Vriies a scris:
E oky, no problem! 
Mda, am citit acolo...
Putem noi intelege nasterea aceasta dinainte de veci?
Nasterea aceasta dinainte de veci a Fiului din Tatal este o taina pe care nu o poate intelege nici mintea omului, nici a ingerului. «Tatal L-a nascut nu in modul in care omul ar putea gandi, ci asa cum numai Tatal stie. Nu numai cerurile nu cunosc nasterea Fiului, dar chiar nici toata firea ingereasca… Nici insusi Duhul Sfant n-a vorbit in Scripturi despre nasterea Fiului din Tatal.
După cum bănuiam, ne-a lămurit beton!
Dar tu ce te asteptai?
Vezi tu, de aceea ziceam despre nepotrivita atitudine a necredinciosilor ce ii ridiculizeaza pe credinciosi pentru trairile lor speciale (cele reale, ca sa le spunem asa), nu numai prin gandire poate cunoaste omul (in afara de senzatiile materialist-psihiste), ci si prin ..., nu stiu care ar fi termenul cel mai adecvat intrucat, "revelatie" (din perspectiva mea, e demonetizat, furat, manjit, e o marfa popeasca), "iluminare" iarasi e marfa de contrabanda, cum esti prins ca il utilizezi cum ti-o iei ca blasfemiator al celor sfinte sau e interpretat si mai aiurea, ca act de gandire; mie imi place termenul contemplatie, care contemplatie nu e gandire, poate fi contemplatia gandirii, dar nu e gandire; imi mai place termenul inspiratie pe care asa cum zice DEX-ul intr-un final, o poti numi idee aparuta spontan in constiinta, dar numai intr-o definire psihista a constiintei si o denumire mediocra a inspiratiei intrucat, constiinta (de fapt mie nu imi place sa utilizez termenul constiinta aici, ci termenul minte), reprezinta inceputul si sfarsitul realitatii fiecaruia, singura de care beneficiem noi, pecetluitorii adevarurilor; iar inspiratia inainte de a fi idee, este intuitie; ideea e deja coborarea sclipirii intuitive in lumea conceptelor, e deja deductia intuitiei cu pricina, e gand; inspiratia e de fapt insasi si tocmai spontaneitatea, nu ideea, tot asa cum in cazul constiintei, ea nu e neaparat realitatea, acel act de existenta (materiala sau nu) ci, e insasi sclipirea "singularitatii" din (nimic?? substituit poate si cu un creier?)
In pasajul citat de tine se spune: "cum numai Tatal stie" si "nu o poate intelege nici mintea omului, nici a ingerului", dar Tatal-minte stie, intelege, asadar, ii e posibil mintii a intelege, dar nu mintii in forma inger sau in forma om; In ortodoxia crestina (cel putin) Dumnezeu Tatal e numit de catre multi "Sfanti Parinti", Minte; oare de ce?
Parintele Cleopa zicea necredinciosului ceva de genul, "dar mintea ti-ai vazut-o vreodata?"
"... poate de aceea Dumnezeu e numit uneori "Minte" de Cuviosul Nichita Stithatul ..."
Imi pare de retinut si exprimarea acesta:
"A celui ce nu ajunge sa aiba tot timpul o viziune de ansamblu asupra lucrurilor si persoanelor. Biruinta in razboiul duhovnicesc depinde foarte mult de o astfel de viziune de ansamblu, dupa Sfantul Teofan Zavoratul. Iar Parintele Staniloaie explicandu-l pe Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca, pe masura ce ne ridicam la ganduri tot mai nuantate si mai generale in cunoasterea si trairea noastra, ne apropiem si de Ratiunea suprema, de Mantuitorul. Deci sa ne silim sa cugetam ganduri despatimitoare tot mai nuantat, mai cupinzator, neincetat, si sa avem tot timpul o viziune de ansamblu asupra lumii."
si
"Sigur ca ratiunea, sentimentul si vointa nu sunt despartite intre ele in lucrarea lor. Dar rolul principal il are ratiunea sau, mai bine zis, mintea ca adanc al ratiunii."