Etern şi stins
Îngropat în adâncul nopţii
În aste vremuri întunecate
Lăsat singur să ard
La marginea lumii.
Eu port pe umeri povara
Singurătăţii nesfârşite
Şi doar luna mai vede prin negura asta
Suferinţa din ochii mei bolnavi.
Departe de toţi
Între zidurile astea reci
Mai aud şi azi chemarea
Dezolatelor fantasme.
Morminte luminate
De focurile sacre
Îmi dezvăluie în noapte
Necropola străveche.
Crezul Durerii
La mormântul meu sunt singurul
Ce mai aşteaptă în iadul ăsta ticălos
Dar cadavrele stau pe marginea şoselei
Arătând eternitatea morţii.
Totul e lipsit de viaţă -
Totul e lipsit de speranţă...
Oamenii îşi vând sufletele
Pentru aur şi argint.
Doar soarele mai iese câteodată
Dupa norii ăştia cenuşii
Amintind de Dumnezeu,
Dar Dumnezeu e mort.
E tot mai greu să trăiesc aici...
Nu mai văd nimic bun -
Nu mai văd nimic sfânt...
Nimic din tot ce a trăit odată...
Moartea se-apropie...