"... singuratati temporale...
Caci? uneori Timpul?
Se clatina pe-o frunza si cade in pustiu,
Se-agata de un vis stins intr-un ceas tarziu,
Se rupe in bucati de icoane vestejite
Si cade peste guri de ingeri amutite.
Caci? uneori?
Se invarte chiar el in propriu-i cerc absurd,
Vorbeste desi-i mut si-asculta, fiind surd,
Isi zambeste singur in ceata ce-i reflecta
Doar focul transpirat de lumea-i infecta.
Si? uneori?
Isi plange fara lacrimi singuratatea-i rece,
Caci stie ca e Timp, iar Timpul mereu trece,
Si stie ca-i inchis in zeci de ceasuri moarte?
Noi il simtim aproape, de fapt, el e departe?
Uneori?
Doar visul sau alearga prin noi, ratacitor,
Lipsit de un prezent, lipsit de-un viitor,
Isi lasa pasii negri in sufletele noastre
Si zboara mai departe in noptile albastre?
Si? Timpul?
Este un zeu cazut, cu pieptu-nsangerat,
Cu bratele de sticla si visul spulberat?
Este un zeu ce stie ca-i singur si ca-i rece?
El stie ca e Timp, iar Timpul mereu trece?
[snapbacca]62258[/snapbacca]