Clasica poveste: cand doar unul din parteneri iubeste. ..

auzi,stii care e chestia?imi cer scuze daca voi fi dur,dar voi,CELE carora vi se intampla asa ceva MERITATI sa v-o luati in freza.

La un tip care v-ar oferi totul,dar care poate e timid,care nu prea are prieteni,care e mai tacut nu va uitati .Nu ca nu e suficient de excitant,e prea boring.

Dar las un armasar din asta,un alfa ale cadeti ca secerate la picioarele lui ,si nu va ofera nimic.

Dupa parerea mea acesti alfa male sunt nnecesari doar in lumea animala.La noi oamenii care suntem fiinte monogame e mai folositor unei femei un barbat serios,orientat spre familie ,nu un armasar care f*te tot cartierul...

Dar de ce esti asa categoric? Ce ti s-a intamplat?

burlan a scris:

auzi,stii care e chestia?imi cer scuze daca voi fi dur,dar voi,CELE carora vi se intampla asa ceva MERITATI sa v-o luati in freza.

La un tip care v-ar oferi totul,dar care poate e timid,care nu prea are prieteni,care e mai tacut nu va uitati .Nu ca nu e suficient de excitant,e prea boring.

Dar las un armasar din asta,un alfa ale cadeti ca secerate la picioarele lui ,si nu va ofera nimic.

Dupa parerea mea acesti alfa male sunt nnecesari doar in lumea animala.La noi oamenii care suntem fiinte monogame e mai folositor unei femei un barbat serios,orientat spre familie ,nu un armasar care f*te tot cartierul...

Bineinteles ca am meritat sa mi-o iau in freza [ca sa te citez].Niciodata nu am spus ca am fost victima. Puteam sa ma opresc la timp si poate totul era ok azi. Sa nu. Sau aparea altul in locul lui, mult mai rau.

Sunt intr-o oarecare masura de acord cu tine , dar sunt si barbatii asa : mult mai atrasi de fetele care stiu sa iasa in evidenta "altfel", de pitipoance, etc.....in loc de o fata cuminte si ...simpla. Asa ca hai sa nu generalizam. Asa a fost dintotdeauna.

Si atunci cand incepi sa simti ceva pt cineva, cred ca stii si tu ca ratiunea nu prea isi spune cuvantul.

Daca ai fi citit prima mea postare, ai fi inteles ca nu m-am indragostit asa din senin, de un "armasar care f*te tot cartierul", e o poveste mult mai veche....

burlan a scris:

auzi,stii care e chestia?imi cer scuze daca voi fi dur,dar voi,CELE carora vi se intampla asa ceva MERITATI sa v-o luati in freza.

La un tip care v-ar oferi totul,dar care poate e timid,care nu prea are prieteni,care e mai tacut nu va uitati .Nu ca nu e suficient de excitant,e prea boring.

Dar las un armasar din asta,un alfa ale cadeti ca secerate la picioarele lui ,si nu va ofera nimic.

Dupa parerea mea acesti alfa male sunt nnecesari doar in lumea animala.La noi oamenii care suntem fiinte monogame e mai folositor unei femei un barbat serios,orientat spre familie ,nu un armasar care f*te tot cartierul...

ca pe tine cu siguranta te atrag numai fetele timide, serioase, studioase, fara decolteu si nemachiate, eventual care asteapta noaptea nuntii ca sa faca sex si cauta in tine un tata pentru viitorul lor copil ...

cat despre armasarul tau... puteai sa fii un pic mai delicat si sa-l numesti "taur comunal" ca noi tot intelegeam... dar ti-ai dat in petic cu ultimile cuvinte...

cred ca ea (carla) se complace oarecum in situatia asta pentru ca inca mai spera ca ceva sa se schimbe si poate poate, el va ajunge sa simta pentru ea ce simte ea pentru el (speranta moare ultima, nu?) cred ca si ei i se pare absurd asta, dar cati dintre noi nu spera la un moment dat in absurditati?

el, pe el il multumeste "relatia libera" oferita de ea, poate el chiar crede ca asta o multumeste, daca atata amar de vreme ea nu s-a "plans".

e bine stiut ca in probleme de genul asta vina este a amandurora, dar inclin sa cred ca in cazul de fata, vina ei este mai mare, pentru ca iubindu-l atat de mult si dorind sa-l aiba langa ea cu orice pret, chiar cu pretul unei astfel de relatii, a ajuns sa piarda 7 ani si increderea ca altul i-ar putea oferi mai mult decat are acum. pentru ca in momentul in care esti constient ca meriti mai mult si ca poti primi mai mult de la altcineva, nu speri an dupa an ca cel pe care-l iubesti sa se schimbe si sa isi dea seama ca tu vrei mai mult.

la Carla cred ca este teama de a incepe o noua relatie care sa nu ajunga ca cea de acum (adica lipsa de incredere in viitorul partener), iar la el e clar raiul pe pamant, o femeie care ii ofera totul, oricand, fara sa astepte nimic in schimb.

