WhiteSnow a scris:
La nivel macroscopic, putem spune ca exista cauzalitate si amintirile sunt o consecinta a trecutului, insa cauzalitatea e doar o explicatie pe care o gasim noi lumii fizice, in realitate se pare ca nu exista:
Cauzalitatea e un concept uman pentru a explica ceea ce observa in realitatea fizica. Nu sustin sus si tare ca nu sunt om de stiinta (precum Sean Carroll), dar cred ca tot ce se intampla, exista pur si simplu, insa noi nu putem percepe totul fiind limitati de spatiu si timp. Asa ca timpul si cauzalitatea exista doar in universul asta - pot exista o multitudine de universuri si niciunul sa nu comunice cu celalalt. Exista teorii si teorii, nimic sigur... asta e clar.
Sigur, nu am spus ca nu traim in universul asta cu legile fizicii pe care le stim si cu limitarile creierului pe care le avem. Doar ca, cauzalitatea nu e fundamentala la un nivel microscopic, ci e doar o explicatie a unor fenomene care apar dupa niste pattern-uri existente (cifra 42 nu e "cauzata" de cifra 41, ea doar apare intr-o succesiune de numere). In lumea noastra fizica, lucrurile par a fi cauzate de "ceva" fiindca suntem influentati de spatiu-timp, insa daca analizezi pana la cea mai mica particula, nu vei gasi o "cauza" primara.
Asta nu inseamna ca sustin ca legile fizicii nu exista, ci doar ca e destul de improbabil ca noi sa putem percepe o realitate ultima.
La fiecare fraza sustii cauzalitatea si totusi spui ca e o idee incoerenta. Memoriile, trecutul/viitorul nu tot din cauzalitate fac parte? De ce presupui ca realitatea pe care o experimentezi acum e universal valabila pentru toate fiintele si toate lumile posibile? (sau invers)
Sigur că ea, cauzalitatea, e doar un concept uman. La fel ca „realitatea”, la fel precum „qualia” - conceptul preferat al colegului nostru Nicolae T, alias Abc, alias Cosmin 
- și la fel ca orice alt concept pe care l-am pus și-l vom pune pe tapet de-a lungul imensului drum al devenirii noastre. Totuși, cauzalitatea e o intuiție profundă care pleacă din experiența realității. Un proces sau o stare, numit cauză, contribuie la producerea unui alt proces/stare numit efect. Cauzalitatea e univerală. Nicăieri în lume nu există un fenomen care să nu fi fost generat sau la rândul lui să nu dea naștere altui fenomen. Din exemplul ăla pe care l-ai dat, cu enumerarea cifrelor, recte că cifra 42 nu e cauzată de cifra 41, concluzia nu e că n-ar exista cauzalitate. Ci că ea, cauzalitatea, nu trebuie confundată cu o simplă enumerare și că „după aceasta” nu însemnă neapărat „din cauza aceasta”. De asemenea, cauzalitate nu trebuie confundată neapărat nici măcar cu simpla secvență temporală a evenimentelor.
Ai sesizat foarte bine că al nostru coleg se folosește la fiecare frază de principiul cauzalității și totuși susține că aceasta e o idee incoerentă. Cauzalitatea este implicită logicii, științei, filosofiei precum și limbajului și comunicării. Negând cauzalitatea, se crează un talmeș-balmeș și nu ne mai înțelegem om cu persoană.
De unde știi că ea, cauzalitatea, n-ar exista și în alt univers?
Și sigur că suntem departe până la a putea percepe o realitate ultimă.
