Creatiile userilor - Poezie

roportal a scris:

Lavinia, tu e

foarte inspirate toate poeziile ...felicitari poetilor ..am mai gasit si eu o poezie prin calc...sper sa va placa si voua :P

Cand...

Cand visul tau se-amana

In dimineti de roua,

Speranta ti-e uscata

Chiar daca-afara ploua,

Sa stii ca sunt acolo

Gandindu-ma la tine.

Nu vreau sa ma urasti,

Sa nu crezi in iubire.

Cand ploaia te inneaca

In lacrimi de copil,

Si te lovesti mereu

In spini de trandafir,

Sa stii ca sunt acolo

Gandindu-ma la tine.

Si-ti simt parfumul dulce

In reci petale fine.

Iar cand esti trist in noapte,

Si simti fum in tacere,

Iar picaturi de stele

Cad moarte in durere,

Sa stii ca sunt acolo

Gandindu-ma la tine.

Si sufar, nu esti singur

Caci tu nu stii de mine.

Si cand ma vezi din umbra

Si crezi ca-s o viziune,

Tu iar tresari, iar lacrima

Pe fata ta ramane.

Si plang, privesc in gol

La undele ei fine

Mormantul Invierii

Ploua afara si e pustiu

Se-asteapta desteptarea.

Nici felinarul nu mai e

Se-apropie Strigarea!

Se-aud de jos furioase soapte

Nici focul nu mai arde.

Tarziu e zi in noapte,

Prea multe ganduri mate!

Lemnul patat se-nchina-n vant,

Si vantu-n plecaciune..

Arunca piatra la pamant:

Prea multa stricaciune!

Luna se-ascunde dupa soare,

Si-un curcubeu de stele

invaluie-n culoare

Metalele rebele..

Inima bate mult mai tare,

Ochiul clipeste mult mai des.

Moise inchide marea:

Si unii intra, altii ies.

Facliile topesc ghetarul

Si apa taie setea.

Sangele curata altarul

Si-asterne iarasi pacea.

Lumina greu patrunde-n noi,

Cu mult mai greu iertarea..

Si totusi noi avem nevoi

Si cerem alinarea!

Nu meritam, dar Tu primesti

Minunea Rastignirii

Noi te lovim, Tu mantuiesti..

Mormantul Invierii!

umerii cazuti, privirea trista,

expulzati din propria fiinta,

ai fost eu si am fost tu,

niciodata nu am zis nu,

dar timpul...

timpul este nemilos,

a luat si nu a mai dat inapoi,

lucrurile frumoase, dintre noi,

tipam si ne zvarcolim,

greseala finala si fara de sfarsit,

ce ne aminteste, zi de zi,

ca in ochi, nu ne mai putem privi,

nu ne mai ascundem unul in celalalt,

nu mai putem fi unul, suntem doar doi,

doar doua suflete singure, inca impreuna,

ce nu pot lucrurilor, pe nume, sa spuna....

Glasuri amare usor sting tacerea

De soare apusa e luna

Diafan e auzul de urla durerea

Doar soapta adoarme lumina

Acustica lunii despera pamantul

Soarele-n negru tacut se afunda

De geamat strident trezit e auzul

Sa vada cum piere lumina plapanda

Disparenta simtirea seduce vagantul

Unduieste aparente-acum viata

Esenta scadentei eterne e gandul

In raza si sunet incarna speranta

Vagalul paseste atent peste luna

Culege in versuri lumini si culoare

Sunete albe el strange in mana

Sadeste speranta poetul si moare

:airkiss:

Acustica lunii despera pamantul

SanakhtenreTao,crede-ma ca n-am inteles ce vrei sa spui :airkiss:

geometricus a scris:

SanakhtenreTao,crede-ma ca n-am inteles ce vrei sa spui :airkiss:

crede-ma ca nici eu n-am inteles - de-aia am si scris asemenea imbecilitate si cand spun imbecilitate nu ma refer doar la randul descoperit de tine - !

ptr. a fi limpede ca persist "iti mai dau" una :

