De unde venim ?

Marinel a scris:

Da, asta este o intrebare mai buna: ce este omul?

Afland acest prim raspuns, va fi mai usor sa aflam mai apoi de unde vine, nu?

Marinel a scris:

Fara indoiala, exista mai multe amanunte care ne diferentiaza de celelalte animale, de aceea si la aceasta intrebare nu se poate raspunde decat descompunand-o in probleme si mai mici: care este originea limbajului articulat, care este originea constiintei de sine, care este explicatia pozitiei bipede

Doar ca nu le-as denumi amanunte...

Felicitari pentru observarea cele doua piese importante ce definesc omul: vorbitul si constiinta de sine.

Marinel a scris:

Insa este foarte greu sa gasim momentul precis in care au aparut aceste atribute. De exemplu, in cazul constiintei, nu putem spune cu precizie nici macar in cazul unui copil pe care il vedem in fiecare zi, care este exaact momentul in care isi da seama ca este unic, momentul in care apare constiinta.

Marinel, sunt de-a dreptul fericit sa te aud spunand asa ceva...

Te rog mult, si te rog mult de tot, uita-te peste acest link cu toata atentia ta:

http://adevarsiconstiinta.wordpress.com/20...tiinta-de-sine/

Esti pe drumul cel bun!

octav.c a scris:

Omul insa, luat ca si populatie, ca si omenire, ca si continuitate ganditoare ce dureaza de la primii nostri strabuni inteligenti, rationali, posesori de constiinta de sine si pana la noi cei de azi, si sa speram ca planeta va dainui pana cand o generatie din viitor va fi atat de responsabila cu puterile ei (unice in lumea cunoscuta, si in acelasi timp puteri creative facute dupa acelasi calapod cu cele pe care i le atribuim unui creator), ei bine, aceasta populatie de oameni, raspandita prin univers, ar putea face lucruri (de ex. ar initia viata pe alte planete, ar civiliza alte populatii primitive gasite), astfel incat, aceasta populatie de oameni, sa joace un rol constient si asumat de dumnezeu, pe care astazi, cei mai multi dintre noi i-l atribuim - in mod gresit - unei persoane sau unui spirit constient de sine!

Chiar daca acest spirit nu este mai mult decat un pachet de legi divine, cu o putere dovedita de insasi existenta noastra, insa total inconstient de sine!

Este cam lunga fraza, si greoaie, te cred, insa reflecta exact filosofoa credintei mele!

Asteptam reactiile voastre, a celor cu care dialogam, insa ca de fiecare data cand spun cele de mai sus, se lasa o pauza. De fapt, se lasa cortina.

Stiu, lumea crede ori ca Dumnezeu-persoana care a creat totul este un observator constient de sine, ori crede ca "Dumnezeu-persoana care a creat totul este un observator constient de sine" nu exista. Dar se refera in fapt la acelasi lucru...

Stiu ca ideea unui Dumnezeu in formare trebuie sa vi se para una, pe buna dreptate, de neluat in seama.

Dar oare cum ar fi trebuit sa fie raspunsul intrebarilor existentiale ale legaturii omului cu divinitatea, cautate in zadar de oameni vreme de mii de ani ? Simplu, si la indemana oricui?

Sau unul pe care nu-l vezi tocmai deoarece pare a fi nevrednic de luat in seama?

Nu am nici cea mai mica ezitare cand spun ca fraza lunga si greoaie de mai sus este perfect adevarata, si ca nu va mai dura multa vreme pana cand va fi singurul raspuns adevarat, acceptat de noi toti.

octav.c a scris:

- Astfel, creatia din Geneza (cu tot cu plantele aparute inaintea soarelui) poate fi interpretarea gresita - si adaptarea textului in consecinta de catre nenumaratii ei scribi - a creatiei universului. Personal, tind sa cred ca textul initial se referea la ordinea in care omul trezit la constiinta de sine incepea sa 'vada constient' cele din jurul sau: terenul pe care statea, plantele prin care alerga, si mai tarziu soarele ce-i dadea lumina si caldura, si si mai tarziu stelele si luna ce-l orientau in noapte, luminatorii mici si mari...

Problema este ca nu gasim aceste lucrui in Biblie decat dupa ce ele au fost descoperite in ale moduri. De aceea Biblia nu este o sursa de cunoastere.

octav.c a scris:

Pai trebuie sa fi venit de undeva, caci altfel ramane ideea ca ne-ar fi creat cineva deodata, pocnind din degete, nu? :)

Totusi, raman la parerea ca intrebarea este tendentioasa, sursa de confuzii. Sa zicem ca intrebi: "De unde venim noi, romanii?" In mod sigur se va gasi vreun "binevoitor" care sa spuna ca venim cu turmele dn sudul Dunarii, pentru ca daca poporul lui a venit din fundul Asiei, toate popoarele trebuie sa fi "venit de undeva". Si atunci discutia aluneca spre originea dacilor, a indoeuropenilor, a oamenilor de Cro-Magnon, a lui Homo Sapiens, etc. Sigur ca nu te referi la acest sens fizic, de aceea intrebarea trebuie reformulata.

