Creatiile userilor - Poezie

Infinit

Pe crestele padurii

Departe de toate

Munti ce se ating de cer

Ma duc in imensitate

Legendele graiesc.

Vesmantul vietii-i tesut din lumini

Norii cutreiera

Ploaia tamaduieste si curata lumea

Copaci mareti se trezesc din repaos

Se ridica din radacini...

Simtind nemarginirea naturii

Afli intelesul fapturii...

Sufletul devine astru -

Astrul devine suflet...

Prin traire capeti cunoastere.

Ocultism

Luna încet - urcă de frig pe-o ruină -

Noaptea coboară tăcută şi rece pe-această colină...

Codrul e-o taină - focul e sacru şi magic -

Cerul veghează Pământul - atât de grav şi de tragic.

Natura răspunde şoptind - glasului meu când o chem...

Stele pe cer se aprind - noaptea-i şi ea un poem -

Mântuitorul nostru - se naşte iarăşi din pântec -

Luna îl are în pază - codrul îi spune un cântec.

Saint Andrew Superstar a scris:

Primăvară

Când umbrele nopţii

Se retrag în tăcere

Soarele urcă cu glorie -

Pământul prinde putere.

Iarba pe dealuri creşte

Câmpul înfloreşte

Strămoşii renasc din istorie -

Răul dispare din memorie.

Izvoarele adapă viul

Hrănesc pustiul

Spiritul Sacru

Îşi ascultă Fiul...

Lumea capată viaţă -

Codrii îşi ridică fruntea spre înalt...

Lumina - definitorie

Ca pe tărâmul celălalt...

Pe asta parca ai copiat-o de la domnu Leonte. Suna ca un reportaj facut in fata bisericii. Nu are forta, desi subiectul e bun.

Nu era nevoie sa-mi mai zici si tu... Imi dau seama si singur cand ceva n-a iesit cum trebuie... dar nici nu prea am avut liniste pe langa mine ca sa ma concentrez indeajuns. Am experimentat, dar nu ma caracterizeaza... Nu e stilu meu... Tot poezia clasica ma prinde mai bine... Nu degeaba ai dat tu plus la ultima poezie... :)

gargbird a scris:

Daca zici tu...

Daca lui Blues i-a placut... pentru mine e de-ajuns...

P.S. Mesajul anterior poate fi invizibilizat... Am dat sa modific - da nu se mai poate...

Intelepciune

Curge vazduhul pe ape-nnoptate

Cu umbrele lui se varsa peste maluri

Intrupat in chip negrait

Si eu sunt acolo sa-i inteleg tainele.

Nalucile-mi calca pasii prin somn

Vederea cauta vapaia pamantului

Si duhul se pierde in adancurile-acestea

Strajuite de munti gigantici - solitar dar bantuit...

Padurea - cetatea mortilor vii

Si eu sunt acolo sa-i cunosc durerea

Cerul ma cuprinde cu haul lui ingrozitor

Aici cu adevarat sunt liber!

Pribeag dar luna ma vede prin neguri

Calauzeste sufletul cand noaptea-i cumplita

Si ceaţa cimitirelor acopera norii...

Aici sunt nemuritor!

Trecut pasional

Îţi aminteşti când te-am dus în vârful dealului?

Poliţiştii stăteau la uşa spitalului...

O-ntreagă lume

Voia să ne despartă

O lume mult prea moartă

Dar noi eram legaţi de soartă

Cum sufletul unui artist

E legat de artă...

Îţi aminteşti?

Eram ca doi copii -

Eram atât de vii

Departe de tot ce-i trist...

Şi ştii...

M-am dus acolo

Doar ca să mă iubeşti...

Doar ca să simt că exist...

Osândă

Mi-ai scos din vene inima

Şi-ai pus-o într-o groapă

Şi ai lăsat pe ea

În loc de cruce-o sapă.

Şi ţi-am făcut genunchii

Încet - să ţi-i îndoi -

Să te închini învinsă

La cripta mea cea stinsă

De atâtea ploi.

Şi te-am făcut, iubito,

În lacrimi să te-neci...

Şi cu moartea mea

Să plateşti pe veci!

Ai smuls inima din mine

si-ai pus-o intr-o groapa

...

n-ar suna mai bine?

Te intreb doar, ca io-s paralel. :)

@denied Nu prea... n-ar mai avea ritm... plus ca n-ar mai avea intensitatea initiala si s-ar pierde si simbolul - vena - care arata imaginea unei inimi smulsa din trup asemenea unui copac din radacini... mai precis plecarea ei fara sa se uite o clipa macar in spate m-a ranit pana ce m-a lasat aproape fara suflet... dar moartea mea o va face sa plateasca pentru ca atunci va realiza ce a pierdut... cam asta era intelesul... Sapa, vena, cripta pot fi privite la propriu, dar ca si simboluri...