Jump to content
Forum Roportal
Sign in to follow this  
Cristina andre

Dascali

Rate this topic

Recommended Posts

ai putea scrie despre faptul ca , multi dintre noi, dascalii, ii judecam pe tinerii acestia prea aspru, ca nu le dam nici o sansa, ca in loc sa le indreptam greselile ii pedepsim , ii intimidam. poate ca ar trebui sa scrii si despre faptul ca a fi dascal inseamna sa-ti lasi cate putin din sufletul tau in inima fiecarui copil, sa le dai bucurie chiar daca in tine sunt lacrimi. inainte de orice copiii au nevoie de dragoste, de afectiune. cei care nu ofera nimic, ma refer la dascali, vor descoperi cu uimire ca fostii elevi intorc privirea cand, peste ani, se vor intalni; ii acuza pe tineri pentru lipsa de respect uitand ca inainte de a cere trebuie sa daruiesti.

Share this post


Link to post
Share on other sites
ii intimidam.

Reusesti sa-i intimidezi??? Ca eu ma chinui de nu mai pot si nu reusesc nici sa mor.... :roll:

 

ii acuza pe tineri pentru lipsa de respect uitand ca inainte de a cere trebuie sa daruiesti.

Si aici intra si pustanii. Chiar azi, am fost tratata cu spatele, fara sa fi facut vreun gest, sau sa fi spus vreun cuvant care sa merite lipsa de respect. So... tot educatia de acasa si bunul simt sunt cele fac diferenta!

Share this post


Link to post
Share on other sites

@mica_curioasa, poate daca ai ridica tonul si le-ai zice ca daca nu isi baga mintile in cap sa se comporte civilizat ii lasi repetenti atunci ar functiona intimidarea.

Si daca nu te cred, vor incepe sa te creada cand va curge cu 2 si 3 la cei care sunt nesimtiti si cel mai important, sa nu iti schimbi comportamentul indiferent ce va zice directorul sau parinti lor.

Share this post


Link to post
Share on other sites
@mica_curioasa, poate daca ai ridica tonul si le-ai zice ca daca nu isi baga mintile in cap sa se comporte civilizat ii lasi repetenti atunci ar functiona intimidarea.

Si daca nu te cred, vor incepe sa te creada cand va curge cu 2 si 3 la cei care sunt nesimtiti si cel mai important, sa nu iti schimbi comportamentul indiferent ce va zice directorul sau parinti lor.

Pai iti dai seama ca in cele din urma ajungi sa ridici si tonul ca toti suntem oameni si rabdarea noastra are o limita. Mai ales cand stii ca esti acolo pt ei si-ti doresti sa ajungi cumva la ei si nu faci decat sa te lovesti de un zid de totala indiferenta (asta in cel mai bun caz). Eu singura stiu ca am incercat toate metodele...

Asta cu amenintatul nu merge... e mai rau. Sunt unii ramasi cate 2 ani la rand si nici macar cand stiu ca sunt in pericol de a nu putea termina nici 8 clase, nu reusesti sa comunici cu ei.

Poate unii ar zice ca nimic nu e imposibil si poate ca asa e, dar nu exista conditiile si nici sustinerea necesara pt a face imposibilul sa se intample.

Am incercat sa vorbesc cu ei. Cei care au probleme mari, sunt violenti si aproape abandonati de parintii care sunt plecati din tara, manifesta o respingere totala pentru orice fel de comunicare... mai mult eu nu stiu ce as putea face de una singura. Nu am atata putere.

Deci ca tema pentru eseu: "Dascalul din mileniul 3, un Sisif si nimic mai mult"

 

Sau Don Quijote...

 

Nu e vorba despre dascali. E vorba despre un eseu.

Si in eseu este vba de dascali...sau nu?!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu cred c-ai prins ideea, totusi. Hai sa nu fim Gica-Contra, doar de dragul de-a fi Gica-Contra.

Nu se discuta despre scolile din Romania, se dau idei pt un eseu.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Eu cred c-ai prins ideea, totusi. Hai sa nu fim Gica-Contra, doar de dragul de-a fi Gica-Contra.

Nu se discuta despre scolile din Romania, se dau idei pt un eseu.

De ce trebuie sa fie intotdeauna Gica Contra cel care nu are aceeasi parere...?

Este un eseu, da. Un eseu despre dascali. Si bineinteles ca se dau idei pt eseu. Care e cel mai bun mod, decat a discuta cu dascali si a vedea cum arata peisajul din locul in care stau ei?

Eu despre asta inteleg ca ar fi eseul... dar poate ca gresesc.

Adica e despre ceea ce inseamna sa fii dascal in mileniul 3. Sa ma lamureasca intitatorul topicului daca nu e asa.

Eu zic ca daca vorbim despre dascali intr-un eseu, tre sa vb si despre scolile din Romania, macar cat mai suntem pe aici...

Share this post


Link to post
Share on other sites
Pai iti dai seama ca in cele din urma ajungi sa ridici si tonul ca toti suntem oameni si rabdarea noastra are o limita. Mai ales cand stii ca esti acolo pt ei si-ti doresti sa ajungi cumva la ei si nu faci decat sa te lovesti de un zid de totala indiferenta (asta in cel mai bun caz). Eu singura stiu ca am incercat toate metodele...

 

 

da, asta e cel mai greu sa descoperi ce anume i-ar putea scoate din indiferenta asta. de obicei activitatile extrascolare permit o mai mare apropiere de elevi, unii isi pot descoperi diferite aptitudini prin dans, desen, dramatizari etc.

 

uneori ii cunoastem foarte putin pe copii de aceea ne este greu sa alegem cele mai bune metode pentru a-i scoate din pasivitate. notele si faptul ca promoveaza nu constituie pentru elevi o motivatie, vad mereu in jurul lor cum unii, oameni analfabeti, s-au catarat pana in cele mai inalte pozitii de conducere , deci...la ce foloseste scoala?

 

meseria asta se face cu multa pasiune si multa dragoste, daca tu , ca dascal, ii vezi pe elevii tai irecuperabili, asa vor fi.

 

eu as fi curioasa , daca prin absurd, elevii ar decide cu cine vor sa faca ore, adica sa-si aleaga ei profesorii, cati dintre noi am mai fi la catedra. atata timp cat ei sunt obligati sa ne suporte, cu bune si cu rele, ar trebui sa facem si noi efortul de a-i suporta fara sa ne mai plangem peste tot.

Edited by *elle

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×