Creatiile userilor - Poezie

Dispariţie

O stea coboară-ncet
Pe coama unui deal...
Şi nu ştii ce-i vis
Şi ce e real...

Prin aerul trist pluteşte o pană -
O roză albastră doarme-ntr-o cană...
O vioară veche geme-ntr-un local...
O fată trece-n grabă pe lângă un spital...

Un tânăr o strigă cu ochi întristaţi
Dar ea nu aude şi-l lasă-n închisoarea aia...
Se face seară şi-ncepe să cadă ploaia
Şi oamenii pleacă din lume cu droaia...
- Unde vă duceţi - de ce nu mai staţi?!

Tablou fantomatic

O groapă uriaşă pare cerul
Ce-nghite-n noaptea lui întreg Pământul -
Cum o cămaşă-mbracă-n ea misterul
Ca trupul care-a îmbrăcat Cuvântul.

Răsare luna-n cimitir pe lacre
Şi suflete răspund chemării Lui -
Rătăcind ca nişte umbre sacre
Printre monumente şi statui...

Epitaf

Aici sunt lacrimile lui Andrei -
Aici sunt lacrimile mele
Şi-n cartea asta sunt toţi anii mei
Ce stau în ea ca nişte vechi castele.

Cu roua ei am făcut să plouă
Precum am şi făcut să crească flori...
Aici e viaţa mea împărţită-n două
Şi întregită - tot de atâtea ori...

Negru

Umbrele pun stăpânire pe tot -
Omul - din suflet - devine robot;
Frumosul Ei chip s-a şters de pe icoană -
Câte un cod pe orice persoană...

Omul se vinde pentru confort -
Trăieste cât are bani, dar e mort...
Femeia - doar un cadavru machiat -
Te vrea cât o satisfaci material şi în pat...

Pe sufletul meu apasă ura -
Nu am nimic din ce mi-am dorit...
Nu am nimic - iubirea-a murit -
Ne-am dus la naiba şi noi şi natura...

Disoluţie

Ţi-ai văzut vreodată îngerul de pază?
Cu gene lungi mişcate ca de-un vis
Ea îl privea ca şi cum ar fi în transă
Ea - reflexia lui
Ea - ultima frază
Din gândurile lui...
Ea - ultima şansă.
Dar pe el nu l-a iubit nimeni niciodată
Şi ea îi spunea:"Uită-mă!"
Ca şi cum ar fi vrut să scape de-un virus letal
Ce se ţinea de viaţa ei asemenea unui blestem -
Ca şi cum o durea iubirea lui în extrem...
Până ce-ntr-o zi s-a întâmplat ceva fatal:
El n-o mai vedea ca altădată
Dar amintirea încă mai era
Iar asta era tot ce avea -
Îl bucura, dar îl şi durea
Mai mult decât putea să-ndure...
Până ce nu i-a mai rămas decât să moară singur -
Până ce singura lui speranţă s-a stins
Fără lacrimi - fără urmă
Ca o stea în abis...
Ştii cum e să trăieşti cu asta?
Nu ştie nimeni...
Singura care ştia a plecat...

Pace

Durerea ce-o simt nu e-n mine ci-n stropi -
În stropii ce cad pe stradă - pe plopi -
În stropii fragili ce de geamuri se sfarmă
Când tot oraşul începe s-adoarmă...

Ce tristă pictură! Ce poveste ciudată!
Mă simt de parcă n-am fost niciodată...
Când o să vii, dar n-o să mai fiu în odaie
Mă vei găsi - în stropii de ploaie.

Potrivnic

Dumnezeu e Satan şi Satan e Dumnezeu -
Când îţi spun asta crede-mă pe cuvânt!
Dumnezeu e Satan şi Satan e Dumnezeu
Şi El e Tatăl adevărat al acestui pământ.

Dumnezeu e Satan şi Satan e Dumnezeu -
Repetă după mine asta până înţelegi
Adevărul din taina cuvântului meu -
Libertatea nu înseamnă dogme şi legi.

Pentru asta sunt - trăiesc să răzbun
O viaţă dată-n bătaie de joc;
Dumnezeu e cel rău - Satan e cel bun -
Nici dracii n-ar pune oameni pe foc!

Şi-n loc de iubire - de raiul promis -
O soartă neagră şi un cavou...
Dar astăzi capătă viaţă un vis -
Dracul Va Domni Din Nou!

Angoasă

Mă sperie moartea ca un azil -
Voi fi şi eu o cruce printre alte cruci
Când după-atâta chin în pământ te duci
Şi n-ai lăsat în urmă niciun copil...

Ca Poe, ca Baudelaire, ca George, sau Emil...
Mă-mbrac în haina mea de anonim celebru -
Dar iată: când privesc mormântul meu funebru
Îmi vine să plâng ca picturile lui Camille.

În doliu

Cu lacrimi de sânge
Pe dealuri - de sus
Copaci de sânge
Plâng în apus...

Sub cerul de sânge
Pustiu şi furtună...
Şi soarele-i şi el de sânge
Când stă să apună...

Şi case de sânge
Pe dealuri de sânge...
Şi toate-mpreună -
Cu lacrimi de sânge
În suflet se-adună...
Şi sufletul plânge...

În încheiere

Nu vreau fericirea voastră -
Nu-mi place...
Lasaţi-mă-n hainele mele
Sărace.

Nu regret nimic
Din tot ce-am făcut...
Voi muri fericit
C-am făcut ce am vrut...