Creatiile userilor - Poezie

Dupa ce am cautat vreme de o ora, am gasit prima mea poezie, scrisa pe 7 Mai 1995, pe vremea cand aveam 17 ani si eram indragostita. Ce vremuri! :P

Suras si suferinta

Deasupra florii, cerul

Deasupra cerului surasul florii

Petale rupte

mi-au ramas din copilaria

pe care nu mi-o amintesc.

Deasupra vietii, moartea

Deasupra mortii, suferinta

O cicatrice,

Dar poate exista biruinta,

iar eu tot caut si gasesc.

Acum ce caut

e doar un anotimp,

E intuneric si mi-e frig,

Dar voi gasi lumina

si tot incerc sa strig.

Iubirea

e floare, e cer

Inseamna biruinta

E o lumina si-un mister

Dar e si suferinta...

Ma chinuia talentul pe vremea aceea. De atunci am mai evoluat putin!

Would a tear make a difference

if sometimes I look back, and

I don`t myself? Where is the past?

I am not unhappy, but I want so much

that perfect feeling named love!

If you see a flower, don`t destroy it,

You don`t know anything about God`s creation!

I don`t have the right to judge people,

But the obligation to understand them.

Sometimes I feel like a newborn because

I don`t find in me the power of hatred,

of revenge, of destruction.

Instead I find the gift of forgiveness,

of inner peace.

These feelings make me invincible, but not superior.

I am aware that there is always someone better than me...

Mai vreti?

Hei! In urma cu ceva ani am inceput a scrie o carte. Dupa primele capitole m-am gandit... Oare cine o va citi? Oare cine o va publica? M-am oprit... Probabil ca daca as fi scris o carte a la Sanda Brown s-ar fi publicat, s-ar fi citit... Ar fi avut un rost. Macar scotea ceva bani. Intr-o lume a telenovelelor, a meciurilor de fotbal, a stirilor de la ora 5, a dezamagitilor de tot felul, si a non-valorilor promovate, lucruri de genul asta nu mai atrag pe nimeni. Poate oamenii au devenit mai grabiti, mai preocupati de alte lucruri, indiferent de nivelul de trai sau educatie. Ca si in fotografie, unde lumea peliculei incepe sa dispara, la fel se intimpla si in literatura. Cartea este schimbata cu filmul. O perioada am scris scenarii pentru scurt-metraje studentesti. Au fost bune si au folosit. Totul se transforma. Ceea ce ai invatat sa faci intr-un domeniu, ramane si nu se arunca la fier vechi. Pur si simplu continua sa traiasca sub alta forma... Si inca ceva: un hobby ramane un hobby...

Cu bine!

P.S.

Cateva din scrierile de aici imi plac si sint convins ca sint oglinda sufletelor voastre. E bine sa te exteriorizezi chiar si sub anonimat.

Ma simt suprem uneori..

Cand ma lovesc de pietre..

Si totusi ma ridic!

Dar alta data...totusi..

Parca am obosit..

De ce nu pot ramane,

Tot timpu acolo sus?

Sa pot privi spre voi

Ca si spre apus...

Lacrimi eu sa vars..

Cand va este sete...

Vant sa va suflu...

Cand va este cald..

Iar de frig va este..

Tot ce as putea...

Sa cobor din nou....

Sa-mi dau viatza mea

Dar Intrebarea este...:

OARE-AR MERITA?

Nu stiu sa raspund..

Si nici no sa aflu..

Decat daca TU...

Ma luminezi ca un astru...

Lumina ta sa-mi lumineze calea..

Si fara sa vreau...sa-ncep sa iubesc..

Si de se stinge "becu"....

incep sa ma pierd...

Uitand sa apreciez...tot ceea ce-a fost

Pierzandu-mi speranta...in amintirea "TA"

Poezie scrisa pe moment...,in 10 minute,..nu situdaca intelegeti ceva din ea...,am vrut s fac o proba,sa vad cat imi ia sa sciru o mica "poezie"

Primul cuvant

Sa ne intoarcem la primul cuvant

rostit pe pamant.

Era o chemare de grad cel putin doi.

Primul cuvant a fost: noi.

Tacerea sfasiata a lasat urme adanci

pe creier si, de-atunci,

se-ncearca repetarea acestui accident

pe cale artificiala, evident.

Si ne intoarcem la primul cuvant

Tot mai multi si mai singuri decat

primul ce-a observat

Rosu canibal

Acut, un acord de violoncel razbate salbatic

Zvarcolind aerul greu in drumul sau

Venind de departe de la o fereastra uitata.

Noaptea e adanca si cerul orb

Dar aripile lui se fac simtite printre crengi

Asemeni unui liliac ce-si cauta prada.

Daca ai sta sa asculti, ascuns in cultul tacerii

Ai auzi lupta vantului impotriva violoncelului

Care suna agonic. Poate ca umbrele lui sonore

Vestesc pericolul cel iminent

Care va lovi in ajunul diminetii

Explozive de rosu canibal.

IN OCHII MEI

PRIVESC IN OCHII MEI SI-N EI NU MAI GASESC

ACEL CURAJ,ACEA PRIVIRE DE FORTA SI DE BUCURIE.

PRIVESC IN OCHII MEI,SI-N EI EU REGASESC MEREU

DURERE SI MELANCOLIE.

PRIVESC IN OCHII MEI,SI LACRIMILE-MI CURG.

DE BUCURIE?NU.DE ANII CEI PIERDUTI.

DE ANI LASATI IN URMA SI VISURI NE-NPLINITE,

DE ANII MEI CEI TINERI,DE ANII DE IUBIRE.

PRIVESC IN OCHII MEI SI DRUMU-IL REGASESC.

DAR CUM SA FAC EU DOAMNE SA POT SA IL URMEZ?

PRIVESC IN OCHII MEI,DAR EI NU VOR SA MA PRIVEASCA.

S-AU SATURAT SA VADA O INIMA UITATA!

PRIVESC IN OCHII MEI SI NU-MI PLACE CE SPUN:

"TU CUM DE N-AI STIUT PE INIMA S-ASCULTI?"

Viata mea e ca si ruinele Chindiei

stirba si plina de carii

strigatoare la cer

in deznadejdea pustiei...

Iubirea noastra-a fost o inima..de gheata,

din care zi de zi o lacrima curgea

MARINĂ 01

Jertfit pe altarul Mării amare,

Sufletul se-nalţă din recea cenuşă

şi se ridică spre cerul zbuciumat

ca o promisiune de căinţă.

Cuprins de dorul pierderii in Mare,

un albatros