Sentimentele!? Doar efemere petale de crin,
Ce le-am regasit in visul cu esenta de pelin,
Care din greseala s-a prins in capcana viselor.
Si acum am descoperit gustul sentimentelor.
Incercam cu disperare sa ne prindem de ele,
Sa ne pretindem dreptul de a trai,
Desi suntem doar niste marionete defecte,
Care incearca sa-si taie sforile...
Incercam sa ne dovedim umanitatea,
Incearca fiecare sa-si gaseasca individualitatea,
Si fara sa observe, multi in lupta de individualizare,
Nu fac altceva decat sa se lege cu sfori si mai tare.
Si ne continuam dansul laconic prin societatea fara umbre,
Fara sa ne dam seama ce riscuri ascunde,
Ne invartim in cercuri perfect rotunde,
Si filosofam despre dreptul de a ne trai vietile marunte...
Ne credem importanti, ne vedem mareti,
Si nu ne dam seama cum ne limitam, cum ne zidim intre pereti.
Dar totul are un sfarsit... uneori prea mult amanat,
Dar inevitabil, in care marionetele se pierd intr-un crematoriu,
Dupa ce spectacolul s-a terminat...
:)