, ca si cazurile complicate dpdv medical de altfel.
2.Pai sa am pardon... ce facem aici, ne jucam ? E vorba de adoptarea unui hamster, pe care il poti duce inapoi la magazin? Atat de putin inseamna omul in ziua de azi?
3. Timpul acordat unei legi ar trebui sa creasca direct proportional cu domeniul pe care il reglemeteaza. Daca legea asta poate salva vieti si poate aduce un echilibrui, in sensul de a-i da tatalui un drept care i se cuvine, in nici un caz nu trebuie pastrata cea veche pe principiul "merge si asa, ce sa ne mai complicam, avem si altele de rezolvat".
De ce ar fi buna aceasta lege? Din doua motive. Atunci cand tatal este cunoscut si stie de existenta copilului, nu va mai avea minile legate, stiind ca il va pierde, fara sa poata face nimic. Eventual ar putea sa se ajunga la o intelegere in care tatal sa isi asume responsabilitatea de a creste copilul dupa nastere, iar mama care nu-l vrea sa fie absolvita de orice responsabilitati. Iar in al doilea rand, tatal care nu il vrea nu se va mai putea spala pe maini cu atata usurinta, cum o fac in general barbatii astazi, pentru ca va fi nevoie de acordul lui expres.
