Locuri de munca si bani

toată societatea actuală este centrată pe acest subiect care ne conduce viața in acest moment. peste tot unde ma duc, pe toate posturile tv, numai asta se discută despre locuri de muncă și bani. viața acestor oameni este condusă de niște lucruri iluzorii și fără prea mare insemnătate. sunt conduși de un pragmatism de cel mai jos nivel.

nu mai există preocupări culturale sau sportive. poate doar in măsura in care obții mici satisfacții din aceste activități și ca să-ți spui ție și celorlalți că mai faci și altceva in afară de a munci.

eu nu zic sa nu muncim, eu zic ca toate au o limită.

există o disperare a muncii. că toți trebuie să muncim, cât mai mult, cât mai eficient, pe cât mai diverse domenii.

in Anglia din timpul revoluției industriale unde era o disperare după muncă, toți munceau atunci, de la copii de 11 ani pana la batrani care puteau sa mai stea in picioare, munceau toți și nu orice muncă, in condiții grele și pe bani puțini. erau aduși (forțat) țărani impreaună cu toata familia lor pentru a munci in fabrici. oricine era bun de muncă era bine primit.

eu zic ca am depășit această perioadă in care toți trebuie să muncim pentru un progres (iluzoriu) al societății. tehnologia și știința au ajuns la un nivel destul de ridicat pentru ca toți să avem vieți decente. obiectele pot fi create prin procese automate, nu mai e nevoie de oameni, poate doar intr-o mică măsură. nu mai e nevoie să avem un program de muncă de cel putin 8 ore pe zi(8 ore fiind enorm, nu-ti mai ramane timp pt nimic in acea zi). sistemul acesta este același ca și acum 100 de ani. nimeni nu îndrăznește să incerce să schimbe sistemul. și acest sistem pervers te obligă să muncești pentru a-ți asigura existența(ceea ce e oribil).

viziunea lui Cioran despre muncă: http://bisericadinsuflet.wordpress.com/2011/12/06/emil-cioran-despre-munca/

Redondo a scris:

..

eu nu zic sa nu muncim, eu zic ca toate au o limită.

....

Da, toate au o limita dar nu uita ca de banii pe care ii obtii din munca depinde orice altceva vrei sa faci in viata, asta daca nu te afli in varianta ideala de a mosteni vreo matusa super bogata si nu ai nevoie sa muncesti ca sa te intretii si atunci te ocupi de altceva - calatoresti, experimentezi lucruri extraordinare sau te ocupi de arta, investitii, sport, sau ce iti mai trece prin minte.

Stu ca suna prozaic legatura asta dintre munca si partea financiara dar deocamdata societatea, asa cum este ea structurata se bazeaza in mare parte pe financiar. :boss:

Partea proasta este ca marile averi sunt polarizate la o patura destul de subtire a societatii, iar daca majorietatea n-ar munci, sau n-ar avea un serviciu cat de cat stabil, chiar daca poate inutil pentru ca multe activitati sunt facute in zadar si fara perspectiva, atunci acesti oameni ar trai la limita subzistentei si nici nu si-ar putea duce viata de azi pe maine, ei si familiile lor. Cei bogati nu sunt decat o mana de oameni care nu pot tine in spinare populatia globului, nici daca prin absurd si-ar propune asa ceva. Organizarea muncii odata prost facuta, pornind de la fiecare afacere/intreprindere individuala, greu se mai restructureaza, si de obicei se propaga in lant ineficientele, inertia, activitatile redundande si neancorate la realitate.

Vedem ce mare dezastru social se poate declansa daca o fabrica mai mare intra in colaps, sau se fac disponibilizari masive intr-o zona fara posibilitati de reintegrare a fortei de munca, guvernele si oamenii sunt neputinciosi, desi tot ei au contribuit la sustinerea unor intreprinderi inutile sau prost gestionate, dar de la care fiecare tragea foloase (un salariu, o zona tinuta sub control), cat se putea prin inertia lucrurilor. Dar nimeni nu ar gandi pe termen lung sau sa puna bazele unui lucru viabil pentru toti cei implicati. Lucrul facut de mantuiala ca sa iasa repede pe piata cu el, in orice conditii si cu orice pret, mai tarziu se dovedeste o bomba cu ceas. Si cam asa se petrece peste tot, oamenii se considera norocosi daca au un salariu ca sa nu fie nevoiti sa cerseasca sau, chiar sa gandeasca la perspectiva in care raman pe drumuri.

Redondo a scris:

toată societatea actuală este centrată pe acest subiect care ne conduce viața in acest moment. peste tot unde ma duc, pe toate posturile tv, numai asta se discută despre locuri de muncă și bani. viața acestor oameni este condusă de niște lucruri iluzorii și fără prea mare insemnătate. sunt conduși de un pragmatism de cel mai jos nivel.

Lumea este impartita azi intre sclavi si stapani de sclavi! Acum, nu mai sunt sclavii din antichitate, cu lanturi de fier la maini si picioare, s-a trecut la o forma moderna a sclaviei, cea in care banii reprezinta lanturile, iar munca este modul prin care te vinzi stapanilor. Toate acestea nu ar avea efect fara manipularea prin intermediul careia, conceptul de munca si bani este prezentat lumii ca fiind ceva cat se poate de firesc.

