Început de Bagherra, Dum 13 sep 2009 · 286 răspunsuri · 117.340 vizualizări
Cine moare...asta e...scapa de lumea asta...
Ateii se tem de moarte...deoarece ei cred ca viata se incheie...
Religiosii se tem de moarte deoarece ei cred ca ajung in iad...si ii pedepseste zeul lor crud...
Liber cugetatorii...au alte credinte in schimb...
Vriies a scris:Din punctul de vedere al...morţii, al faptului de a muri, nu văd nicio diferenţă.
Din punctul de vedere al celui care moare (şi dacă putem vorbi de un "punct de vedere " în acest caz) răspunsul corect ar fi: nu ştim!
Din punctul meu de vedere e cel mai pertinent raspuns.Singurul lucru pe care pot sa-l adaug e ca sigur muribunzii vad ceva in momentul mortii si asta o spun din prisma celui caruia i-a murit un om drag in brate.Ce a vazut?Raspunsul corect e -nu stiu.
sturlubeata a scris:Din punctul meu de vedere e cel mai pertinent raspuns.Singurul lucru pe care pot sa-l adaug e ca sigur muribunzii vad ceva in momentul mortii si asta o spun din prisma celui caruia i-a murit un om drag in brate.Ce a vazut?Raspunsul corect e -nu stiu.
Că văd ceva în momentul morţii, nu cred că se poate contesta. Există multe mărturii în acest sens şi multe explicaţii ale celor care studiază fenomenul NDE.
Problema e că nu ştim ce se întâmplă cu "subiectul" după momentul morţii, respectiv după momentul în care, pentru cei din exterior, încetează funcţiile vitale ale celui care din punctul nostru de vedere a murit. Aici explicaţiile noatre, de regulă, sunt filosofico - religioase. S-ar putea ca, deocamdată, noţiunile noastre de moment şi realitate să fie foarte limitate şi departe de a caracteriza vastul ocean existenţial.
Şi d'aia ziceam...
Problema e că nu ştim ce se întâmplă după momentul morţii. :)
Editat Sâm 7 iun 2014 22:19
Vriies,cu riscul de a parea sisi ,eu am trait niste expierente in care mi s-a relevat ca in momentul cand spunem despre cineva ca a murit s-ar putea sa nu fie chiar asa...Te asigur ca au fost niste expierente care m-au speriat cumplit pe moment si nu te gandi la cine stie ce tehnici de a induce o stare de moarte aparenta sau tot felul de nebunii pe care le-am tot citit pe forumuri,ci efectiv la faptul ca un om a murit si in decursul celor 40 de zile dupa moarte eu l-am vazut,mi-a vorbit si eu...am inghetat ca am zis ca asa ceva nu se poate,ca eu am halucinatii si am innebunit,dar ca sa vedem si eu si sora mea acelasi lucru si sa fim amandoua duse cu pluta ..nu cred.
sturlubeata a scris:Vriies,cu riscul de a parea sisi ,eu am trait niste expierente in care mi s-a relevat ca in momentul cand spunem despre cineva ca a murit s-ar putea sa nu fie chiar asa...Te asigur ca au fost niste expierente care m-au speriat cumplit pe moment si nu te gandi la cine stie ce tehnici de a induce o stare de moarte aparenta sau tot felul de nebunii pe care le-am tot citit pe forumuri,ci efectiv la faptul ca un om a murit si in decursul celor 40 de zile dupa moarte eu l-am vazut,mi-a vorbit si eu...am inghetat ca am zis ca asa ceva nu se poate,ca eu am halucinatii si am innebunit,dar ca sa vedem si eu si sora mea acelasi lucru si sa fim amandoua duse cu pluta ..nu cred.
Interesantă experienţa ta. Nu pot să mă pronunţ din cauză că nu cunosc amănunte, însă fii convinsă că nu te consider sisi. :)
În general, aceste experienţe sunt greu de integrat, în primul rând de noi, care le trăim şi cu atât mai mult de ceilalţi, care le află la a doua, a treia mână etc.
Vriies a scris:Interesantă experienţa ta. Nu pot să mă pronunţ din cauză că nu cunosc amănunte, însă fii convinsă că nu te consider sisi.
În general, aceste experienţe sunt greu de integrat, în primul rând de noi, care le trăim şi cu atât mai mult de ceilalţi, care le află la a doua, a treia mână etc.
Asa este .E foarte greu sa crezi ceva ce nu ai vazut cu ochii tai .Sa stii ca si eu sunt genul -nu cred decat ce vad .Cat despre faptul ca nu ma crezi sisi... si daca m-ai crede nu ar fi bai,ca in orice om exista si un strop de nebunie.Cel care nu-l are trebuie sa fie un om tare trist:)
La limită, putem spune că în fiecare om există un dram de nebunie. aşa că nu-i bai. Dar să nu ne îndepărtăm de subiect.
Poate că mulţi dintre noi au avut în preajma fenomenului morţii anumite experienţe mai puţin convenţionale, ca să mă exprim eufemistic. Unele se pot împărtăşi, altele nu. De obicei eu prefer să vorbesc despre aceste lucruri într-un cerc restrâns.
În orice caz, când am văzut acest topic mi-am amintit instantaneu de Cartea Tibetană a Morţilor şi de impactul emoţional pe care citirea acestei cărţi mi l-a produs la vremea respectivă. Recomand această carte celor interesaţi de acest subiect.
Vriies,nimic din ce vom citi si vedea noi nu se poate compara cu expierenta din momentul mortii,dar cartile iti pot induce o stare emotionala care iti poate deschide un orizont nou de a vedea lucrurile.Insa oricat ne-am crede de pregatiti,eu cred ca nimeni nu e pregatit pentru momentul mortii oricat ar presupune ca e.
sturlubeata a scris:Vriies,nimic din ce vom citi si vedea noi nu se poate compara cu expierenta din momentul mortii,dar cartile iti pot induce o stare emotionala care iti poate deschide un orizont nou de a vedea lucrurile.Insa oricat ne-am crede de pregatiti,eu cred ca nimeni nu e pregatit pentru momentul mortii oricat ar presupune ca e.
Am recomandat cartea respectivă pentru că , după mine, răspunde într-o oarecare măsură subiectului de faţă şi pentru că este o carte deja celebră care are darul nu de a ne oferi certitudini (acestea nu le găsim doar prin simpla citire a unei cărţi), ci de a ne lărgi orizontul.
În rest...de acord cu tine. :)
Vriies a scris:Am recomandat cartea respectivă pentru că , după mine, răspunde într-o oarecare măsură subiectului de faţă şi pentru că este o carte deja celebră care are darul nu de a ne oferi certitudini (acestea nu le găsim doar prin simpla citire a unei cărţi), ci de a ne lărgi orizontul.
În rest...de acord cu tine.
Multumesc pentru recomandare si pentru raspuns.
