Parintii stiu intotdeauna ce e mai bine pentru copiii lor!

Adica.

K0ntr0VerSy a scris:

Asta este un pretext de-al parintilor ca sa isi justifice aprioric orice actiune.

Nu, parintii doresc binele copilului (cateodata chiar nu il doresc, dar cred ca doar in cazuri patologice), insa actiunile lor sunt gresite, pentru ca nu sunt in stare.

Majoritatea covarsitoare a parintilor nu educa bine copii pentru ca nu sunt in stare de asa ceva, repet.

Nu te lua dupa declaratiile lor, sunt nule.

A face un copil presupune contact sexual si atat, e la indemana oricui.

Asta nu implica si o capacitate de a fi parinte.

Parintii cu astfel de clisee isi tradeaza de fapt neputinta.

Dar noi invatam de mici ca parintii ne iubesc, ca ei stiu mai bine cum sa ne indrume in viata, iar mai incolo ne trezim niste ratati.

You do the math.

Esti prea finut tu.

Adica le-ai gasit un fel de justificare si nu ai folosit cuvinte jignitoare. Cam bland.

Poate.

Dar eu sunt mai vehement cand e vorba de ipocrizie, nu de impotenta.

Iar parintii de care vorbesc, repet, enorm de multi, sunt in incapacitate de a educa, nu lipsa de vointa.

Mai sunt si altii, mai multi decat credem noi, care mint si se mint ca sunt parinti care incearca.

Si cand te simti in incapacitate de a educa, dai bir cu fugitii?! Si cu alt barbat, pe deasupra. Interestind (copyright Darianna@2010)

_Ariana_ a scris:

Si cand te simti in incapacitate de a educa, dai bir cu fugitii?! Si cu alt barbat, pe deasupra. Interestind (copyright Darianna@2010)

Tu vorbesti serios aici sau te maimutaresti?

Pai nu te simti in incapacitate de a educa, parintii respectivi sunt parte din enorma masa care considera ca dau o educatie buna copiilor.

Aia care dau bir cu fugitii in educatia copiilor se cunosc imediat prin rezultate: abandon, delasare, copii scapati de sub control.

Nu ma maimutaresc.

lupini a scris:

Dumnezeu

Nu poti separa conditia de parinte de cea de om. Un om poate fi un om bun dar un zugrav de toata jena, pentru ca nu a invatat meseria asta. Dar a fi parinte nu e o meserie. Ingrijirea care se impune prin lege, da se poate invata ca o meserie, cum inveti sa uzi plantele daca lucrezi intr-o sera. Dar felul in care relationezi cu copilul, modul in care aplanezi conflictele, asculti ce are de zis, explici motivele hotararilor tale, convingi in loc sa impui, esti langa el cand are nevoie si nu cand ai tu timp etc sunt esentiale.

Din pacate parintii tind sa asocieze ideea de bine pt copilul lor cu ce a fost sau ar fi fost bine pentru propriile persoane la acea varsta. Plus ce vad in jur drept retete ale succesului, foarte des urmand tiparul standard scoala-cariera-familie.

De asta unii spun in mod prapastios ca cine nu urmeaza tiparul automat se distruge.

Cunosc oameni buni care sunt parinti buni, desi poate nu au fost apreciati suficient de copii si viceversa cand familiile treceau prin perioade grele. Dar ei au vrut mereu binele copiilor, lucru demonstrat de faptul ca au acceptat in cdele din urma alegerile lor, contravenind tiparului dar facandu-le copiii fericiti.

Altii, dimpotriva, considera copiii o proprietate si se dedau la orice fapte josnice pentru a isi impune vointa in viata lor - sa aleaga cutare facultate, sa se cupleze - sau cel mai des sa nu se cupleze - cu cineva anume, sa faca sau sa nu faca un copil etc. Oamenii astia sunt o sub-specie de care imi e extrem de scarba si singura solutie e ruperea completa de ei.

Un caz concret - doi insi inruditi cu persoane pe care odinioara le consideram ca fiind din familie, mentalitate de rahat, zgarcenie, materialism, nesimtire de-aia olteneasca proverbiala samd. Au avut doi copii, o fata si un baiat, amandoi extrem de inteligenti. Fata a plecat in America la studii, unde s-a si stabilit, mentinand o legatura stransa cu ei. Baiatul, desi locuia in aceeasi localitate, s-a rupt complet de ei acum multi ani, cand i-au jignit sotia de fata cu ea, spunand ca nu ar fi trebuit sa se casatoreasca. Lui i-a mers bine, a ramas impreuna cu sotia, inca ii merge bine. Fata a resimtit din plin influenta lor, si desi era atat de departe fizic, nu s-au lasat pana nu au vazut-o divortata de primul sot, si daca-mi aduc aminte bine a facut si un avort in aceeasi perioada, dar nu stiu sigur.

Asta ca dovada a faptului ca pentru asemenea parinti nu conteaza fericirea si dorintele copilului ci ceea ce vor ei sa faca.

Ravl a scris:

Asta'i din ciclul : "intre confuzie si realitate" ... .