De lege ferenda

eu stiam ca ma exprim alandala, dar pana acum nu mi'am dat seama cat de greu e sa ma inteleaga cineva

sa o luam pe de'a randul, pentru mine, ca asa imi este mai usor

1. vrei ca barbat sa ai un copil, da, 'te manifesti'- sarim peste cazurile in care te manifesti ca jumatate a unei relatii normale, bazate, printre altele, si pe respect, ca aici numai de respect nu e vorba- dar te manifesti in mod RESPONSABIL- daca nu e nici o femeie care vrea sa faca impreuna cu tine un copil- apelezi la mame surogat, care a acceptat de buna voie sa poarte+ nasca un copil, de a carui crestere tu devii responsabil, ca ti'ai asumat aducerea lui pe lume

2. s'ar putea sa te surprinda, dar o femeie nu este un incubator- ii respect dreptul de a face ce vrea ea cu corpul ei, atata timp cat este asta nu o pune in pericol( dupa, ma mai gandesc...)

3. legea asta mareata nu respecta nici macar viata respectivului copil, ci proslaveste orgoliul barbatului

modul in care este formulata, lipsa oricarui amendament care sa stipuleze ce se intampla mai departe cu pruncul cela, arata asta cu varf si indesat

***asa, pe post de amendament al meu: marea majoritate a femeilor recurg la avort in momentul in care nu pot sa isi asume responsabilitatea aducerii si purtarii unei alte vieti in mediul in care traiesc. Daca omul cu care s'a intamplat ( ca vorbim de o intamplare, si nu o dorinta, daca se ajunge la avort) sa ramana insarcinata ar parea capabil sa creasca un copil, fii sigur ca s'ar gandi de multe ori, si ...ar renunta...tot de multe ori...

4. legea poate impiedica un avort, dar nu are cum impiedica o femeie care are chef sa creasca un copil de una singura( in cazul in care a ramas insarcinata, nu vrea sa il creasca impreuna cu tatal, dar vrea sa il nasca)

presupun ca m'am repetat mai sus, dar alt vocabular nu posed...

dar, ca idee principala, asta era: legea enuntata nu respecta nici viata mamei, nici a copilului, are un cumplit iz de ev mediu in schimb, punand orgoliul barbatului mai presus de cele doua

Ce spui e foarte adevarat, dar ar putea sa fie modificata si sa se pastreze doar anumite lucruri, de exemplu, daca in restul situatiilor pare de neacceptat, sa reglementeze doar cazurile in care tatal e cunoscut si vrea cu tot dinadinsul acel copil, angajandu-se sa aiba grija de el dupa nastere. Iar in caz ca i se intampla ceva, copilul sa fie preluat de o terta persoana (stiu ca suna a girant dar alta idee nu-mi vine). In caz ca i se intampla si acelei persoane ceva, sa existe o alta pt backup... Eventual tatal sa ajute mama financiar pe perioada sarcinii...Eu cred ca in multe cazuri mama ar reveni la sentimente mai bune. Si varianta asta ar fi ceva.

OK, hai sa luam legea invers.

X-ulina ramane gravida dintr-o relatie qvasi stabila dar fara mare viitor.

Ea stie cine e tatal si tatal stie ca e copilul lui.

Ea vrea sa faca acest copil si sa-l creasca singura.

Tatal NU vrea copilul de nici un fel. Are tatal dreptul sa o oblige sa faca avort?

Daca tatal nu are dreptul sa o oblige sa faca avort de ce nu are el acest drept? Aici nu este vorba de un drept al tatalui?

Sper ca am fost destul de clara :roll:

Din punctul meu de vedere primeaza drepturile copilului, deci daca legea asta ar salva macar cateva vieti, ar fi binevenita. E destul de scarbos faptul ca se pune semnul egal, in termeni de moralitate, intre a scapa un copil de la moarte si a obliga o femeie sa-si omoare copilul, doar pentru ca vorbim de "drepturile femeii" si "drepturile barbatului", de cine dispune de corpul cui... De fapt e grotesc, avand in vedere ca sus-numitii stiau ce fac cand "s-au dat in barci", iar copilul nu are nici o vina.

Legea pleaca de la ideea ca viata trebuie respectata, ca acelui copil trebuie sa i se dea o sansa daca exista macar un om care il vrea, ar avea drepturi firesti asupra lui si care eventual sa isi asume raspunderea de a-l creste. Nu de la principiul ca barbatul trebuie sa aiba ultimul cuvant. Deci cine spune ca pe acelasi principiu ar trebui ca barbatul sa aiba dreptul de a forta o femeie sa faca avort, priveste lucrurile in mod eronat, crezand ca salvarea unei vieti si luarea ei atarna la fel in balanta.

Finnian, eu nu am

Din articol:

"Pe de alta parte , conform legislatiei in vigoare , dreptul suprem la viata al copilului este la dispozitia unui singur parinte si daca prin modificarile aduse legii avortului putem in viitor determina existenta si-a unui singur copil , inseamna ca aceasta propunere nu va fi in zadar.

Ca urmare a conditiilor concrete din Romania , in care din statistici reiese ca numai in 10 ani ( intre anii 1989 si 2000 ) au fost 11 milioane de avorturi provocate voluntar pe cale medicala , asemenea lege nu poate fi decat binevenita ."

Va sa zica, ideea ca legea asta e menita sa subjuge femeia barbatului e o rastalmacire facuta cu buna stiinta (vorbesc la general).

Tot din articol :

Aceasta propunere de lege nu doreste sa aduca o atingere a drepturilor femeilor , ci numai sa aduca in fata deciziilor majore ale vietii o egalitate legala a ambilor parinti cu privire la existenta urmasilor lor . De aceea se considerea a fi o justa si necesara lege.

Problema pusa de mine ramane. Nu are si barbatul dreptul de a NU vrea sa fie tata atunci cand vrea femeia? aici nu mai e discriminat? :roll:

Diela a scris:

Cu avortul

da, ai dreptate, n-am interpretat

A, clar, trebuie lucrat nitel la proiectul de lege; mai dadea cineva exemple de situatii complicate. Iar faza cu testul facut dupa intreruperea sarcinii trebuie sa fi fost o greseala de exprimare, altfel... :roll: Dar legea ar fi buna, chiar si daca s-ar referi doar la cazul in care lucrurile sunt clare. Tot ar fi ceva.

Eu cred ca m-am prostit; atata m-am gandit doar la ideea in sine ca nu am stat sa observ ca articolul respectiv e doar o pagina de blog iar autorul acestei propuneri e un cetatean obisnuit. Ma si miram sa vina de undeva "de sus" propunerea asta.

OK; acum putem sa stingem lumina si sa ne culcam. Nu se va intampla in viitorul apropiat. Dupa cum se vede, numai la scopuri din astea umanitare nu le sta gandul distinsilor parlamentari.