Calauza a scris:Ma gandesc de mult la ceea ce spui si tu mai sus ... evident nu stiu raspunsul, insa stiu sigur ca acele legi naturale exista; insa nu sunt singura cu privire la modalitatea de exprimare a entitatii din spatele lor - sunt sigura ca exista dar sub ce forma, in ce mod, self-conscious or ...?
Draga mea calauza, te rog sa citesti si iar sa citesti ceea ce urmeaza sa-ti spun acum... Pana cand vezi tabloul, da?
1. Deci aceste legi naturale exista, si eu nu am afirmat decat ca tot ceea ce exista in jurul nostru este atat organizat cat si interactioneaza dupa aceste legi naturale. Asta este observabil, da? De la alaturarea a doi atomi de Hidrogen langa unul de Oxigen, formand molecula de apa, si pana la lupta genei animale cele mai capabile pentru un loc in viitor.
2. Poti vedea, sau construi cu ajutorul imaginatiei, un fel de scara a traseului acestor legi ale naturii, rationale si pline de inteligenta in manifestarea lor (si asta nu presupune self awareness, da?). Aceasta scara duce in mod inevitabil la om, in mintea caruia vei gasi aceleasi legi ale naturii, lucrand oarecum identic ca cele 'libere', din univers. Legile libere creaza apa... natural, dar si din pozitia ocupata in mintea rationala a oamenilor, aceleasi legi pot crea, prin alaturarea atomilor de H si O, iarasi apa.
Prin urmare, legile naturale au o pozitie de lucru mult mai buna, deoarece lucreaza din trupul construit de ele, trup ce are vointa si constiinta de sine. Creatia este constienta.
Si acum cateva dintre 'verificarile' rezultatului obtinut, al ecuatiei biblice:
- Similitudinea aceasta, a legilor din mintea omului cu cele naturale, poate fi explicatia ideii ca omul este "chipul si asemanarea lui Dumnezeu", corect?
- Aceeasi teorie poate explica afirmatia "la inceput a fost cuvantul": cuvantul a stat la inceputul lumii omului, al omenirii, al devenirii din necuvantator in cuvantator
- Asa capata sens si de ce 'Dumnezeu', vrand sa nu mai fie omul singur (necuvantator) a chemat toate vietuitoarele pentru ca Adam sa le denumeasca (cuvinte), nemai fiind singur (devenind cuvantator putea comunica, alungand singuratatea)
- Tot asa capata sens si faptul ca Adam nu este parabola primului om, ci a constiintei de sine (self awareness) din mintile oamenilor, legile 'divine' dandu-i acestuia lumina mintii, suflarea divina, constiinta de sine (self awareness).
- De asemenea, desi oamenii puteau vorbi, impartasindu-si cele descoperite (spre exemplu stiinta facerii focului), tot 'singuri' erau atata vreme cat aceasta stiinta nu era impartasita si generatiilor urmatoare, si astfel, apare ideea scolii, a educatiei: Eva, o 'coasta' din Adam, adica o ramura a constiintei de a invata urmasii.
- In continuare, gradina cu pomi cu roade bune de mancat este stiinta cu beneficiile ei. Pomul cunostiintei binelui si raului trebuie sa fie discernamantul in folosirea puterilor stiintei (armament, distrugere, etc)
- 'Cain' Si 'Abel', pastor si agricultor, primii 'copii' ai perechii 'Adam' si 'Eva', omul trezit la lumina constiintei de sine si de cele din jur si al educatiei/invatarii/scolii, sunt chiar primele activitati rationale ale stramosilor omului, agricultura si cresterea animalelor.
- Astfel, creatia din Geneza (cu tot cu plantele aparute inaintea soarelui) poate fi interpretarea gresita - si adaptarea textului in consecinta de catre nenumaratii ei scribi - a creatiei universului. Personal, tind sa cred ca textul initial se referea la ordinea in care omul trezit la constiinta de sine incepea sa 'vada constient' cele din jurul sau: terenul pe care statea, plantele prin care alerga, si mai tarziu soarele ce-i dadea lumina si caldura, si si mai tarziu stelele si luna ce-l orientau in noapte, luminatorii mici si mari...
