Mulțumesc mult! Se apropie într-un anume fel de poezia modernă, fiind fără rime. Nu pot să zic însă că atunci când scriu mă bazez pe anumite reguli. Nici nu știu toate regulile, în afara acelora din programa școlară. De obicei scriu cum simt.
Când dorul va simți gustul nimicniciei,
Iar speranța fetidă își va dezbrăca existența dominată de năprasnicul fior al vântului
Sufla-vei cenușă peste nopțile albe,
Dorindu-ți aprig să le încețoșezi existența cândva himerică,
Să îngropi stelele-n amintirile nestatornice,
Să le-așezi pe cer fără suflări,
Fără existența umană
Care să distrugă complicele resort al revărsărilor tardive, clandestine gânduri.
Răzvrătirea vei încerca s-o distrugi, chiar dacă simți gustul fatidic al răzbunării
Cerându-ți fireasca obligație a crugului de cer umbrit de speranța stelelor,
Care în genunele-ntunericului rămâne doar un ecou al meschinului foc,
Purificându-ți până și searbădul destin
În momentul în care-ți vei agăța ochii de vremelnicele picături de trăire
Veșnicindu-ți crepusculul când vei auzi sunetul imperceptibil ale aluziilor sacadatului suflet
Magistral locuitor în corpul vătuit de-atâta vehement sentiment
Și-un preget de speranță-cenușă dor...


