Quartila a scris:Stai, ca incurcam lucrurile.
Ele sunt altfel in totalitatea vietii lor private, ce cuprinde pe cea intima si exterioara.
Invidia cuiva, si nu fac referire la nimeni, vine nu din ceea ce ai sau ce esti ci din lipsa a ceea ce nu ai sau ai fi putut fi.
Pentru ca nu intotdeuna o poti lua de la 0. Iar tu una asa faci. Asta reprezinta pentru tine fiecare relatie nou inceputa. Un sfarsit, un nou inceput!
Hello, opreste-te ca o iei pe campii... 8)
Imi amintesc foarte bine ca am scris prin multe locuri pe acest forum ca am avut parte de neobisnuit de multe sfarsituri si inceputuri. Nu cunosc multa lume care sa fi trait ca mine, si aici nu e nimic de lauda. Nu e nimic placut ca uneori sa trebuiasca sa renunti la aproape tot ce aveai si sa o iei de la zero. Nu e usor, e a naibii de greu, dar ai sansa sa schimbi ceva. Iar eu intotdeauna am schimbat ceva, pana am ajuns la nivelul de acum. Diferenta e ca si acum trebuie iar sa o iau de la zero. Si ma simt ca oarba, nu vad in ce directie merg, ma arunc in necunoscut. Nu mi-e teama, am mai facut asta. Dar niciodata nu stiu unde ma duce viata...
De fiecare data cand o iau de la zero, as putea sa schimb tot. Asta poate nu se intelege. De fiecare data, aleg eu ce schimb si ce nu. Drept care si alegerea asta imi apartine. As putea sa fiu ca another_one, dar nu imi doresc. Consider ca daca as fi ca ea, s-ar pierde mult prea multe din personalitatea mea, din ceea ce am eu de oferit. Nu imi place sa traiesc la nivel de suprafata, iar sexul pentru mine reprezinta o etapa de cunoastere, care vine treptat si natural si nu trebuie fortata.
Nu ma pasioneaza ideea de papusa gomflabila. Nu sunt un obiect sexual. Am emotii, sentimente, am pasiuni care ard inabusit, am un intreg univers inauntru. Sexul e o parte din el, si nu poate fi luat separat. Nici cumparat cu o Cola sau o iesire in parc. Anticiparea dorintelor celuilalt, jocul de cuvinte si de senzatii, de priviri si de scaparari, de dinainte, nu l-as schimba cu nimic. Daca arunci hainele de pe tine din prima, unde mai e misterul anticiparii? Unde mai e dorinta de a-l descoperi pe celalalt? Cum e sa stai in aceeasi camera cu cineva, la o conferinta de exemplu, alaturi de zeci de oameni, si sa stii ca din toata camera, pe el il vrei? Si sa te intrebi daca te vrea. Si sa vezi cum iti arunca priviri fugare... Si la pauza sa incepeti sa vorbit, atat de departe de subiectul sex, cu toate formalitatile de rigoare? Apoi el sa te invite in oras, sa iesiti si sa vorbiti pastrand distanta un pic? Apoi incep confesiunile, dorintele, visele, toate exprimate pe masura ce capeti increderea in celalalt? Sarutul va veni peste mai multe intalniri, dar anticiparea lui iti va da fiori in tot trupul, intrebandu-te de fiecare data daca va fi atunci... Iar sexul va fi ceva cu totul deosebit...
Asta e conceptia mea, buna sau rea, eu asa gandesc si nu pot fi altfel. Nu imi doresc sa fiu altfel, nici daca sterg totul cu buretele si o iau de la zero. Am mult mai multe lucruri de cunoscut despre cineva pana sa ajung acolo. Sexul nu poate fi un substitut. Poti sa te bucuri doar de sex, dar ramai o persoana frustrata, ale carei nevoi emotionale si mentale nu sunt satisfacute. Asta in cazul in care esti o persoana complexa. Fiecare se multumeste cu cat crede. Eu nu ma multumesc cu putin. Defect sau calitate, consider ca am enorm de mult de oferit cuiva, si de aceea imi doresc pe cineva pe masura.
