Hai să mai public şi eu o po(rcă)zie:
Viaţa noastră
Viaţa noastră pe păm
Început de bartolomeu, Vin 20 aug 2004 · 1.673 răspunsuri · 173.174 vizualizări
Hai să mai public şi eu o po(rcă)zie:
Viaţa noastră
Viaţa noastră pe păm
Editat Sâm 24 mar 2007 01:32
*Horty..da rima ..unde e ..? 
Nimic n-am reusit sa scriu,
Nimic ca niciodata,
Dar ma gandesc si nu mai stiu,
La viitorul de-alta data.
In revarsarea timpului umbrit,
Trecut clipit in gene,
De unde negre inghitit,
Rasarind valuri perene.
Si timpul crud devorator,
De vlaga si de viata,
Inoada firul pe mosor,
Cu capete de ata.
In lumea restului de zile,
Hatrul ochi de baba oarba,
Sterge rostul de pe file,
Randul inimii sa soarba.
Am fost raman mereu voi fi,
O piatra de-ncercare,
Ca nici destinul nu va sti,
De viata viitoare.
In pasi marunti pe alb nemargint,
O floare din camelii,
De mana ma va prinde,
In frunze verzi de bun venit,
la pieptu-i ma cuprinde.
Simplu X Trecutul Viitorului!
M-am născut pe Google
m-am născut pe Google
am deschis ochii şi am privit printr-o fereastră
către cealaltă lume căreia probabil trebuia să-i spun
Mamă
am atins-o cu degetele mele pătrate
şi mi-a fost teamă
As vrea sa stiu de ce nu-mi scrii
Cu ce-am gresit eu oare?
Observ in comportarea ta
Un semn de intrebare.
Am asteptat atit de mult
O veste de la tine
Sa stiu si eu cum o mai duci
Ti-e rau or iti e bine !?
Am asteptat c-atunci sa-mi spui
Cuvinte de alinare,
Sa ma rasfeti, sa-mi spui,-minciuni-
Sau poate-o vorba mare...
Ce bine a fost cind tu erai
Si te-ntilneam in drum,
Ma-nbratisai, si mingiiai
Si cit de trist e-acum...
-----------------------------------------------------
Stiu...esti acolo,ma iubesti..
Ma astepti sa vin ca de obicei..
In amurgul serii,sa te strang in ale mele brate..
Sa-ti daruiesc al meu dulce sarut..
Sa-ti soptesc ce nu a fost spus..
Sa-ti arat tot ce pana azi ti-am ascuns...
dar cum?...tu cu ea,eu cu tine....
Tu pentru ea...eu pentru tine...
Si tousi ma chemi....stii k voi veni...
Inceteaza..opreste-te...lasa-ma...
....ma distrugi......
Eu acum am 23 de ani, de cand aveam eu 8 ani, mama ne`a luat de langa tata si dupa cateva luni ne`a parasit si ne`a lasa in grija bunicii care mai si ea dupa cateva luni ne`a dat la o casa de copii, a facut asta doar pentru a`l face pe tata sa sufere si mai mult, dupa ce l`a santajat sa se casatoreasca cu ea. Tata era foarte timid, si ca sa aiba curaj sa o infrunte pe mama bea, dupa ce ne`a luat de langa el, s`a afundat si mai mult in bautura si a incept sa pribegeasca, sa umble prin tara, zi de zi era beat, de acum traia intr`o lume a lui in care uita cat a suferit si nu stia ce se intampla cu viata lui, tatal meu a fost preot, un om bun, in tinerete toate fetele era innebunite dupa el, era un om destept, stia 7 limbi straine, canta la vioara, avea o voce nemaipomenita, picta icoane, avea atatea talente, mama a facut din omul asta un neom, nu se ducea acasa, dormea pe unde apuca, poate ca mai gasea cateodata tovarasi de bautura, dar nu avea prieteni, si cu toate astea, ce m`a mirat pe mine, venea in fiecare an pe la noi, stia chiar si in ce clasa suntem fiecare, e in gandu lui nu ne uita niciodata, totdeauna se gandea la noi, pacat ca nu a fost de ajuns asta sa`l faca sa se lase de bautura, nu intelegeam de ce ii place bautura, dar au fost multe motive pentru care el s`a apucat de baut, dar azi, ziua in care scriu asta aici am inteles, dupa ce am auzit mai multe lucruri, acum cativa ani el a intrat in puscarie, din cate am inteles din cauza ca s`ar fi batut cu cineva, a stat 4 luni acolo fara bautura, apoi s`a intors acasa si timp de 2 ani a fost pierdut si la bautura si cand era treaz, a realizat in sfarsit ce s`a intamplat cu el si timp de 2 ani realiza asta si cand era beat si poate de asta s`a afundat si mai tare in bautura, nu il judec deloc, doar in sfarsit il inteleg, si culmea cand eram mai mic ma gandeam mai mult la mama, credeam ca la ea tin ca am ajuns cum sunt din cauza lui tata, la tata nu ma gandeam, nu il uram dar nici nu il iubeam, si acum cand am 23 de ani am realizat ca acum o urasc pe mama si ca imi pare rau ca nu am incercat si nici nu am putut sa il ajut pe tata, sa incerc sa ii fiu alaturi, ducea o viata de boschetar (nu spun asta in sensul rau). El a murit in noiembrie 2006, cica a murit inghetat, dar nu se stie, nici macar nu era ger pe vremea aia, imi amintesc perfect, era prea cald si ziua si noaptea, oamenii care l`au gasit nici macar nu au incercat sa vada daca mai traieste, au chemat ambulanta nu stiu sigur ce anume, nici macar ei nu s`au sinchisit sa vada daca chiar este mort sau mai traiest, cine stie poate era in coma alcoolica, l`au luat si l`au bagat la morga, si toata lumea crede ca el de fapt acolo a murit inghetat, asta doar din cauza unor oameni nepasatori. Pe 12 ianuarie au aflat identitatea lui, iar pe 13 ianuarie, a doua zi a fost ingropat ca necunoscut, va dati seama ce oameni ticalosi si nepasatori. Eu si fratii mei abia acum 2 luni am aflat de moartea lui, nu m`a afectat cine stie ce, avand in vedere ca nu stiam prea multe despre motivele pentru care s`a apucat, nu am reusit sa ma duc la comemorarea lui care a avut loc zilele astea in weekend, si azi cand au venit fratii mei si mi`au aratat poze cu el si mi`au spus mai multe despre ce au aflat, am plans si regret atat de mult ca in ultimii 3 ani nu am vrut sa il mai vad, dar azi stiu cat de mult el a tinut la noi si ca tot timpu se gandea la noi, poate asta l`a tinut in viata pana acum.
Am scris asta ca sa stiti ce fel de om a fost, ce viata a dus, nu avea prieteni, prietenia o gasea in animale,asta din cauza oamenilor ticalosi si nepasatori, in tinerete chiar daca era timid are intamplari parca din filmele romantice, era un romantic incurabil, stia cum sa se poarte cu o femeie, a fost educat foarte bine.
Acum nu vreau comentarii stupide referitor la viata lui, nu cer compatimire, mila sau altceva, am scris despre el doar pentru a stii ce fel de om a fost, intr`o zi a venit acasa la bunicu, care plangea de fiecare data cand zicea "tataie eu plec", tataia stia ca iar o sa il vada dupa mult timp, cum a am zis intr`o zi a revenit acasa si tataia a gasit la el in buzunar o bucata de hartie foare uda si murdara, pe care era o poezie scrisa de tata.
Sper, daca o sa fie comentarii, sa fie doar in legatura cu poezia. Multumesc pentru intelegere
Voi mai reveni poate cu niste raspunsuri la intrebari daca o sa fie
Un caine mic si de pripas
Eu l-am adus la mine acas
I-am dat lui hrana, l-am iubit
Dar nu a stat, s-a pribegit
El o dorea pe mama sa
Si tot plangea si suspina
Se uita trist si maraia
Sa-l duc la scumpa mama sa
M-am despartit de el plangand
Ca el era mic era plapand
Dar cand l-am dus la mama lui
A plans si n-a spus nimanui
Mi-a lins mana intristat
Ca un om mare a suspinat
Iar eu m-am departat de el
M-am intristat ca si el
Si aici o poza cu el, un om care a sfasiat inimile multor fete in tineretea lui.

iubeste-i amintirea vie
puiu.t a scris:iubeste-i amintirea vie
subscriu la ce a spus Puiu.
Eu am o inregistrare cu vocea tatalui meu recitand ''Mistretul cu colti de argint'', si pentru mine banda aceea e cel mai sfant lucru.
Editat Lun 26 mar 2007 23:31
neptunia a scris:I think it is a matter of knowledge,which gives you complete access to the power of words.Poetry is related to the problems of topic and expression-
bun, in afara de faptul ca este interzisa folosirea limbii engleze in afara sectiunii dedicate acestei limbi, totusi, care este parerea ta legata de poeziile mele?
pt ca ma plictisesc, mazgalesc pagina de pe roportal:
am impresia ca
un singur fir de papadie
se poate lupta
cu intunericul din padure
dar e doar o impresie....
ieri un gandac a venit
asudat la mine
si mi-a zis ca cineva a furat noaptea
si toti il banuiesc pe PAPADIE
intrebandu-l de ce
mi-a raspuns ca e singurul
cu capul rotat si cu puful valvoi
si pare-se ca-l are ca stra-stra-stra-strabunic
pe einstein...
cica doar o minte "emcepatrata" ca a lui
ar fi putut sa ademeneasca o ditamai aratare
cum e noaptea
ducandu-ma la fata locului
am vazut un trup firav de papadie tupilat
dupa o lacramioara cocheta
si gretos parfumata
cand l-am intrebat de ce nu e barbat
si de ce nu recunoaste c-a infaptuit
asemenea atrocitate
mi-a raspuns pitigaiat
"alaltaieri am fost beat
ieri am stat bolnav la pat
nu sunt eu cel vinovat
o fi melcul "....si aici a rasuflat
"ca-n cochilia lui
incape o noapte si jumatate!"