Depersonalizare

[Andrey2009 0]

Va salut si bine v-am gasit :haha:

In primul rand sa ma prezint. Ma numesc Andrei, am 16 ani si locuiesc in Bucuresti.

De felul meu, sunt o persoana foarte "fricoasa" si foarte sensibila la lucruri "rele" ca sa spun asa. Dar sociabil, bineinteles. De cand ma stiu, am fost foarte fricos de boli si de alte lucruri rele, deci, cu alte cuvinte, o persoana fricoasa si anxioasa.

Totul a inceput, de la un atac de panica, in urma cu cateva luni. Am avut impresia ca o sa mor in clipa urmatoare, din cauza unei senzatii de irealitate pe care am avut-o brusc. Era seara tarziu si nu am fost acasa ( eram plecat la mare ).

Brusc, pe langa senzatia de irealitate ( senzatie de traire a unui vis, senzatie de detasare a propriei persoane ), pulsul mi-a crescut considerabil, si nu imi dadea pace gandul ca voi face un infarct sau ceva asemanator. Eram la hotel cu si am considerat ca era necesar sa chem salvarea ( va dati seama ce stanjenitor a fost sa chemi salvarea la hotel :P ). Spitalul era departe de hotel, deci nu doream sa merg pe jos, imi era frica ca voi patii ceva. Va pot spune ca am fugit jos la receptie si panicat, am rugat receptionerele sa cheme ambulanta ( da, stiu, suna foarte stanjenitor :idea:) ). Dupa scurt timp ambulanta a sosit, si doctorii mi-au prima data pulsul. Era ridicat, bineinteles, din cauza atacului de panica. Le-am explicat ce simptome am avut, dar erau foarte confuzi. Mi-au zis sa ma duc la spital pt. supraveghere si pt. analizele de rigoare. Nu m-am dus la spital ( nu prea agreez spitalele :cry:), deh' firea mea mai fricoasa' ) si mi-au dat un calmant si mi-au recomandat, totodata, sa cumpar niste suplimente de calciu, deoarece era posibil sa fi avut o carenta mai puternica de calciu, ce s-ar fi manifestat brusc. M-am intros, dupa scurt timp, inapoi in camera. Mai statuesm umpic afara pt. aer curat. A doua zi am cumparat de la farmacie niste calciu si am urmat l-am luat timp de 2 saptamani aproximativ. Treptat, parca ma simteam mai bine.

Al doilea atac de panica major pe care l-am avut a fost in urma cu aproximativ 2 luni.

Am chemat din nou salvarea si de aceasta data am fost la spital. Doctorii mi-au luat pulsul, si din nou, era mare. Le-am explicat ce am avut, si iar, nu ma faceam inteles. Le explicam cu sentimentul de frica, irealitate, dar totusi, ei nu isi dadeau seama si nu puteau da un diagnostic precis.

Am fost internat noaptea respectiva pentru a-mi face toate analizele importante ( deoarece ei chiar nu isi dadeau seama ce aveam )... am facut teste EKG, sange, encefalograma, etc. Toate analizele au iesit bune, singurul lucru de luat in seama era o carenta mai mare de Calciu si Magneziu. Le-am explicat doctorilor ca am atacuri de panica, mi-au facut chiar un control cu un psiholog. Nu prea era specialist in acest domeniu ( parere personala :cry: ), dar, in fine, pe foaia de externare din spital am fost diagnosticat cu atacuri de panica. Doctorii mi-au recomandat consiliere pshiologica... . Si cam atat a fost cu doctorii.

Am urmat tratamentul acela cu suplimentele de calciu si magneziu la recomandarea doctorului. Dar, totusi, nu a avut prea mult efect deoarece problema mea era pe plan psihic, in nici un caz pe plan "medical" ca sa spun asa. De atunci, am mai avut atacuri de panica, destul de "persistente" chiar dar stiam ce aveam ca sa spun asa si nu am mai chemat salvarea.

Dar ceea ce rau e ca din momentul primului atac de panica, viata mea s-a schimbat radical. Aproape constant am un sentiment de irealitate, de traire a unui vis, o frica constanta de a nu innebuni sau a pierde controlul. Sentimentul predominant pe care il am este cel de irealitate si se manifesta prin sentimente vechi acumulate de-a lungul timpului retraite din nou, care, practic, imi mascheaza "realitatea". Mai concret sentiment de "vis", de traire "automata" :). Pot avea o discutie rationala cu cineva, stiu cine sunt, cum ma cheama, deci n-am probleme cu memoria. De adaugat faptul ca nu mai am nici sentimente placute, adica lucruri ce imi placeau in trecut acum imi par simple si fara valoare, "banale". Adica nu mai am "placeri" :P). :yahoo:

Sa stiti ca eu noaptea am cel mai des atacuri de panica. Uneori nu ma pot culca pana la ora 3 - 4 dimineata. Mi-e frica ca nu o sa mai ma trezesc a doua zi. Ma culc la acele ore deoarece ma incurajeaza venirea diminetei. Parca mai am cateva "franturi" din vechile sentimente... dimineata era partea mea favorita a zilei ;) :crazy: . Imi da curaj. D.p.d.v al depresiei, pot spune ca e ceva, dar totusi sunt foarte rational si nu ma las dus de val ;).

