Creatiile userilor - Poezie

P.S.2. Rectific : frunza* vestejita care* cade, apreciaza*. Scuze dar sunt treaz de ieri...

SENTINŢĂ

Ştiu o maximă celebră

Pentru dragostea noastră:

Publicate in poezii , Autor: Emilian Robert Vicol (adica io, byrev)

Or sa mai apara si altele pe parcurs ce am timp sa le transcriu. Aman treaba asta cu publicarea de 3 ani :) ... lenea e mare, ca poeziile's mici! Apropo, voi va stiti poeziile (pe de rost)... io sa mor daca'mi stiu vreuna!

Un Adevar Sublim

Ce-a fost de spus, am spus

Iar de n-am spus, voi spune

Ce-o fi, voi spune maine,

Iar ce n-o fi, nespus ramane.

-----------------------

Cersetori

Eu cer ceva,

Ceva mai bun.

Tu-mi dai candva,

Dar nu acum.

Tu-mi ceri ce vrei,

Io-ti dau ce am.

Ce-ti dau, tu iei,

Dar vrei ce n-am!

-----------------------

Nu!

Nu tu apa si nici foc,

Nu tu durere deloc,

Nu-i o raza de lumina,

Nu sunt nopti de luna plina.

Nu vezi ziua ce-i in noapte,

Nu sunt lucruri dar, sunt soapte.

Nu e om far

"- am folosit un astfel de limbaj pentru a crea o inovatie, deoarece eram satul pana peste cap sa vad cam pe la fiecare poet aceleasi stereotipii legate de suspine, tristete, fruza vestejita cade etc. " Andre Dicovici

Asa e, de acord cu tine.

"- ajunge sa se piarda ideea poeziei daca folosesti neologisme ? Nu cred. Dimpotriva - o potenteaza." Andre Dicovici

Da, nu rare ori, ajunge sa se piarda ideea poeziei. Poate asta nu se observa in totalitate. Insa cred ca putini sunt cei care pun accentul pe limbaj - unul cu multe neologisme, fara sa sunem - sa se controleze - sa sune bine, sa para deosebit ce scriu ei. Asta spuneam, incatuseaza imaginatia si sinceritatea cu care se scrie.

GANDURI

Ma-ntind slabit

Si-adorm in tihna,

Cu tine-alaturi.

Patrund in lumea-vis

In ea gasesc odihna,

Cu tine-alaturi.

M-ascund de aparenta

Ascult si caut sensuri,

Cu tine-alaturi.

Imbin idei, cuvinte,

Traiesc in versuri,

Cu tine-alaturi.

Ating iubirea,

Pasesc in soapta catre mine,

Cu tine-alaturi.

Ating si teama,

Inlatur lacrima ce-mi vine,

Cu tine-alaturi.

Cuprind cu trupul mintii

Un vis ce sta-n balanta

Cu tine-alaturi.

Plutesc pe apa vietii

Si trec de ignoranta,

Cu tine-alaturi,

Speranta!

Maine,

de-ar fi sa ne inscriem la rascrucea anotimpurilor

ca ultime vesti in drumul cocorilor

mi-ai spune ca am ochii roz,

ti-as spune ca dimineata a fost demult,

mult inainte sa-mi spui pe nume

am plange

zabrele peste vremea urcata pana departe-n uitare ...

Stapanul timpului

Trezit prea devreme, intr-o prea rece dimineata

Caut raspunsuri in priviri pe fereastra,

Lumea invaluita

Da, nu rare ori, ajunge sa se piarda ideea poeziei. Poate asta nu se observa in totalitate. Insa cred ca putini sunt cei care pun accentul pe limbaj - unul cu multe neologisme, fara sa sunem - sa se controleze - sa sune bine, sa para deosebit ce scriu ei. Asta spuneam, incatuseaza imaginatia si sinceritatea cu care se scrie.

Din maxim 30 de poezii termin limbajul uzual. :flowers: Si dupa aia ce fac ? Repetitie asemenea predecesorilor mei ?! Devine prea banal. :) Dupa cum se-ntreba si Bacovia :"Dar tot aceeasi poezie la infinit ?".

am nevoie de tine,

dar nu stiu sa te strig,

simt cum in singuratate, zilnic, ma faram,

inca o speranta, incet, eu ma daram,

sub greutatea ei, ce zi de zi, sporeste,

acesta este locul, in care timpul se opreste,

acesta este blestemul, aici este durerea,

oare ai fost tot ce imi doresc?

ma mai intreb odata, in sila,

incercand sa ma feresc,

de privirea mea amara,

in care simt ca ma topesc,

miroase a verde in tine,

ma faci sa fiu avar,

lacom de sentimente,fara sa am habar,

as vrea sa iti simt, sa iti spun,

inima pe de rost,

dar tot ce zic, ce simt, lucruri fara de rost,

esti undeva acolo, dar tot nu te gasesc,

ascunsa in lumea asta,

ascunsa, tu lucesti,

esti cea fara de timp si cea fara de lume,

esti cea careia inca, nu i-am gasit un nume...

Andre_Dicovici a scris:

Da, nu rare ori, ajunge sa se piarda ideea poeziei. Poate asta nu se observa in totalitate. Insa cred ca putini sunt cei care pun accentul pe limbaj - unul cu multe neologisme, fara sa sunem - sa se controleze - sa sune bine, sa para deosebit ce scriu ei. Asta spuneam, incatuseaza imaginatia si sinceritatea cu care se scrie.

Din maxim 30 de poezii termin limbajul uzual. Si dupa aia ce fac ? :( Repetitie asemenea predecesorilor mei ?! Devine prea banal. Dupa cum se-ntreba si Bacovia :"Dar tot aceeasi poezie la infinit ?". ;)

O sa caut poezii ca exemple.

P.S.

De la primul raspuns postat in acest topic cred c-am vrut, de fapt, sa ma descarc... ;)

In cateva cuvinte, ma deranjeaza cei multi care se dau drept mari artisti, creatori, prin marile lor texte in interiorul carora se petrece totul, si totusiii.... nu se petrece nimic. Texte "pline de ele" la fel ca si autorii lor, dar goale pe dinauntru...

Acest "fenomen" nu apare doar in literatura, il intalnim peste tot. E vorba de ARTIFICIALITATE.

Nu e cazul creatiilor tale, spuneam ca-mi place cum scrii, inca o data, felicitari.