pe a scris:Fericirea nu este ceva ce obtii, nu este o destinatie. Stiu ca nu asta ai vrut sa zici dar vreau sa fiu ceva mai explicit.
Fericirea este un mediu prin care te deplasezi, este o cale. In functie de actiunile pe care le alegi, poti rezona mai mult sau mai puti cu aceasta cale.
Exista intradevar o componenta fizica sau fiziologica a fericirii (echilibru biochimic in corp), componenta ce poate fi optimizata prin somn de calitate, conditie fizica optima, etc. si exista o componenta mentala/spirituala ce poate fi optimizata prin cresterea frecventei starii de flux sai prin umplera vietii de sens. 
Virtutile, o data intelese, reprezinta un mod foarte eficient de a avea acces la aceasta cale.
Fericirea nu este o cale. Nu poate fi o cale pentru ca nu este perpetuua. Este o destinatie, un scop la care aspiri, datorita faptului ca existi. E simplu!
Viata este naturala, natura, si fericirea este destinatia suprema inainte de a te epuiza fizic si a murii.
Pippo a scris:"Hai sa bem sa ne distram ca maine te-nmormantam" :D - rezulta din scopul vietii = fericire si moarte = sfarsit
Daca ar fi asa, sfatul si remediul ar fi simplu: "Hai noroc"! :geek:
PS Discutia despre fericire si scopul vietii e prea delicata si complexa pentru a ne bate joc de ea. Totodata grav este a considera scopul vietii = fericirea. E grav deoarece scopul vietii implica orientarea, care daca este gresita ne dam cu capul de pereti. Dar observ ca multi considera scopul vietii fericirea, deci nu e de mirare cata suferinta.
Discutia nu este deloc delicata, asta pentru ca are o vechime destul de mare si asupra caruia s-au stabilit anumite concluzii.
Ia orice filosof antic, si vei vedea ca toti sunt de acord ca asta este scopul vietii.
Difera doar calea catre ea.
S.-s.bis a scris:1) Eu cred ca se suprapun, dar ca agresorul e mai putin marcant, asa o idee.
2) Estetica e importanta dar nu vitala. Iar dincolo... dincolo e ca acest mod de viata merge cat esti tanar si frumos. Dup-aia nu mai merge si ramai fara nimic. Chiar nimic, ca tot atunci constientizezi si nervii-n pioneze, si salele care dor...
3) Suna ca si cum ti-ai dori un sentimental un pic mai detasat. Un poet, dar un "poet al otelului" (asa se caracteriza inventatorul kalashnikovului, dar expresia mi se pare nimerita). Sentimental, vulnerabil, dar nu dependent. Sunt si din astia. Cand vei gasi unul cred ca te vei opri la el. Dar mai cauta, si nu evita sensibilii, ca ei iti trebuie, doar ciuleste bine mustatile de mitzi si simte-le vibratiile. Daca simti doar vulnerabilitate las-o balta si nu le da timp sa se ataseze. Dar daca simti amestecul asta, vei fi la capatul cautarilor.
Oricum nu poti fi cu toate, n-are cum fi sentimental paroxistic si in acelasi timp puternic. Se exclud. Mai ales ca vrei si protectie. Va trebui sa te multumesti cu un sentimental mai moderat.
In primul rand ca estetica - si nu numai in cazul ei - este vitala. Asta pentru ca este o virtute.
Frumusetea exterioara a unui om vune din interiorul lui, si de aceia este vitala. Vorbind strict si aplicand legile esteticii.
Doar frumusetea artificiala este efemera.
Pentru a fi frumos, si a intelege de ce este vital penru ea, cu toate ca poate nu constientizeza acest lucru, trebuie sa intelegi ca cine este asa, are o filozofie de viata foarte elevata si drastica in acelasi moment, intrucat, ciorpul omenesc sufera transformari radicala atunci cand nu este ingrijit.
Pe scurt, aspectul exterior al cuiva, spune totul despre cineva. Trebuie doar sa interpretezi corect ceea ce vezi.
Cat despre acela care spui ca nu exista, inchipuie-ti ca asa cum ea este o exceptie, asa exista si o varianta ei masculina.
Trebuie doar sa o intalneasca. Si, stii sa o pastreze, evident!
Iar sentimentalul paroxistic si cel puternic nu se exclud, se completeaza, maniferatarile acestor stari tin de temporalitate si nu de concomitenta.
Si sunt cazuri celebre in istorie de astfel de oameni.
Lord Byron, era poet si un spadasin desavarsit. Pe deasupra era si un dandy, cu toate ca avea un handicap fizic.
Asadar, iata ca la fel ca si Kalasnikov, sunt destule persoane pe care ii caracterizeza un oximoron.
Sancy5000 a scris:Personal, cred ca esti un diamant brut, neslefuit pentru ca, inca nu ai gasit un alt diamant mai dur decat tine care sa muste din partea ta bruta si, sa o indeparteze. Numai atunci vei fi capabila sa radiezi in toata splendoarea ta. Nu te simti flatata insa, crezand ca din doi pasi vei ajunge acolo. Ai destul de multe laturi naspa, discutabile.
Nu te acuz cu nimic, de fapt nici nu doream sa ma implic dar, din curiozitate, am citit totusi tot topicul. Sa nu crezi ca vreau sa te laud, sa nu crezi ca vreau sa iti cant in struna, sa nu crezi ca vreau sa te fac sa fii de acord cu mine. Am intrezarit doar un potential fantastic... care, pe mine unul, ma infioara putin. Si nu ar fi rau daca ai reflecta putin la aceste aspecte, chiar daca ele iti par cam abstracte. Ar fi pacat sa iti irosesti acest potential, asemeni unui tsunami care, se ridica din ocean, matura si distruge in calea lui tot ce intalneste dar, sfarseste prin...a se epuiza pe sine insusi.
O caracterizare pe deplin corecta si foarte abstracta. 
Cu toate acestea, inchipui-ti ce capacitate si putere i-ar da acelui barbat ? Asta sa te infioare ! 
Kilkoana a scris:question amu...........
intreb si io doritoare a afla de ce muierea este diamant dar musai sa isi gaseasa alt diamant, recte barbatul, care sa ii spuna ce si cum.............recte sa o formeze?
Ea, oama nu-i in stare sa stie cine si e ii, adica sa sclipoceasca in toata splendoarea ei?
Pentru ca este ca un diamant intr-o vitrina - nu are mare valoare.
In schimb, pe degetul unei doamne, devine o bijuterie sublima. 