Si cand spun venit nu inteleg nici ca am fost adusi de extaterestri, caci s-ar naste intrebarea ei de unde vin?

Aceasta ar fi o intrebare logica.

Si nici ca am fi stat in alta parte, ca niste entitati spirituale, asteptand sa venim aici.

Nu, pur si simplu mi-ar place sa dau filmul pe repede-inapoi sa vad etapa cu etapa, cat mai aproape de un... inceput.

Si atunci, asa cum am spus, trebuie sa impartim problema in probleme mai mici pe care le putem analiza mai simplu.

octav.c a scris:

Esti pe drumul cel bun!

Faptul ca suntem de acord intr-o anumita privinta, nu inseamna ca avem dreptate in fata restului lumii. Insa orice idee, chiar gresita, este un pas inainte.

Cita T a scris:

De unde venim?

"Omul este o fr

Black velvet a scris:

Oamenii au neaparata nevoie de supranatural, o explicatie simpla si realista nu-i multumeste in niciun fel! Trebuie sa existe neaparat ceva sau cineva care ne-a creat, faptul ca totul este rezultatul transformarilor evolutive, este prea banal...

Fiecare mucos simte nevoia sa faca parte din ceva maret... altfel si-ar vedea propria micime si nu i-ar place deloc...

Este demonstrat deja de ceva vreme faptul ca aceste transformari evolutive nu au avut loc, sau cel putin nu in forma in care se credea. Acel supranatural poate fi revelat prin stiinta, insa nu prin dogmatica newtoniana :)

Inari* a scris:

Este demonstrat deja de ceva vreme faptul ca aceste transformari evolutive nu au avut loc, sau cel putin nu in forma in care se credea. Acel supranatural poate fi revelat prin stiinta, insa nu prin dogmatica newtoniana :)

Ce legatura au transformarile evolutive cu dogmatica (?!) newtoniana ?

Inari* a scris:

Este demonstrat deja de ceva vreme faptul ca aceste transformari evolutive nu au avut loc, sau cel putin nu in forma in care se credea. Acel supranatural poate fi revelat prin stiinta, insa nu prin dogmatica newtoniana :)

Nu exista supranatural, indiferent de stiinta sau religia care le sustine! Eu nu stiu unde si cine a demonstrat, poti pune un link?

Depinde de ce anume numesti tu supranatural, insa existenta unei constiinte superioare este demonstrata deja de ani de zile de catre fizica cuantica. Dr Amit Goswami Ph.D are niste explicatii usor de inteles, Dr. Bruce Lipton Ph.D in domeniul bilogiei moleculare de asemenea. Cei doi sunt doar niste simple exemple, fizicienii de la universitatea din Londra cum ar fi David Bohm au efectuat niste studii intense in legatura cu natura universului in care traim. Trebuie doar citit. Mentionez ca toti cei amintiti mai sus sunt oameni de stiinta care lucreaza sau au lucrat in universitati de prestigiu. Concluziile lor nu se bazeaza pe speculatii sau imaginatii ci pe fapte reale si pragmatice.

Succes la citit :)

VEMANS a scris:

Ce legatura au transformarile evolutive cu dogmatica (?!) newtoniana ?

Pai au, pentru ca teoria evolutiei merge in tandem cu stiinta newtoniana din zilele noastre.

Inari* a scris:

Pai au, pentru ca teoria evolutiei merge in tandem cu stiinta newtoniana din zilele noastre.

Nu au absolut nici-o legatura dupa parerea mea.

Poti sa-mi dai si mie un link pentru afirmatia :"existenta unei constiinte superioare este demonstrata deja de ani de zile de catre fizica cuantica"

Apropo , fara stiinta newtoniana n-ar fi putut exista fizica cuantica !

Black velvet a scris:

Oamenii au neaparata nevoie de supranatural, o explicatie simpla si realista nu-i multumeste in niciun fel! Trebuie sa existe neaparat ceva sau cineva care ne-a creat, faptul ca totul este rezultatul transformarilor evolutive, este prea banal...

Fiecare mucos simte nevoia sa faca parte din ceva maret... altfel si-ar vedea propria micime si nu i-ar place deloc...

Nu este banal, ci nu este posibil:

http://www.revelatia.ro/docs/actde.html.

PS. Si fiecare nesimtit simte nevoia sa si-i sufle in propria fasole... altfel mancarea nu i-ar place deloc... (am vazut ca esti o persoana care... guşti jignirile :))

Sau n-am inteles eu bine, poate ca tu te refereai la mucosul de Friedrich Nietzsche...? Imi cer scuze atunci... :)

Black velvet a scris:

Nu exista supranatural, indiferent de stiinta sau religia care le sustine!

Nu stiu ce intelegi tu, la urma urmei, prin supranatural.

Eu, spre exemplu, am trait o experienta care, judecand dupa toate normele, apartine paranormalului. Asa ca imi vine mai usor sa cred, chiar daca imi este imposibil sa o pot demonstra...