România
Roportal.ro

Creatiile userilor - Poezie

Început de bartolomeu, Vin 20 aug 2004 · 1.673 răspunsuri · 173.174 vizualizări

miracovdicov3.521 mesaje#1491

Ispita

Îmi plac sânii tăi cum se lipesc de pieptul meu
Tu o divă - eu - un derbedeu...
De ce nu vii în patul meu
Să îţi arăt cât de bun sunt eu?!
De ce nu vii în patul meu
Aici - lângă şemineu?!

Aprinde-mi o ţigară
O lumânare-n miez de seară...
Aprinde-mi o ţigară!
Eşti ca o armă nucleară...

Acum că te dezbraci în faţa mea aşa uşor
Şi rochia îţi cade-ncet de pe picior
De ce nu vii în patul meu
Să îţi arăt cât de bun sunt eu?!
De ce nu vii în patul meu
Aici - lângă şemineu?!

Aprinde-mi o ţigară
O lumânare-n miez de seară...
Aprinde-mi o ţigară
Şi pune-o muzică uşoară...

De ce nu vii în patul meu
Să îţi arăt cât de bun sunt eu?!...

Editat Lun 12 mai 2014 19:17

miracovdicov3.521 mesaje#1492

Dezmăţ

Stă cetatea-n miez de vară
Sufocată, arsă, friptă -
Pe drum - doar praful trist mai zboară
Hoinărind această criptă...

Şi cu fundul ei lasciv
Se freacă-ncet ca de un lanţ...
Langă-o crâşmă - un beţiv
A căzut direct în şanţ.

miracovdicov3.521 mesaje#1493

Out of Hell

Vreau sa ard
Sa zbor in soare -
Poate astfel
Nu mai doare

Ca si un seminarist
Sa-mi dau viata pentru Crist

Sunt un sfant -
Am intalnire
C-un mormant
Prin cimitire

O, Fecioara! O, Fecioara!
Minciuna ta si azi omoara...
Fa sa cred ca sunt etern!
Poate-asa n-o sa mai doara...

Vreau sa traiesc - vreau sa iubesc
Dar zilele tot scad
Si e un drum lung si greu
La iesirea din iad

Vreau sa traiesc - vreau sa iubesc
Ca soarele sa ard
Dar e un drum lung si greu
La iesirea din iad

Nu mi-ai spus niciodata - niciodata
Ca viata v-a durea asa vreodata...
Nu mi-ai spus niciodata...
Nu mi-ai spus niciodata...

Vin si plec ca vantul prin ruine -
De cate ori sa fac asta pentru tine?!

O, Fecioara! O, Fecioara!
Minciuna ta si azi omoara...
Fa sa cred ca sunt etern!
Poate-asa n-o sa mai doara...

Editat Mar 13 mai 2014 18:26

miracovdicov3.521 mesaje#1494

The F--k Side

Iarba arde-n gheenă mai plăcut -
Acolo e mai multă singurătate...
Cadavrele mai tare put...
Clădirile sunt mult mai ruinate...

Pământul e mereu tăcut...
Pe unde calci vezi numai umbre funeste -
Iarba arde-n gheenă mai plăcut
Acolo unde e cealaltă poveste.

miracovdicov3.521 mesaje#1495

Ca Protest

Azi rup scriptura de perete -
O rup şi o arunc în foc...
Îmi aduc vreo două fete
Şi fac gălăgie-n bloc...

Techno, drum&bass, şi rock
Şi băutură să desfete...
Azi rup scriptura de perete
Că de ai fost ateu, băiete...
O să arzi în iad - în foc...

miracovdicov3.521 mesaje#1496

Plecăciune Morţii

Eşti ploaia funerară ce spală a mea rană -
Văpaia ce dă sens într-o lume vană...
Cu frigul morţii tale netezeşti durerea
Şi duhului neliniştit îi redai tăcerea...
Mă ocroteşti de chin - de ordinea tirană...
Eşti lumina mea - eşti raiul meu divin -
O, adorată şi purerea Satană!

Editat Joi 15 mai 2014 17:11

miracovdicov3.521 mesaje#1497

Valea Iadului

Unde sunt mereu furtuni -
Schelete, cranii, mortăciuni...

Cenuşă, negură, şi lavă
Şi-eterne râuri de otravă...

Unde-i frig şi întuneric
Şi flutură în aer stindardul luciferic...

Şi unde pute-a stârv de porc -
A iarbă putredă - uscată...
De unde morţii nu se mai întorc...
Niciodată!

miracovdicov3.521 mesaje#1498

Deznodământ

E noapte... şi mai e puţin până dimineaţă...
Nu se-aude niciun clopot - nu se-aude niciun ceas...
Azi plec fără să ştie nimeni - fără bun-rămas
Şi totuşi spun c-un ultim glas:"Adio Viaţă!"

Nimic nu se aude... niciun clopot - niciun ceas...
E noapte... şi mai e puţin până dimineaţă -
Azi las în urma mea tot ce n-am vrut să las
Şi spun c-un ultim glas:"Adio Viaţă!"

Editat Vin 16 mai 2014 21:07

*tania*341 mesaje#1499
Dumnezeul meu este amorul....

pe-altarul lui eu ma inchin,

si sangele-i in clocot beau

dintr-un pocal urias, de vin.


Dumnezeul meu este amorul...

pe trupul lui ma-ntind zambind

si-n vene imi patrund, subtil

fierbinti fiori, arzand mocnit...


Dumnezeul meu este amorul...

si sclava-i sunt... si in genunchi

ma plec adanc, obedient

si templu-i este al meu trunchi.


Dumnezeul meu este amorul...

a erosului preoteasa sunt,

pe rugul lui as arde-n veac,

o vesnica cenusa-n vant...


Dumnezeul meu este amorul...

si-a lui voi fi in recii veci,

in pat profan de voi muri

pe sanii-mi calzi vor scrijeli

iubiri nestinse, zeci si zeci...

miracovdicov3.521 mesaje#1500
Cântecul şi povestea ei


Era o mamă cu mai mulţi copii -

Cândva, era şi ea o fată mică...

Dar cu timpul... ei deveniră fii

Şi fiice... iar ea deveni - bunică.


Copiii ei, de-acum, erau părinţi...

Iar copiii lor erau nepoţi...

Şi-aşa cum o ducea - în suferinţi...

Bunica noastră - îi îngrijea pe toţi...


Târziu... ea moare singură... nimic

Nu se mai ştie de aceste sacrificii...

Însă, în grădina ei, un înger mic

Privea plângând la florile bunicii.

← Înapoi la Creatiile userilor