The Unknown a scris:Se pretinde cam mult de la o femeie: sa faca copiii, sa tina familia, sa si lucreze sa contribuie la venitul familiei, sa fie multumita de soarta ei de sluga dubla si nimeni multumita!!!
Mi-ai adus aminte de vesnicul argument din partea miscarilor feministe cum ca femeia zilelor noastre nu este menita sa "stea la cratita" si cu vreo 3 prunci in jurul fustei....ea este emancipata face parte din forta de munca cot la cot cu barbatul,etc...dar pe de alta parte unele din cele care duc o astfel de viata si anume combinatia intre mama/sotie/gospodina/femeie de cariera se plag de faptul ca nu reusesc sa faca fata tuturor responsabilitatilor la care sa-au angajat.Sa vina oare emanciparea cu un pret? :giveheart:
Adevarat ca in ziua de azi sa schimbat mentalitatea cu privire la cine trebuie sa duca in spate familia.Astazi si barbatul pune osu la treaba in casa (si cu asta nu ma refer la schimbat becul sau reparat teava de la baie) ci la schimbat pampers,concediu de maternitate,sta dadaca acasa cu copii,se implica mai literalmente in cresterea lor,ba chiar fac curat si unii chiar gatesc.
Dar in mare parte femeii i se atribuie rolul principal cand vine vorba de gospodarie si copii,chiar daca ideea este considerata arhaica.
Exista o dilema reala in zilele noastre cu privire la alegerile pe care le facem in domeniul asta.In timp ce pentru unele femei a fi sotie si mama este telul principal si considera ca asta este menirea vietii lor,pentru altele asta este doar o parte din ceea ce-si doresc de la viata.Niciuna nu trebuie judecata negativ.
Sau cum sa spus deja mai sus,unii provin dintr-un mediu de famile degradat de violenta si abuz care mai mult ca sigur au lasat o amprenta psihologica asupra lor si ca atare se tem sa nu reconstruiasca experientele traite de ei,in propria familie.
Chestia cu saracia sau cu lipsurile materiale nu ii afecteaza pe toti.Unii refuza sa aiba copii pana nu sunt convinsi ca le pot oferi mai mult sau ceea ce nu au avut ei,pe cand altii se pare ca nu sunt afectati de astfel de gandire si fac copii indiferent de situatia materiala in care se afla gandinu-se probabil ca asa cum au reusit paritii sa-i creasca pe ei asa vor reusi si ei sa-sii creasca pe ai lor.
Alti oameni vor sa-si traiasca tineretea cum s-ar zice ceea ce in ziua de azi mere si pana la 35-40 de ani.
Nu auzim noi mereu spunandu-se " 40 is the new 30"..."30 is the new 20" ? 
Multi se considera inca feciori sau cozanzene si la 40 de ani.Vor sa calatoreasca sa vada lumea,sa se distreze sunt preocupati sa arate cat mai tineri sa tina pasul cu prospaturile de 18 ani,sa puna noaptea capul pe perna fara griji si prea mari responsabilitati in afara de rata de la Mercedes si rata la bungalov.
Fiecare cu ce-l doare nu?
Altii au asteptat prea mult din diverse motive si s-au trezit ca atunci cand au decis ei ca ar fi timpul sa intemeieze o familie e prea tarziu.Altii au diverse conditii medicale,altii nu concep ideea de a avea copii inafara matrimoniului si daca nu-si gasesc perechea potrivita nu fac nici copii.Altora le e teama de divot si prefera sa evite situatii in care copilul lor va creste in famile dezbinata sau in cel mai rau caz fara vreunul din parinti.Sunt multi care au gradul asta de pesimism daca nu chiar paranoia.
Si tot asa....lista poate continua...
