octav.c a scris:
De asemenea, as vrea sa subliniez ideea ca nici preotii nu fac rau in mod voit (caci intradevar nu fac bine dand de sute de ani sfatul: "sa va inmultiti ca Rachella" - cine o fi Rachella?), ci si ei, poate in masura mai mare decat ceilalti, sunt indusi in eroare si prizonieri ai dogmelor, care dogme in nici un caz nu au cum sa apartina de voina lui Dumnezeu...
Da, subscriu la ideea de mai sus, dealtfel chiar am cunoscut o gramada de preoti si calugari care sunt niste oameni extraordinari, calzi, sufletisti, altruisti (mai ales daca treci dincolo de dogmele lor). Mi-e usor sa inteleg diversitatea umana pentru ca am o experienta de viata destul de vasta, am experimentat foarte multe pana acum in viata mea, si am trait cu intensitate inclusiv latura dogmatica, asa ca stiu cat de greu ii poate fi unui om sa treaca dincolo de obisnuintele si temeri invatate. Incerc sa nu judec omul dupa haina purtata si in general incerc sa ma abtin sa judec, mai degraba constat, propun solutii sau atrag atentia. De aceea pentru mine, ca un om e preot, sau musulman sau indian sau maturator sau tigan sau roman, poate fi in acelasi timp un om extraordinar sau sa aiba un caracter "defect". Si in orice caz, incerc sa-mi aduc aminte cat de des pot, ca facem parte toti din acelasi intreg. Suntem Unul si aceasi esenta ne insufleteste pe toti, nu? Si atunci, incerc sa-mi aduc aminte ca daca il ranesc pe semenul meu ma ranesc pe mine, si sa aplic frecvent "ce tie nu-ti place, altuia nu face" si ca mai devreme sau mai tarziu se produce efectul de "boomerang" pentru ca energia e in continua miscare si tot ce facem se reflecta asupra noastra insine. Si trebuie sa recunosc ca mai am foarte foarte multe de invatat, nu mi-ar ajunge 10 vieti sa invat numai ce mi-am propus in asta si ca am facut deja / si mai fac multe greseli. Scuze de relativa incoerenta, am incercat sa pun in fraze putine, multe idei, ca sa nu ma "lungesc" ca de obicei, sper ca ma vei intelege.
Din ce carte citai mai devreme Octav? Una pe care o scrii/ai scris-o tu? As dori sa o citesc, din moment ce se pare ca impartasim o viziune foarte similara asupra multor lucruri, inclusiv asupra "semintelor" care se pot sadi in mintea unei fiinte si care vor da - sa speram - roade mai tarziu. Sincer, m-am regasit in multe din lucrurile gandite de tine pana acum, si am impresia ca am rumegat deja in ultima perioada de viata ideea despre Dumnezeu care ar trebui sa fie un observator constient de sine. Apropo, stii cum se numeste cartea mea? "Jurnalul constiintei" pentru ca tot ceea ce fac trece prin filtrul senzorului meu intern, care este constiinta si de acolo imi vin toate ideile astea. Mda, cred ca ar trebui trimit mesajele astea pe PM dar fiindca nu e nimic "privat" sau care trebuie ascuns, nu vad de ce. Las' ca ma instiinteaza moderatori sau reactia "publicului" daca e cazul.
QUOTE Octav: “Ideea cea corecta, dupa opinia mea, este aceea ca omul, renuntand la ifosele si pretentiile absurde ale ego-ului sau, nu trebuie degraba sa devina propriul lui stapan, ci o furnica constienta de rolul si responsabilitatea proprie in marele musuroi/omenire/dumnezeire.
Si inca ceva, a descoperi cate un mic pas spre adevarul adevarat este una, iar a vorbi despre credinta de a stapani adevarul absolut este cu totul si cu totul altceva.
Este o tampenie la fel de mare cu a sustine ca exista cineva, un singur om, in stare sa faca de unul singur un laptop/avion/naveta spatiala, plecand de la stiinta procurarii minereurilor necesare si pana la sistemul de operare!
Pentru asta este necesar efortul a foarte multi oameni, ce se bazeaza pe cunoasterea dobandita in timp de la si mai multi.”
Exact asta nu inteleg multi oameni, ca fiecare isi are rolul sau important sub o forma sau alta in lumea asta, dar pe care trebuie sa si-l faca cat mai bine posibil, nu de mantuiala, nici doar pentru castiguri superficiale, ci sa gaseasca acel drum in viata care sa-l motiveze prin drumul in sine (si astfel sa-l “faca” cu tot sufletul), nu prin castigul de la capatul drumului.
De asemenea ca am citit si intrebarea ta retorica legat de doctor si calugar, desi nu m-ai intrebat, lasa-ma sa-ti raspund si eu la asta (probabil ca raspunsul meu nu face nici 2 lei, dar nu ma pot abtine
): amandoi au rolul lor in societatea actuala, si de aceea fiecare in felul lui este mai “aproape”; de ce cred asta: unul ar trebui sa imparta iubire si intelegere, celalalt sanatate. Eu vizualizez rolul calugarului (!!!atentie: nu vorbesc de sfinti aici ci doar de calugari si preoti obisnuiti) ca un fel de psihiatrul evurilor trecute dar care nu doar practica meseria de consiliere sufleteasca si familiala ci si iubeste pacientul (asa ar fi trebuit cel putin).
QUOTE Pippo: “Incearca sa intelegi de ce. Au si ei tablourile lor, trebuie doar sa deschizi ochii sa le vezi si pe al lor integral si exact, nu doar pe al tau.”
Da, ai enuntat o idee excelenta, asa este, deci din punct de vedere al teoriei ai dreptate, modul cum arata practica este putin eronat. Dar nu total (esti pe aproape) doar deviaza putin, cateodata. Deci aici vorbim de Adevaruri Relative si Adevaruri Absolute. Deci Adevaruri Relative avem toti (pana si sfintii aveau Pareri) dar Adevarul Absolut ti-l indica constiinta de obicei (numai ca foarte greu o auzim si-o acceptam, prin prisma atator erori cumulate si invate/transmise). E acel barometru care-ti spune cand gresesti, chiar si atunci cand ratiunea sau logica iti spun ca ai dreptate.
By the way Pippo, pisicuta respectiva este o scumpa foc. Cati ani are? Eu am un caine aproape leit (tot negru si cam aceleasi dimensiuni).
QUOTE Kether: “Ura este o energie.”
Da, si noi toti si totul este o forma de/a energie/i. Cuvintele contin energie, gandurile si sentimentele creaza si materializeaza, etc. Si de aceea totul se intrepatrunde si este interdependent. Si de aceea fiecare lucru/gand/fiinta conteaza si se produce fenomenul de “cauza-efect” si implicit cel de “boomerang”.
“Eu merg pe premiza ca daca cineva iti face rau, iubeste-l ca si cum ti-ar fi facut un bine.”
Cred ca nici nu-ti dai seama Kether ce mare adevar ai spus si ce forta are aceasta id