România
Roportal.ro

Creatiile userilor - Poezie

Început de bartolomeu, Vin 20 aug 2004 · 1.673 răspunsuri · 173.174 vizualizări

miracovdicov3.521 mesaje#1651

...Si iata... din toate singuratatea intr-un trup un suflet a creat...

Era soare cald... In aeternum... Visam la constelatia Lirei

Cand deodata realizez ca am nevoie de un telescop...

- Totusi macar un pahar de vin sa mai prind si eu la vena...

Ca e revelion... si-s satul de sirena...

Nu sunt eu ala suparat.

miracovdicov3.521 mesaje#1652

De cand lumea si Pamantul

Se bat specii pentru existenta

Incepand de la animale

Pana la inteligenta...

Si sentimentele frumoase

Distruse ca pe oase...

De cand am fost nascut si pana in absenta.

Editat Lun 28 dec 2015 17:37

miracovdicov3.521 mesaje#1653

Cica scriu din Matrix... sssss... sa nu spuneti la nimeni... dar cu virgulita dedesubt

Azi nu mai muncim... nu mai cantam...

Nu mai zambim...

Stand ca dupa gratii la inceput de anotimp cu de toate si de toti amestecat...

Sfintit fie netul, curentul electric, florile, fluturii... poezia... 

Inainteaza toate cum or inainta...

Dar un Inger mai deosebit n-am vazut ca Ingerul de Paza asta vara.

Editat Lun 28 dec 2015 19:46

miracovdicov3.521 mesaje#1654

Parabola durerii

Nu stiu,,, a zis El...

Si m-a bagat in iad mai din timp ca sa nu mai ajung acolo...

Cu toate ca putea sa ma pazeasca de la inceput...

Si totusi un nu stiu zic si eu... caci e-un Pamant prea mic

Pentru cate au fost...

Editat Mar 29 dec 2015 11:06

miracovdicov3.521 mesaje#1655
The last lesson of pain


I don*t now... God said...

And God let me fall in hell to be no more in hell...

He could protect me from the begining

But an *i don*t now* I said to... cause it*s an Earth to little

For many things happens here...

And it*s time for me to sleep again...

Dar n-oi muri...

Caci s-aduci un Inger din Rai in lumea asta e ca si cum ai omori paduri si flori...

Cand n-o poti avea langa tine si trup si spirit si minte...

Si Dumnezeu a facut Pamantul...

Dar relele cand s-or opri?

Te-oi tine in brate - nu te-oi tine...

Nici ca dracul - nici ca sfantul...

V-a fi bine - nu v-a fi bine...

Sunt cu/vantul...

Si oare macar o femeie si-un barbat de ce nu s-ar putea iubi tinandu-se in brate fara un copil

De pe tot Pamantul?

Editat Mar 29 dec 2015 14:43

miracovdicov3.521 mesaje#1656

Ultima lectie a realitatii

- eu trebuie sa dorm ca sa fie lumina -

Viata incepe din prima secunda
Ca primul strop de ploaie pe o unda...
De-ar fi crescut din timp flori pe podea

Cu lacrimi sau cu pm
Eu as fi fost teafar - viata mea o stea.
Deci unde-i dumnezeu?

Editat Mar 29 dec 2015 18:01

nicksson225 mesaje#1658
Andrei Vlinder a scris:

Caci si eu am avut o aripa de lumina, una de foc, si doua de plumb in anii acestia care abia au trecut

...

Andrei, zău că uneori îmi vine să mă înduioşez citindu-ţi rândurile. Dar îmi trece cam repede când îmi aduc aminte că tot tu ai scris că "Dacă ar exista viaţă eternă vaginul femeii ar fi carne tocată" !

Aşa că în anii care abia au trecut (ca melcul? - n. Nae) NU ai învăţat suficient şi eşti corigent la unele materii. Trage tare, că ai de recuperat, nu glumă.

Cu stimă,

Nae tractoristu

tamita95 mesaje#1659

Împrumut

Aseară am dansat cu tine; am dansat cu soarele într-o noapte fără lună. 
Erai un substitut al dorului, te țineam pe-un suflet robit de patimile întunericului.

Te-am chemat prelung, am țipat șoptind, dorindu-mi să te-ating, să-ți simt respirația arzându-mi trăirea care imi oferea viață,
Și-atunci am devenit neant...

Pentru că lumina mi-o ofera întunericul, iar luna mi-e obedientă când soarele-mi poartă trupul străpuns de răcoarea amintirii.
În locul tău sosit-a-ți mireasma, căci tu
Erai cu sufletul la kilometri mii depărtare de inimă.

Ți-am mărturisit adeseori și-ți repet îngânându-mi șoaptele
Că inima nu-i suflet 
Eu te iert cu suflet, dar te iubesc cu inima
Iar acum doar sufletul tanjește mirosul tomnatic al iernii care mi-a bronzat trupul cu petalele iubirii,

Căci inima-i apusă undeva în istoria pașilor pe care i-ai străbătut în epiderma mâinilor umplute de sărutările fierbinți ale mării. 
Și dacă te vei întoarce, și prin gând-ți va trece
Să pășești temător pe calea revenirii

Să nu uiti să-ți aduci dorul
Și, mai presus de tumultul cu care mă vei strânge-n brațe și-mi vei provoca simțirea,
Adu-mi inima.

Editat Sâm 21 mai 2016 12:27

Zero*27.287 mesaje#1660

Mie nu imi seamana tocmai cu o poezie, dar eu nu ma pricep deloc la felul in care trebuie sa fie scrise poeziile (reguli, curente etc.), insa imi place tare mult ce-ai scris, ai reusit sa transmiti emotie.

← Înapoi la Creatiile userilor