Creatiile userilor - Poezie

Revelion

Se-aude la etaj un tipat de orgasm -

Lugubra veselie plina de sarcasm; -

Cu totii rad, petrec, si toarna vin pe gat -

Infuleca hartane - se murdaresc pe r

C

Tu nu intelegi poezia

tu nu intelegi poezia

n-o simti, nu te misca, nu-ti accelereaza bataile inimii

tu nu intelegi poezia

nu poti sa stai si sa privesti minute intregi un cer, o apa, o stea

tu nu intelegi poezia

esti impotent in relatia ta cu sentimentele, vrei doar senzatii scurte si dese

tu nu intelegi poezia

nu te-ai straduit sa inveti a citi luminile din ochi straini si tristi

tu nu intelegi poezia

la tine e totul matematic si conventional de rece

tu nu intelegi poezia

arunci in sufletul omului cu pietre ca intr-un lac, sa-l tulburi

tu nu intelegi poezia

tu creezi circumstante ca sa ai ce socoti si judeca

tu nu intelegi poezia

cuantifici orice mesaj, or daca nu-l poti cuantifica, nu exista

tu nu intelegi poezia

tu aduci critica constructiva de fiecare data, te auto-declari dator

tu nu intelegi poezia

tu lovesti cu ce esti, uiti sa cruti uneori lumea de diavolul din tine

tu nu intelegi poezia

consideri sacrificiul egoism curat si afectiunea curata ipocrizie

tu nu intelegi poezia

te consideri autentic pentru simplul fapt ca nu omiti decat ceea ce uiti

tu nu intelegi poezia

n-ai nici un Dumnezeu, nici un sens, dar te incapatanezi sa arunci cu pietre

tu nu intelegi poezia

n-ai iubit niciodata si totusi declari iubirea ca si fiind o inflamatie a creierului

tu nu intelegi poezia

pictezi prin cifre, prin limite, in culori stridente si inchise la culoare

tu nu intelegi poezia

tu nu stii sa accepti ce nu intelegi, renegand cu brutalitate

tu nu intelegi poezia

acuzi atunci cand consideri ca s-a intamplat o nedreptate, dar cine esti tu?

tu nu intelegi poezia

tu nu ai habar cine esti si de ce esti capabil, de aceea nu stii sa ierti niciodata

tu nu intelegi poezia

tu alegi sa nu-ti pese, pentru ca e mai usor si poti simplifica ecuatia

tu nu intelegi poezia

neglijezi culori, aburi calzi pe ferestre reci, scapari, regrete, visele si visurile toate

tu nu intelegi poezia

reduci la absurd posibilitatea sa traiesti inainte de a renunta la traire

tu nu intelegi poezia

te scalzi in lasitate si te ascunzi dupa pereti duri si reci, n-ai curaj

tu nu intelegi poezia

nu poti sa intelegi poezia

caci in ipoteza ai omis sa introduci 'sensul'

acela care nu dispare, ci doar se transforma

traduce matematica un fenomen fizic banal, experimental

nu-l poti scoate din conditia de existenta

iti dai singur mat

n-ai cum s-auzi poezia, fara s-o vrei

fara s-accepti ca omul nu e perfect

e doar o bucata complementara

dintr-un intreg banal

dar cu un vector-sens

aduna, nu scade

se propaga, nu se reduce la zero

vibreaza

nu doarme.

Somn usor in continuare. Simturile tale ingheata tot mai mult. Robotul ranjeste perfid dupa perdea, in penumbra de monstru surd.

Iti meriti moartea, daca nu asculti chemarea spre viata.

Iti meriti nefericirea, daca nu indraznesti sa risti fericirea

Te meriti tu pe tine tot

Daca nu cunosti sa te imparti cu altii..

E viciul tau.

Singuratatea.

Si nici singuratatea n-o intelegi

Pentru ca ai fost mereu singur

N-o poti pretui, pentru ca nu simti cum

Si cat

Si dor.

N-ai cum sa simti poezia.

e un soare - un împărat din regate îndepărtate

e un soare - un călător din tărâmuri îndepărtate

e un soare ce strălucește pe un anume cer

e un soare ce dăinuiește pe un anume pământ

tu nu înțelegi

ploile de vară

e un soare - renegat de tine - nemuritor

e un soare - renegat de tine - atotputernic

tu nu ai iubit fată dragă

corpuri cerești interzise?

nu le scade măreția

când ele-s supreme

prin nepriceperea

și necunoscutul

ce le înconjoară

e un soare - necunoscut de tine

e un soare - necunoscut de mine

o să rog zeii să facă din timp o unealtă

și-un anotimp propice

am apus!

mulțumită?

am rămas at

Ea. a scris:

am apus!

mulțumită?

am rămas at

noi doi trăim cu inimile

ne jucăm ca doi copii

Cu cata nadejde se agatase

De inalta bolta a sperantelor,

Crezand ca in acest fel,

Incalcita in franjurii ei,

Nu va mai fi ranita,

Nu va mai cadea in urma ta...

In urma mea...

Neobservand ca firave ca matasea unui paianjen

Ele incet se destramau...

Orbita de multimea sperantelor,

Incapabila sa observe cum printre degete i se scurgeau,

Luneca...

Lunecau...

Cazand astfel in realitate

Tragand bolta, atat de firava, peste ea,

Spargandu-se in multitudini de cioburi,

Orbind-o astfel cu sperante...

Amăgire

Mă trezise-n noapte o alarmă de megafon -

Geamurile toate se deschiseseră cu putere -

Mi-aşteptam pl