Anther_one a scris:1. Nu se poate reduce asa. Ce defineste spiritul de aventura? Ceea ce nu stii e mai important decat ceea ce stii deja. E un gen de paradigma interioara, care, din fericire, si spun asta cu mana pe inima, nu e proprie tuturor. Mobilitatea exagerata a unore nu poate fi posibila si avea sens, la o adica, decat pe fondul staticii celor inconjuratoare.
Ba se reduce! Spiritul de aventura se defineste ca fiind acele senzatii cunoscute in anumite situatii necunoscute dar intuite.
Nu te poti arunca intr-o prapastie, pentru a simtii anumite senzatii, dar sa nu intuiesti finalul. Asta este spiritul de conservare. Asa ca, vei face bungee jumping - senzatii aidoma, alta finalitate.
Iar spiritul de aventura este specific tuturor fiintelor umane. Doar ca in urma unor experiente traumatizante, subconstientul, care dicteaza constientului, iti va limita actiunile. Si astfel se nasc temerile, si fobiile.
Stiu barbati adevarati care se tem de un soricel si se suie pe masa si tipa ca femeile, doardaca te apropii deel cu un cobai; am si o prietena care se teme de o simpla pana, dar care ar fi in stare si ar gasi si forta necesara sa doboare un barbat in putere, daca ar calcat-o pe pantofii Jimmy Choo.
Faptul ca tu nu ai anumite inhibitii fizice, si ai un comportament aparte fata de majoritatea este posibil data de o dereglare neuro-biologica. Cu toate ca specialistii spun ca este ceva negativ, eu consider ca este apanajul geniilor.
Si am avut multe dezbateri pe tema asta cu cativa colegi ai mei.
Anther_one a scris:Ramanem cu cate ceva din fiecare, asta e frumusetea. Cu cat cunosti aprofundat mai multe persoane, cu atat mai bine realizezi ca exista lumi diferite complet de a ta, si, in consecinta, ca a ta e una din multele posibile. Asta, cred eu, are o importanta covarsitoare in propria evolutie. Plus ca fiecare om are frumusetea sa, si accesul la ea te imbogateste pentru totdeauna.
Ramanem, adevarat, dar cata lume crezi ca isi mai permite luxuil de a cunoaste pe cineva cu adevarat ?
Totul se desfasoara pe repede inainte, nimeni nu mai are timp, si de aici si toate acele prejudecati neanalizate, ci doar aplicate. Ca un fel de sortare a calitatii individului.
Esti asa, pe dincolo, hmm, bun. Nu ?! Altul, sau alta !
Anther_one a scris:3. Cumintenia e accesibila tuturor. Hai sa luma cazul ei, de pilda. La un moment dat va vea genul ala de legatura, incat oricat de tentanta si de accesibila ar fi infidelitatea, va fi refuzata. Ea e deocamdata la varsta la care legaturile sunt functionale, si partenerii sunt instrumentalizati in a i acoperi anumite nevoi. Se simte bine cu ei, asta e tot ce o intereseaza. Asta e tot ce stie deocamdata. Dar...stii bine... nu scapa nimeni... de iubire nu scapa nimeni 8)
Accesibil tuturor este orice, trebuie doar sa iti doresti si sa iti si placa, in sensul sa te simti bine in acea situatie.
Iar ea a explicat ca era fidela atunci cand avea o relatie, doar ca nu era de durata. Asa ca, se poate spune ca este cuminte. Iar leacul pentru monotonie nu este decat libertatea. Altfel il faci nefericit si pe celalalt.
Inchipuie-ti ca tu ai un partener (sotul), care este diferit de tine. Si care nu iti stie trecutul si nici nu ar accepta anumite experiente de natura fizica ce implica cuplul si alte persoane, cat de fericita crezi ca ai fi ?
Asta nu exclude fericirea, ci implica doar un grad mai mic al ei.
