Creatiile userilor - Poezie

Uitare

E noapte cu nori si ninsoare,

E frig,

ousor a scris:

Uitare

E noapte cu nori si ninsoare,

E frig,

Ruinare

- poezie culeasa din scriptura iadului -

adaptare dupa "Ploua" de G.B.

Da, arde cum n-am mai vazut...

Si grele morminte-adormite

Cu triste flori ofilite

In lumea celui cazut.

Oh, plansul gheenei cand arde!

Si ce agonie in gand!

Ce noapte fara lumina!

Pe drumuri - a noptii regina

In hohot trece plangand...

Oh, plansul gheenei cand arde!

Da, arde si suna senil

Ca tot ce e bezna si ura...

E-o spaima neagra-n natura

Ca spaima dintr-un azil.

Oh, plansul gheenei cand arde!

Ce basme criptele spun!

Ce de suflete ucise!

...Si cum sa nu te stingi in abise

Cand toate stelele apun?!

Oh, plansul gheenei cand arde!

Cand ziua creşte

C

Melancolie

Pe-aceeasi strada ranita,

Batatorita de triste fantome,

Mai vad si azi pe la colturi

Aceleasi instrainate chipuri.

Pustii priviri murdarite

De vant si praful uitarii,

Se-abat pierdute prin mine,

Un vechi obstacol din sticla.

Observ printre randuri povestea

A ce-am fost,prematurul adult,

Acum nu mai e nici copacul

Cu scari catre cerul ocult.

Aceleasi porti stau inchise,

Ruginite zavoare cojite,

Se-ascund dupa garduri jurnale

De copii cu vise ucise.

Matanii cu ganduri hranite,

Tot mai rar cu aiasma si paine

Le presar la crucea iubirii,

Ma indrept melancolic spre porturi.

De vrei tu poţi - aievea să nu fii...

Iar eu, pe drum, să nu te mai găsesc...

C

Menit singurătăţii

Mă-mbrăţişează norii

C-un oarecare dor

Şi sunt departe zorii

S-au dus pl

Pietate

Şi totu-mi pare azi lipsit de bucurie -

Afară-i primăvară, dar eu de frig îngheţ

Când ploaia grea din mine mă-nchide-ntre pereţi

Şi chipul tău frumos de chipul meu nu ştie.

Copacii pe alei se scutură de floare...

Îmi amintesc de raza primei dimineţi

Şi-mi pare că te văd - din nou - copilărie...

Murind... mă duci acolo unde nimic nu moare...

Acolo unde nu-s nici lacrimi - nici tristeţi

Şi numai tu iubeşti pe-un suflet în uitare -

O, adorată şi pururea Marie!

Între catarge și mări de stele

ți-am zărit sufletul stând și așteptând

respirând ‘delung a lună plină

doar atât cât să o apropie

Între ape țintit, te zbăteai ca o privire de sub..

nici nu știai de la ce era de fapt..

Între ape și stele așteptai luna cu sufletul în mâini

ți-era atât de teamă să nu îți fugă din palme

încât ai strâns totul într-o privire și te-ai închis

Între catarge și mări de stele te-am zărit,

ce mult și tăcut respirai în metafore!

Dat uitarii

Difuza memorie pierduta

Pe aripi de albatros

Dispari in zarea trecuta,

In aerul canceros.

Astupa-ti urmele din pietre

Cu lacrimi de regrete

Si gaseste-ti alta luntre,

Intre noi am pus perete.

Enorme rani putrezite

Raman sa zgurme in suflet

Cu-o vorba de aur fiebinte,

Privesc apusul violet.