Plutind usor, visez un gand

Privesc in gol razand spre mine

O stea rasare sub pamant

Ma vad murind privind la mine

Singur in tot iubesc nimicul

Astept sa treaca ce a fost

Plutind in gol privesc nimicul

Razand spre mine ca am fost

Vazand acum tot ce nu sunt

Plutesc gandind ca as visa

Nimic e totul sub pamant

Tot in nimic eu sunt ceva

Nimic am fost cand tot eram

Si sunt mai tot cand sunt nimic

Am schimbat tot din ce eram

Punand in tot mai mult nimic

daca din asta intelegi ceva inseamna ca n-ai inteles nimic :flowers:

si inca una

Ziua ma zbat sa n-o traiesc

De ura ziua este plina

Noapte de viata ma feresc

Ascuns de om si-a lui lumina

In fiecare clipa fug

Dar inapoi de n-a fost bine

Ura stapana pe trecut

Nu pot s-o las o iau cu mine

Si chinuit de rau cum sunt

Uitat de viata ,uit de bine

Voi sapa urii un mormant

In dragostea moarta din mine

Durerea urlete-si asteapta

Nu voi ceda in fata ei

Chiar daca viata pare moarta

Nu voi urla de frica ei

Si am sa mor pasind in fata

Durerea strans voi tine-n gand

Si cand scapat de curva viata

Voi urla groaznic spre pamant

ok ! ultima - n-as vrea sa te doara capu' asa cum ma doare pe mine cand le scriu- chiar daca am nenumarate -asta pentru ca nu le numar 8)-

Atingere de orb ce-ti mangaie obrazul

Tremur strain pe buze dezlantuie extazul

Paralizat de-un gand iti admiri nebunia

Tu ti-ai dorit sfarsitul, iti adori agonia

De ai privit spre soare in umbra-i fost lasat

O carte fara pagini,un rand de toti uitat

Moartea de multi temuta e marea ta iubire

Tu sti ca ura-i vie chiar si in amintire

O singura stapana pe viata ta sa fie

Iubit sa fi de ea ,drum scurt spre vesnicie

Fior supus ghiceste atingerea dorita

In ochi iti arde viata cand moartea te saruta

In caldul intuneric nu simti frica de ceata

Divin sfidezi divinul ,spui nu scarbit de viata

In linistea stapana ce nu cunoaste glas

Esti intre ce a fost si ce a mai ramas

Pamantul, soarele,umbra se sting in nestiinta

Sarutul naste iubirea, vie in nefiinta

Ura smulsa din gand,viata din amintire

Esti mort pentru ce-i viu, viu pentru nemurire

cer scuze dar nu ma pot abtine...inca una mica sa te lamuresc definitiv -asupra faptului ca nu te inseli evident- !!

Privire-n gol

Un ceas tarziu

Durere-n trup

Suflet pustiu

Dispret si ura

Iubire alba

Viata si moartea

Dorinta neagra

Ochi lacrimand

Mama straina

Copil plangand

Frica nebuna

Soapte-amutind

Racoarea noptii

Linistea muta

Nasterea mortii

wooow SeqenenreTao....super tari poeziile :airkiss: :cheer:tocmai am mai descoperit o poezie :flowers: UitareO soapta susura din muguri de stele gri,Se-asterne patura uitarii cu frunze ruginii...Copii..ce flutura chemarea noptii visatoare,Fantasme singure ce-ascund furtuni de stele pe racoare.Si razi, si plangi, si uiti adesea,Trec zile preschimbate-n ploaieSi ninge-albastru din ploapele tale.O lacrima paseste-n golul de pe fata taApoi se-opreste si se-neaca in visul dintr-o stea ;Ramane-acolo ani in sir uitand de vesnicieUitand de-o clipa de iubire ce ti-o datorai doar tie.Si razi, si plangi, si uiti adeseaTe pierzi in valurile singuratatiiSi-n oceanul batranetii.Nu-ti pasa tie ca exist, nu-ti pasa !As vrea sa uit uitarea ce m-apasa,As vrea sa uit ca si tu uiti de mineSa plang, sa mor, uitand si eu de tine.Trec valuri peste stanci stergand durerea lorIar soarele-si uita razele in mare ;Si rad, si plang, se-adesea mor...

Fără TOT

Păşesc pe-o punte