De mentionat faptul ca in ultima vreme, de cand am acest setniment am probleme cu vederea, vedere incetosata si sensibila la lumina puternica. Eu nu am avut niciodata probleme cu vederea. Mai adaug faptul ca incerc pe cat posibil sa evit locurile unde stiu ca pot face un atac. Locuri unde de obicei le fac, incerc sa le evit si sa frecventez locuri unde ma simt bine si imi creeaza o stare pozitiva ( lucruri ce imi placeau in trecut ). Deci va dati seama cat afecteaza d.p.d.v. social acest lucru!

O sa ma duc cat de curand la psiholog ca m-am saturat :)

Ceea ce ar mai fi de adaugat este faptul ca mi-e frica sa mai ies din casa, mai ales seara, deoarece mi-e frica sa nu am un atac in plina strada, sau sa patesc ceva. Nasoala chestia :)...

Am discutat si cu familia pe tema asta dar ei imi spun sa fiu tare si sa am ganduri pozitive, sa nu mai ma gandesc la acest lucru... dar nu prea merge :)

Inca un lucru de mentionat:

In familie, eu nu am persoane ce au probleme psihice de orice natura.

Sper ca ma puteti ajuta intr-un fel, cu niste sfaturi. Diagnosticul de atac de panica/depersonalizare l-am dat eu prin numeroase cercetari pe net, unde m-am regasit in "simptome". Am cautat ajutor peste tot. Ceea ce am eu este chiar depersonalizare ? Va rog, deci e prea mult pt. mine, vreau sa scap de acest lucru!

Cam asta ar fi. In rest e bine.

P.S: Am obiceiul de a ma pierde in discutii deci scuzati-ma daca am lungit-o cam mult :hi:)

Multumesc mult.

Salut si sanatate multa!

[Stu' 13013]

buna andrei.

citind toate acestea, recomand cu tarie sa consulti un psiholog.

s-ar putea sa nu fie o problema grava nu te impacienta.

Totusi, consulta un specialist..trebuie sa gasesti cauza si nu cred ca e vreu pericol daca incepi consultand un psiholog.

 

Apoi..te-as mai intreba. Te uiti la filme horror?

Ai avut parte de 'drame' in viata?

[joannahart 53]

Hm, e trist ce scrii , pentru ca te lupti cu tine insuti..........

Acum stii ca problema ta e psihica deci chematul salvarii, fuga, panica nu te ajuta. Cu parintii poti vorbi despre frica ta, despre sentimentul de moarte.......ei pot fi "psihologul" daca nu iti permiti sa platesti unul si sa faci cateva sedinte . Nu aveti psiholog la scoala`? Sper sa gasesti un profesionist ;)

 

Mai incearca un exercitiu.........controlul fricii. In momentul in care apare "aura" dinainte de atac gandeste-te la mecanismele fiziologice care au loc in organismul tau. Inima ta bate mai repede pentru ca in creier a aparut comanda "urgenta" si nu pentru ca suferi de o boala care ar putea sa te ucida. Tu nu ai dureri fizice si nici nu ti-au gasit ceva periculos la analize, asa ca acum depinde de tine sa-ti controlezi corpul, dar in primul rand mintea. In timpul atacului frecventa respiratiei creste, idem pulsul si ai impresia ca te sufoci . Nu iti fie teama, creierul tau e destul de vigilent incat sa comande o "ventilatie " buna a plamanilor, asa ca nimic fizic nu ti se va intampla. Incearca sa asculti o piesa care-ti place daca esti acasa (sau poate ai un mp3)sau pur si simplu asteapta sa treaca si gandeste-te ca e doar o comanda eronata undeva in creier si nu ti se poate intampla nimic.

Asta in conditiile in care ai doar atacuri de panica, nu am inteles prea bine ce e cu depersonalizarea

Dar mai e o chestiune : trebuie sa analizezi de unde vine teama asta de moarte....... Pe pamant nimic nu e vesnic dar e pacat sa lasi asa o "necunoscuta" sa ti controleze existenta, trebuie sa incerci sa iesi mereu la suprafata si sa iti invingi temerile. Trebuie sa lupti :haha:

Ai o relatie buna cu parintii?

[Andrey2009 0]

Multumesc mult baieti :cheer:

Ma mir ca ati citit toata povestea mea. :roll: Credeam ca nu imi v-a raspunde nimeni...

@stupid_me

Multumesc pt. sustinere. Chiar imi doresc sa ma duc cat mai curand la un psiholog.

Drame in viata nu am avut... cat despre filmele horror, nu imi plac, deci nu ma uit la ele.

Multumesc inca o data, am sa tin cont de sfat.

@joannahart

Multumesc !

