Avatar

pe a scris:

In goana dupa profit, oamenii au reusit sa distruga total Pamantul si tot nu si-au invatat lectia.

Mesajul este ca vor exista intotdeauna persoane care vor face ce cred ca ii slujeste mai bine fara sa se gandeasca la ce e in jurul lor, fara sa acorde atentie la consecinte. Apoi mai exista si mesajul ca aceasta "nebunie" este vindecabila si ca se vor gasi persoane care sa se rascoale impotriva lor.

Rezon.

Si ce anume face filmul asta atat de (cum spuneam) mind-blowing?

Mesajul este overrated. La fel ca si alte mesaje ale unor filme bune.

Nu discutam despre o idee inovatoare, ca e destul de greu de gasit asa ceva.

Inca o data. Filme bune au mesaje identice cu filme proaste.

Ce le face pe unele bune si pe altele proaste.

K0ntr0VerSy a scris:

Rezon.

Si ce anume face filmul asta atat de (cum spuneam) mind-blowing?

Mesajul este overrated. La fel ca si alte mesaje ale unor filme bune.

Nu discutam despre o idee inovatoare, ca e destul de greu de gasit asa ceva.

Inca o data. Filme bune au mesaje identice cu filme proaste.

Ce le face pe unele bune si pe altele proaste.

Aici tine de fiecare persoana in parte. Cred ca regizorul alege o cale de empatizare cu un anumit gen de public. Daca faci parte din publicul tinta si regizorul face o treaba buna, atunci beneficiezi de o experienta aparte. Daca in schimb nu esti vrajit de tehnicile folosite, atunci iluzia este sparta si totul pare un cliseu sau ceva plictisitor.

Una dintre partile spectaculoase din Avatar este imersia creata de 3D dar daca nu te prinde povestea degeaba.

Apoi Avatar exprima anumite concepte ce sunt foarte importante pentru mine, cum ar fi ideea de conexiune. Mi-a placut enorm de mult si cum a tratat un alt vis uman, visul de a zbura.

Repet, totul sta in cat de intim esti conectat la poveste. Daca esti "acolo", spectator la tot evenimenul, parte din trib, un membru tacut ce urmareste evenimentele ce se desfasoara... atunci da... povestea poate sa-si faca efectul, poate sa te conecteze la personaje, la dorintele lor, visele lor, durerile lor. Poti empatiza. Fara asta.... orice poveste este fada.

Uite, ca sa-ti faci o idee, secventa care a avut cel mai puternic impact asupra mea a fost cand se conecteaza la Eywa si ii spune sa se uite in amintirile cercetatoarei, sa vada ca pe pamant nu mai exista verdeata, ca oamenii "si-au ucis mama". Mesajul asta a cazut pe teren fertil in constiinta mea.

Pot sa accept asta.

Tie iti bat niste clopote la anumite idei, mie nu.

Toate astea il fac un film distrugator?

Un milestone?

K0ntr0VerSy a scris:

Toate astea il fac un film distrugator?

Un milestone?

Milestone este parte cu imersia 3D + flexibilitatea de creare a unei povesti asa cum vrei sa o creezi. Nu am vazut nimic care sa se apropie de ce a reusit Cameron in Avatar. Tot filmul e un mare efect vizual dar are consistenta, are textura, are realism cum rar se vede.

Partea cu "distrugator"/super film... asta tine strict de gusturi.

Cum am zis si prin alte parti, "Battle for Terra" are o premiza mult mai incitanta, The Hurt Locker are un character development mult mai impresionant, The Road are ceva in legatura cu claritatea starii create ce rar se intalneste. Cand diseci pe fiecare aspect, inevitabil gasesti multe exemple de filme care fac lucrul respectiv mult mai bine DAR, integrarea din Avatar... rara...

pe a scris:

In goana dupa profit, oamenii au reusit sa distruga total Pamantul si tot nu si-au invatat lectia.

Mesajul este ca vor exista intotdeauna persoane care vor face ce cred ca ii slujeste mai bine fara sa se gandeasca la ce e in jurul lor, fara sa acorde atentie la consecinte. Apoi mai exista si mesajul ca aceasta "nebunie" este vindecabila si ca se vor gasi persoane care sa se rascoale impotriva lor.

