Creatiile userilor - Poezie

Din giulgiul negurei eterne

Din giulgiul negurei eterne

S-a desfacut o stea stralucitoare,

Ce viata-a dat cu raza-i arzatoare

Si deopotriva frunzele le cerne

Cantec

Am privit norii zdrentuiti

Si, regasindu-ma in goana lor salbatica,

I-am numit fratii mei.

Am privit stelele

Si mi-am regasit sufletul

In stralucirea lor rece.

Am privit marea

In timpul furtunii

Si am regasit, in zbuciumul valurilor

Nelinistea mea.

Vis milenar

Cand luna rasare

Regret

Ca ieri si azi

Te-am asteptat sa vii

In parcul cel rece -

Vazand cum soarele trece

Peste campii

ACEL PEGAS

Acel Pegas cunoscut,

Ca fiind şi Carul Mare,

Se roteşte ne

ONOMASTICĂ

Ziua onomastică,

Sintagmă plastică,

Ocazie fantastica!

Să ofer

Amurg

De la geamul ei cadeau

Hartii rupte cu versuri

Incertitudine

Imi picura in suflet intrebari,

Imi incoroneaza crestetul

Asemeni spinilor lui Hristos.

Cu mainile impreunate, implor nemarginirea...

Doamne, cat de cumplit doare

A ta ignorare!

Cu ochii inchisi, imi cercetez sufletul,

Si ma cutremur de-atatea ne-ntelesuri.

Cu mainile impreunate, cu ochii inchisi

Ma dispersez in cele patru zari...

Obosita, cale lunga,

Astazi stau si fac popasul

Si de maine-ncep iar calea,

Masurand drumul cu pasul.

Impinsa de vantul sortii

Voi urma calea spre scara,

Unde vantul sufla rece

Si m-asteapt-amurg de vara.

Doar ca scara face-o curba,

De la mijloc pleaca-n jos,

Pe aici...drumul la vale,

...drumul pare fioros.

Tot pasind din spita-n spita,

La vale spre capul scarii,

Unde frigul iernii creste

Si-nveleste-amurgul starii.

Toti cati pot pe-aici s-ajunga,

Stau pe loc, batuti de vant

Inapoi nu pot sa iasa

Caci spitele nu mai sunt...

Si se culca toti s-adoarma,

Aici jos, la capul scarii

Se invelesc foarte bine

Toti...cu hainele uitarii.

Pentru Dani Quinn:

Sa ma arunc imi ceri, in

Sufletul tau ca marea,

Poate ca as pluti in sarea

Dulce acrisoara, dar valurile

M-ar duce departe, unde nu arde

Nimic pamintesc.