Imi pare foarte rau sa aud asta.
Toti cei de care ai amintit fac acelasi lucru: isi impun vointa, fara sa ia in calcul ce e mai bine pentru acel copil. Bine, cazurile tragice in care copiii sunt trimisi la cersit sau sa se prostitueze deja trec in alta sfera, si asemenea lucruri se pedepsesc cu inchisoarea. Daca cred ca ar trebui trasi foarte serios la raspundere dpdv legal parintii care isi abandoneaza copiii - da, cu siguranta.
O auzeam pe o tanti vorbind intr-un documentar despre femeile care parasesc caminul. Era o scriitoare care sustinea ca nu era o mama buna pentru ca era prea ocupata si nu isi putea implini cariera in acelasi timp cu rolul de mama, asa ca a renuntat la al doilea, lasand copiii cu sotul pentru a dse dedica scrisului.
Acesti oameni invoca aceleasi scuze invocate de cei care isi parasesc sotiile/sotii, partnerii de viata etc - nu iti e bine langa mine, nu sunt in stare sa imi indeplinesc rolul cum trebuie, iti va fi mai bine daca plec din viata ta, etc etc etc. Adica iti spun ei cum iti va fi mai bine tie, desi tu sustii contrarul.
Am avut o perioada in care m-am considerat data la o parte de parinti, care nu aveau bani si au lasat pe altcineva sa ma creasca, in jur de 8 ani. Am inteles ca au crezut ca imi va fi mai bine asa, desi le spuneam intruna ca nu imi e bine deloc si ca vreau sa ma intorc acasa. Am zis ca nu mai discut viata personala pe forum dar oricum a fost acum foarte multi ani. Au crezut intr-devar ca imi era mai bine asa, desi era exact pe dos. Dar nu e o situatie de abandon oricum.
Deci trebuie vazute si intentiile din spatele actiunilor cuiva, in cazul asta.
Cei care isi parasesc familiile prin scuze ieftine de "ma indepartez de voi ca asa va e mai bine" se mint si ii mint pe altii. Desi ti se pare la un moment dat ca se autoflageleaza si se desconsidera, si se priveaza ei insisi de ceva care le-ar aduce bucurie, adica viata de familie, scuza este una patetica si de fapt ei vor sa para cei vrednici de compasiune, tulburati, incarcati de probleme, care se sacrifica indepartand nefasta lor persoana de cei dragi. Asta ar fi valabil pentru un varcolac dintr-un film american, nu pentru un om care pur si simplu fuge de responsabilitate. Unii isi dau seama ca "nu erau pregatiti pentru asta" (cam tarziu; tough), altii gasesc noi "pasiuni" pe parcurs care sunt incompatibile cu viata de familie samd.
Cert este ca ei si-au luat anumite angajamente, fata de partener, de copil, de amandoi (dupa caz), declarate cu convingere si emfaza la inceput apoi uitate complet cand li se nazare ca "nu de asta am eu nevoie acum". De obicei barbatii sunt cei care procedeaza asa, dar mai sunt si exceptii. Oamenii astia refuza sa priceapa ca nu e ca si cum ai lasa o facultate, o slujba, te-ai reprofila din orice punct de vedere. Motiveaza cu "m-am schimbat", ca si cand asta le-ar da dreptul sa incurce viata altor persoane, facand promisiuni pe care apoi nu si le onoreaza. Cand promiti sprijin, iubire pentru totdeauna, neconditionat, nu spui "imi rezerv totusi dreptul de a ma schimba oricand pe viitor si de a te lasa brusc cu fundul in balta". Nu e vorba numai de ei si de dorintele lor, asta refuza ei sa inteleaga. Asa, cand scrii o carte, nu-ti convine o pagina, o rupi si o arunci la cos, si reiei de unde consideri, dar cine procedeaza asa in viata reala arunca pagina cu tot cu oamenii care depindeau de el emotional si uneori si material. Ceea ce nu are nici o scuza, mai ales cand motivul schimbarii e o "prospatura" dupa care i s-au aprins calcaiele. Oricum, divaghez.
Oameni iresponsabili, asta am vrut sa spun. Egoisti si pusi pe justificari absurde.