Eu cred ca am mai vazut destule filme cu mesajul asta. Fara ca asta sa fie cel mai prost dintre ele (nici pe departe), necazul este ca James Cameron s-a concentrat atat pe animatie, generare de imagini si toata frumusetea lumii aleia, incat a uitat un pic sa faca regie, sa ceara un scenariu mai dezvoltat ... Adica ar fu putut face un film mai bun cu banii respectivi.

Buna remarca.

Grandomanul Cameron, in goana lui dupa mare-mai mare-maxim, arunca nitel praf ecologic in ochelarii 3D ai cinefililor, le abureste lentilele cu niste povestioare zemoase si trendy si uita complet, in inumanismul lui de actul de creatie, de interpretare, etc. De esenta artei.

Fir-ar a dracului de dramaturgie, ca a ingenuncheat-o tehnica.

Ca facem filme ca sa vedem pana unde a ajuns tehnica, nu ce puteri paranormale au actorii care interpreteaza, scenaristii care scriu si regizorii care 'domnesc'.

Lynxulnegru a scris:

Eu cred ca am mai vazut destule filme cu mesajul asta. Fara ca asta sa fie cel mai prost dintre ele (nici pe departe), necazul este ca James Cameron s-a concentrat atat pe animatie, generare de imagini si toata frumusetea lumii aleia, incat a uitat un pic sa faca regie, sa ceara un scenariu mai dezvoltat ... Adica ar fu putut face un film mai bun cu banii respectivi.

Sincer... nu stiu... Poate ar fi putut fi un film cu mult mai bun dar poate ca daca ar fi riscat cu o poveste diferita, poate nu ar mai fi fost atat de spectaculos. Trebuie si ceva boom boom. Nu toti cei ce vizioneaza un film se uita dupa poveste, intelesuri, coerenta sau consitenta.

Multi plang faptul ca este lipsit de originalitate dar lipsa de originalitate se numeste familiaritate si asta este un lucru bun din anumite puncte de vedere. Vrem ceva original dar nici atat de original incat majoritatea sa nu mai inteleaga nimic.

Este un echilibru.

K0ntr0VerSy a scris:

Fir-ar a dracului de dramaturgie, ca a ingenuncheat-o tehnica.

Ca facem filme ca sa vedem pana unde a ajuns tehnica, nu ce puteri paranormale au actorii care interpreteaza, scenaristii care scriu si regizorii care 'domnesc'.

Indiferent ce faci, tot nu poti multumi pe toti.

The Fountain este unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am vazut. Atat vizual cat si din punct de vedere al povestii, filmul este superb. Trateaza lupta eterna pe care o duce omul cu moartea. Lupta pe care nu o poti castiga dar pe care o poti transcende. Filmul a fost un esec financiar. Aronofsky a vrut sa-l faca cu 70 de mil, abia a gasit 35 si n-a reusit sa scoata din cinematografe nici macar jumate din banii investiti. De ce? Pentru ca filmul e mult prea ciudat... mult mult prea ciudat. Daca il intelegi iti place foarte mult, daca nu-l intelegi... e un confusing piece of shit pictat frumos.

Asadar stimabile, vrei un film bun care sa-ti impresioneze spiritul dramatic, uita-te la The Road sau la The Hurt Locker. Inca se fac filme bune. Se scot filme pentru toata lumea. 8) Avatar nu e genul tau? Too bad, move along, next please.

pe a scris:

Sincer... nu stiu... Poate ar fi putut fi un film cu mult mai bun dar poate ca daca ar fi riscat cu o poveste diferita, poate nu ar mai fi fost atat de spectaculos. Trebuie si ceva boom boom. Nu toti cei ce vizioneaza un film se uita dupa poveste, intelesuri, coerenta sau consitenta.

Multi plang faptul ca este lipsit de originalitate dar lipsa de originalitate se numeste familiaritate si asta este un lucru bun din anumite puncte de vedere. Vrem ceva original dar nici atat de original incat majoritatea sa nu mai inteleaga nimic.

Este un echilibru.