Black velvet a scris:

Lumea este impartita azi intre sclavi si stapani de sclavi!

Mai exista si o a treia categorie, cei ce se ocupa cu constientizarea sclavilor si a stap

GeoFiloRo a scris:

Da, si stapanii au lanturile lor, doar ca sunt de alta natura.

GeoFiloRo a scris:

.....De exemplu c

Ca tot ziceti de sclavi...suntem sclavii tehnologiei. Vrem apa calda la robinet, masina cu climatronic si internet far' de fire.

Rupeti-va de acestea si traiti liber, in comuniune cu natura si oarecre izolare.Puteti? Eu reusesc doar scurte perioade, dar ma tot antrenez.

Nu trebuie sa mananci iarba si sa dormi sub cerul liber,in frig. Exista solutii, nu foarte scumpe.Doar ca urmatoarea masina va consuma fan si pantofii tai finuti vor fi de cauciuc, pana la genunchi. Femeile vor face masti de argila, amestecand la chirpici pt. viitoarea vila cu doua camere, iar barbatii culturism, carand si sapand all day long . Banii vor fi depozitati in cofrag si intensitatea plitei o reglezi aruncand lemne in foc. Bai, dar ai seara chef de-o poezie...acompaniat de greieri si-n miros de lavanda...

...e suficient, ca bag groaza-n voi..., eu abia mi-am revenit .Luna trecuta am tras-o rau de tot...

Gata, ca am dat in offtopic.

Redondo a scris:

eu nu zic sa nu muncim, eu zic ca toate au o limită.

există o disperare a muncii. că toți trebuie să muncim, cât mai mult, cât mai eficient, pe cât mai diverse domenii.

e bine sa muncesti, omul cam pentru asta traieste, nu sa stea degeaba si sa contemple. munca chiar te tine in viata, iti face bine fizic si psihic, dar munca din ziua de azi a ajuns sa nu mai semene cu ce era. banii nu inseamna munca, a castiga un salariu, facand ceva inutil si neplacut pentru el, sau chiar ocupand un loc la un birou in care poti lancezi mult si bine, la cheremul toanelor unor sefi, nu este munca.

in trecut, munca avea alte valente. de exemplu, un taran muncea cu toata familia lui din zori pana in seara pentru a produce si procura cele necesare traiului. munca avea o insemnatate si sociala, si economica, fiindca unea familia intr-un scop comun, una este sa muncesti cu sarg alaturi de familie, cunoscandu-te mai bine si petrecand timpul limitat care ne este dat printre cei dragi, evoluand impreuna in aceeasi directie, si alta este sa mergi la "lucru" pentru a castiga bani petrecand mai mult timp cu strainii decat cu familia. Acest timp de lucru nu mai aduna oamenii impreuna, nu mai sudeaza familiile si le confera sentimentul unui tel comun, bineinteles ca munca nu mai inseamna decat cel mult o abilitate exploatata pentru a te face util societatii, si a petrece restul timpului in familie, si atunci cu grija locului de munca, stresat de problemele de acolo, care sunt aproape imposibil de comunicat si impartasit cu familia care au problemele lor de acelasi tip. Deci munca nu mai are acelasi rol, este mai mult o obligatie sociala, de multe ori copilul nu stie cu ce se ocupa tatal lui si nu invata de timpuriu sa deprinda meseria si sa fie pregatit pentru a cunoaste ceva concret care sa il ajute mai tarziu. Sotia nu stie ce face sotul la munca, in ce consta o zi obisnuita la birou pentru el, deci sunt tot felul de necunoscute care fac viata mai neplacuta si dezinteresul pentru munca omului se poate instala foarte usor, atat timp cat nu iti poti face o idee cu ce se ocupa prietenul tau 10 ore zilnic, cu alte cuvinte nu-l cunosti. Este si acesta un aspect descurajator care instraineaza oamenii si ingreuneaza functionarea familiilor si instruirea/educarea copiilor pentru viata.

Ma uit la bunicii mei care erau: bunica invatatoare care preda 4 ore pe zi si in rest se dedica familiei, bunicul profesor, cu prea mult timp liber dar si multe responsabilitati scolare (el ar fi putut sa fie mai ocupat profesional pentru ca la altceva nu se prea pricepea), strabunica era casnica dar deosebit de vrednica si nu ii ajungea lumina zilei pentru cate lucruri avea de facut prin casa, etc. Pe cand copiii nostri, daca vom avea, nu vad ce ar putea invata bun de la noi, ancorati in activitati financiare, necunoscand altceva decat birou si calculator, nestiind ce inseamna munca fizica si priceperea in a iti infrumuseta viata in comun si a exploata toate micile bucurii ale traiului de zi cu zi, pentru ca nu mai traim impreuna ci separati, majoritatea timpului.

Daca nu cu munca este asociat banul, atunci e rau, ca nu toata lumea este priceput la furat sau la facut rost de bani pe alte cai. Unii chiar sint sortiti muncii, altfel n-ar trai.