Multe asemanari exista cu textul biblic, calauza, dar ma opresc aici, concluzionand:
atata vreme cat aceste texte exista de 2000 de ani, descriind lucruri pe care nici in zilele de astazi nu le intelegem inca, demonstreaza ca ceva ceva exista, si ca acest ceva le-a inspirat atunci, ca noi cei de astazi, sa le gasim si sa intelegem ca lucrurile nu se desfasoara la intamplare, ci comform a ceea ce trebuie sa se intample.
Pippo a scris:In alte cuvinte, spui ca Dumnezeul care se naste, se naste din haos.
Nu, eu spun ca Dumnezeu se naste din legile naturii. Legile naturii, probabil ca da, s-or fi nascut din haos, cum spui tu.
Pippo a scris:Dar este imposibil considerand organizarea inteligenta preexistenta a sumei legilor naturii care fac posibila viata, implicand astfel preexistenta unui Dumnezeu. Deci Dumnezeul care se naste, se naste din alt Dumnezeu.
Nu te grabi: ce crezi ca a existat mai intai, sfera fizica sau posibilitatea conceptuala a ideii de sfera?
La fel si cu organizarea preexistenta/ Dumnezeu.
Pippo a scris:Nici noi nu suntem constienti de legile de functionare a mecanismului corpului nostru fizic, de majoritatea reactiilor, proceselor, actiunilor din corp. Asta nu ne impiedica totusi sa fim constienti de sine. Deci si in cazul in care Dumnezeu ar fi compus din suma legilor naturale, Dumnezeu ar putea fi foarte constient de sine, ba mult mai constient de sine decat noi, considerand diferenta de proportii dintre organismul uman si organismul universal.
Pippo, este posibil, nu te contrazic. Aici este pozitia in care stau si ma intreb si eu: are sau nu are aceasta ratiune universala o constiinta.
Totusi, judecand dupa singuratatea drumului omului, si dupa 'neimplicarea absoluta' a vreunei vointe evidente facuta in mod constient, inclin sa cred ca nu are inca constiinta de sine.
Noi suntem celulele total dezorganizate ale unui corp divin (entitate divina mai curand), care avem nu doar menirea ci si putinta de a deveni responsabile unele cu altele, putinta de a ne 'iubi/intelege' unele cu altele, pentru a forma acel trup divin, constient in sfarsit de sine: Dumnezeu.
Pippo a scris:Probabil i-a tot asteptat sa invete din suferintele propriilor actiuni si sa faca astfel alegerile corecte... deoarece interventia ce forteaza intr-un anumit sens inseamna impunere si nu educatie.
Ar fi valabil daca ar fi un observator constient de sine, insa eu nu am vazut vreo alta interventie decat cea a oamenilor invatati (descarcerari, ambulante, spitale, medici, echipamente si medicamente), ceea ce intareste ideea mea, ca Dumnezeu ne ajuta trimitandu-ne inspiratie ce poate fi convertita fizic in mijloacele si beneficiile roadelor cunoasterii si stiintei de astazi.
VictorN a scris:@octav.c "De fapt se pare ca totusi era ceva. Se spune ca exista un punct, un singur punct, numit dealtfel si... Singularitate. Insa un punct altfel decat toate celelalte, un punct al carui volum infinit de mic tindea spre zero, dar a carei masa tindea spre infinit..."
din ce spui tu aici, pare a fi o gaura neagra si din gaurile negre din ce stiu eu scapa doar radiatiile, nu se creeaza nimic, materia nu poate fugi din ea.
Asa gasesti pe net explicat cum din nimic a rezultat intreaga materia a universului: un punct ce tinde spre infinit de mic, dar 'plin' de o energie ce tinde spre infinit de mare (hmm...), care explodeaza imprastiind in jur particole de materie si de anti materie. Acestea s-au anihilat reciproc, particolele de materi fiind mai multe, iar surplusul de materie ramas a dus la formarea universului material, asa cum il stim astazi.
Punctul se numeste singularitate, si poate fi sau nu, o gaura neagra. Oricum, in mijlocul fiecarei galaxii, inclusim ac galaxiei noastre, se pare ca exista cate o gaura neagra uriasa.
Who knew? Momentan, totul este doar o teorie si mai multe speculatii.