Ai dreptate - familiaritatea si redundanta structureaza continutul in orice. Iar ai dreptate, nu se pot face salturi mari, ca pierzi publicu pe drum. Mie un exemplu de echilibru intre spectaculos si continut mi se pare Blade runner, care, in ciuda hiper-tehnologizarii lumii respective (care in urmarirea profitului a distrus mediul si omenia) nu elimina cu totul jocul actorului sau continutul care ridica niste dileme (androizii sunt ne-umani? simt ei ceva? sau asa cum pretinde firma producatoare sunt roboti programati? daca nu, sunt ei mai aproape de uman?). Dar probabil ca pana la urma si modul cum am receptat noi Avatar se reduce la chestie de gust - probabil ca fiecare avem o combinatie de factori la care rezonam si acceptam doze mai mari sau mai mici din fiecare.

Lynxulnegru a scris:

Dar probabil ca pana la urma si modul cum am receptat noi Avatar se reduce la chestie de gust - probabil ca fiecare avem o combinatie de factori la care rezonam si acceptam doze mai mari sau mai mici din fiecare.

Bine spus, rezonam...

K0ntr0VerSy a scris:

Pai faci comparatii fortate pentru ca nu sunt genuri nici macar tangentiale. Ma rog, nu ca nu ai sti.

Dar daca luam exemplele si tragem linie la sfarsit, eu zic ca Moulin Rouge nu are mesaj dar are acting (la inceput nici macar nu am recunoscut-o pe Zeta Jones, iar Renee Zellweger, pe care o consideram si inca o consider mediocra, m-a surprins), Braveheart are acting si mai are si un mesaj.

In fine, ne adancim.

Toate trei merg pe reteta tipica a unui blockbuster. Cat "acting" are un film e o chestie subiectiva. Si vezi ca incurci borcanele, am mentionat Moulin Rouge, a lui Baz Luhrmann, nu Chicago. Braveheart, la fel - e unul din filmele mele preferate, desi mesajul e super fumat, actiunea trasa de par, cliseele cu nemiluita. Esenta e aceeasi - forma. Pe care fie o gasesti convingatoare, fie nu. La Avatar eu personal am gasit-o convingatoare. Si de asta mi-a placut; cred ca judeci filmul, ca lupini, pentru ceva ce nici nu vrea sa fie.

Hai nu fi exuberant.

Ce spui tu tine de constiinta.

Si asta nu o au prea dezvoltata nici macar quasi-ecologistii (poate doar activistii Green Peace care se leaga de parama pescadoarelor, sau mai stiu eu ce) care merg la multinationala 2 ore in trafic decat 30 de minute in metrou, cu atat mai putin alti indolenti si cu atat mai putin subnutritii de prin Myanmar.

Nah, nu e atat de complicat. Ideea nu trebuie sa fie super digerata, constientizata. Advertising-ul poate functiona foarte bine prin simpla repetitie; nu iti pui probleme existentiale cand vezi o reclama la Pepsi. Asa si aici - e suficient mesajul de 'natura e cool'.

Mie mi se pare un film plin de patetism care curge furtunos pe mainstream-ul ecologist.

Si da, cu regret agreez ideea vaticanista a religiei ecologiste.

Nu de alta, dar vad ca unii admit ca filmul nu ar avea ingrediente ale artei dramaturgice, insa nu e un film bunicel, nici bun, nici foarte bun, e de-a dreptul mind blowing.

Gimme a break.

Si BTW, ca ziceam mai devreme de constiinta: nu crezi ca niste documentare ar inerva constiinta?

Sunt in mare de acord. Patetismul tine de forma... filmele de buget il vizeaza prin excelenta. Mie mi s-a parut ca in Avatar, le-a iesit. Cat de 'mind blowing' e, din nou, vorba de ceva subiectiv. Mai toata critica de film pe care am citit-o legata de Avatar limiteaza partea de 'mind blowing' la experienta vizuala, pe care o gasesc si eu deosebita. Nu stiu daca mind blowing. Dar e ceva inedit, nou, si mi s-a parut un suport eficient pentru mesajul filmului. Ala patetic, repetitiv si, la urma urmei, banal.

Cat de diferenta fata de un documentar - e simpla: audienta. O buna parte din prostime nu se uita la documentare... dar merge la film. La asta, cu atat mai mult.