fairytale
timpul ma pierde
in palmele inceputului
cuvanta mereu povesti de cumintit suflete
comori ascunse in pantec
pentru pruncul ce se naste mereu din mine cand ma tii brate
din adancurile mele
albastre
iti ning ferestre albe peste ochii tai
zari senine
deschise sa respire prin tine alte lumi
frumoase, vii si libere.
white eagle
oasele imi sunt aripi albe in suflet, dureros zbor
spre mine insami si inapoi
la decenta zilei
in A Fi
de amarul maduvei ma tem, de ce ramane in urma dupa
ce sunt ranita, si timpul musca cu nesat din mine
cand singura esenta ce imi ramane prin singuratatea celorlalti
sunt eu plina de fluturi
fragili si nesatiosi
albele mele incercari de a nu mai fi
mi-au scaldat ochii in tine speranta
alunecand zi de zi
prin rasarit cu pasi desprinsi din timp cu mine
ca sa-ti fiu mai aproape
aceeasi zambind a dor
aureola sau ingenuitate
nu am ascuns nimic
ai inventat si ce nu eram ca sa-ti FIU
si de aceea imi e teama de ce ramane in urma
de ceea ce eu nu sunt, dar ei vor gusta amar din maduva mea
ca si cand as fi inca zbor
desprins din tine.
............
MERCI
n-am galopat nimic cu sensurile
le scuip afara
cu dezgustul rigorii unui suflet care inca mai respira in mine
toate mizeriile lumii ce se vand sau ni se impun ca si etaloane de viata
fructele unei civilizatii latent debile ce se intrece pe sine insasi
in ametite onomatopee si