Mesajul tau este foarte puternic si parca te face sa "minimalizezi" toata treaba, ca sa spun asa :))

Cu parintii am discutat si intradevar este destul de bine. Cat despre psiholog, avem unul la scoala, dar nustiu cat de bun poate fi... nu este "doctor" ca sa spun asa.

Da, am incercat tehnici de relaxare, functioneaza, bineinteles, dar parca in momentul de tensiune e mai greu sa iti dai seama de acest lucru. Eu obisnuiam sa citesc ceva in momentul atacului sau sa ascult o muzica buna, cum ai spus si tu.

Cat despre relatia mea cu parintii, e buna. Nu am conflicte cu ei...

Sa stii ca, uneori, stau si analizez atent de unde am acest lucru insa cu cat ma gandesc mai mult cu atat m-i se face frica mai mutl :(. Teama mea vine, probabil, dintr-o perceptie gresita a lucrurilor si exagerarea lor la extrem.

Si acest lucru din copilarie... dar parca atunci era altfel, acum, se pare ca in timp ce inaintez in varsta cu atat devine mai persistent.

Multumesc mult inca o data, inseamna mult!

Toate cele bune.

Editat Octombrie 24, 2009 de Andrey2009

[joannahart 53]

Multumesc mult baieti :roll:

Cu placere :)

 

Tocmai pentru ca psihologul nu este doctor ci are o pregatire pe probleme de......"suflet" iti poate fi util. Nu te astepta la mare lucru, te va intreba lucruri banale dar exista sanse sa ajungi la miezul problemei. Daca vei reusi sa iti numesti temerile, sa le identifici, sansele de a le depasi sunt mai mari.

 

De ce anume ti-e teama? Ca vei cadea in timpul atacului si oamenii se vor uita la tine?(si ce? oricui i se poate intampla si nu e nimic amuzant) Ca vei innebuni? (oamenii nu innebunesc dintr-o data, tu nu ai halucinatii , iar medicii care te-au vazut nu ti-au pus un DG psihiatric) Ca vei pierde contactul cu realitatea? Eh , multe persoane desprinse de realitate conduc o tara si nu ii deranjeaza deloc "simptomele" :cheer:

[Andrey2009 0]

Cu placere :roll:

 

Tocmai pentru ca psihologul nu este doctor ci are o pregatire pe probleme de......"suflet" iti poate fi util. Nu te astepta la mare lucru, te va intreba lucruri banale dar exista sanse sa ajungi la miezul problemei. Daca vei reusi sa iti numesti temerile, sa le identifici, sansele de a le depasi sunt mai mari.

 

De ce anume ti-e teama? Ca vei cadea in timpul atacului si oamenii se vor uita la tine?(si ce? oricui i se poate intampla si nu e nimic amuzant) Ca vei innebuni? (oamenii nu innebunesc dintr-o data, tu nu ai halucinatii , iar medicii care te-au vazut nu ti-au pus un DG psihiatric) Ca vei pierde contactul cu realitatea? Eh , multe persoane desprinse de realitate conduc o tara si nu ii deranjeaza deloc "simptomele" :cheer:

 

:)

 

Da, de acele lucruri imi este frica. Frica foarte intensa. Iar faza cu cazutul in strada... nu prea iti vine intr-o postura buna acel lucru. Te faci de ras si vei fi aratat cu degetul, cu toate ca este adevarat ceea ce ai spus tu ca nu este nimic amuzant :(.

Ms. inca o data, o sa vad, zilele astea ma voi duce la un psiholog.

Am vrut sa aflu mai multe info despre aceasta "boala" si niste "sfaturi" la problema pe care o am. Am vrut sa vad ce parere aveti si daca am sau nu depersonalizare din simptomele expuse.

Multumesc.

Aaa si faza cu multumesc baieti... da... :( n-am stiut.. )

Toate cele bune,

Editat Octombrie 24, 2009 de Andrey2009

[Andrey2009 0]

Salut.

Stie cineva un tratament naturist pt. depersonalizare/atacuri de panica?

In general anxietate.

Multumesc :cheer: :roll:

Editat Octombrie 25, 2009 de Andrey2009

[nightwish 27]

Nu stiu daca un atac de panica il poti trata naturist. Sau ce fain ar fi de-ar fi asa de simplu.

 

Ai fost sa vorbesti cu un psiholog?

[Andrey2009 0]

Nu am fost pana acum. Tot zic ca ma duc.

Sunt mai rusinos eu si din acest motiv.

Zilele astea poate chiar maine o sa merg.

Permite-mi sa iti adresez o intrebare:

Dupa parerea ta, ceea ce am eu este depersonalizare/atacuri de panica?

Numai bine,

[denise01elle 1]

Tratamente naturiste exista pentru...toate :cheer:

 

Uite aici un link daca tii neaparat sa incerci sau macar sa vezi despre ce e vorba...

http://www.boli-medicina.com/medicina-natu...nica-BM-COM.php

Bineinteles ca si eu sunt sceptica, dar nu strica sa incerci, decat sa-ti prescrie psihiatrul sau psihologul cine stie ce pastile sa-ti dea organismul peste cap...la 16 ani... Bafta!