Carla povestea ta este intra`devar trista ...si stiu exact prin ce treci pt ca m-am aflat recent intr-o situatie similara.Eu am decis sa renuntz la el si cand a vazut ca nu mai este el "the prize"l-a apucat panica si umbla dupa mine de vreo 5luni.

In adancul sufletului crezi ca se va schimba si ca o sa devina persoana de care te-ai indragostit probabil.Cu toate ca stii ca nu e pers potrivita tie nu te poti opri si cu siguranta nu ai sa incepi de azi sa-l refuzi.

In primul rand trebuie sa realizezi ce vrei ,vrei o relatie sanatoasa cu el sau vrei sa renunti la el si sa incepi o viata sanatoasa.:roll:

Hai pt 1 min sa nu`ti mai plangi de mila ...faptul este implinit acum tot ce conteaza sunt actiunile tale.Ziceai ca nu simte nimik pentru tine ...ceea ce nu cred, daca nu avea nici un sentiment nu statea el langa tine 7 ani ...chiar si pt sex sa fim seriosi si "soarecele isi mai schimba gaura"+ca nici el nu are pe nimeni si nu a avut (probabil nici nu cauta).

Daca totusi te hotarasti sa lupti pt relatia asta trebuie sa lucrezi cu tine putin ...sa arati din ce in ce mai bine ...mereu sa fii cu zambetul pe buze,sa nu te mai arati atat de disponibila si poti chiar sa fortezi nota putin cu un eventual flirt nevinovat.

Metode sunt o groaza ...important este sa`ti recapeti increderea ...sa lasi dramatismele si sa incepi sa-ti faci ordine in inima ta pt ca meriti sa iubesti si sa fii iubita.

Numai bine.:)

burlan a scris:

auzi,stii care e chestia?imi cer scuze daca voi fi dur,dar voi,CELE carora vi se intampla asa ceva MERITATI sa v-o luati in freza.

La un tip care v-ar oferi totul,dar care poate e timid,care nu prea are prieteni,care e mai tacut nu va uitati .Nu ca nu e suficient de excitant,e prea boring.

Dar las un armasar din asta,un alfa ale cadeti ca secerate la picioarele lui ,si nu va ofera nimic.

Dupa parerea mea acesti alfa male sunt nnecesari doar in lumea animala.La noi oamenii care suntem fiinte monogame e mai folositor unei femei un barbat serios,orientat spre familie ,nu un armasar care f*te tot cartierul...

Tot ce ai scris este foarte adevarat iti dau 100% dreptate.

Avem aceelasi pareri.

SadbutTrue a scris:

In primul rand trebuie sa realizezi ce vrei ,vrei o relatie sanatoasa cu el sau vrei sa renunti la el si sa incepi o viata sanatoasa.;)

Asta e marea dilema 8) Pe de o parte as incerca altceva, as vrea sa fiu cu altcineva , dar pe de alta parte, parca tot la el as ramane. Cred ca e vorba si de teama asta de nou, de schimbare ....caci desi am mai avut eu cateva relatii pasagere [care s-au rezumat doar la plimbat de mana prin parc ] tot nu a fost ce am cautat. Poate am avut ghinion, dar asta e...

De curand am fost plecata in vacanta cu ai mei, si la intoarcere, i-am adus si lui un cadou mic...mai mult ceva simbolic. A fost asa incantat....ca un copil mic care isi primeste jucaria preferata.

Stiu ca o sa vi se para f ciudat, dar e prima data cand ii cumpar ceva. Nu stiu cum, dar de fiecare data se nimerea ca de ziua lui sau de vre-o ocazie speciala, noi sa fim certati sau plecati prin alte parti... asa ca niciodata nu am apucat sa-i fac un cadou.

Cand l-am vazut atat de incantat de micul meu dar, mi-am dat inca odata seama cat de mult am gresit purtandu-ma asa in trecut...Parca mereu mi-a fost teama sa-i arat ce simt, sa-i spun.....Credeam ca isi da seama singur.....

Credeam ca daca o tin intr-o lamentare continua, iert si accept orice.....asta e dovada suprema de iubire. Dar de fapt a fost dovada suprema de prostie...

Am gresit mult....nu numai prin faptul ca am tacut si am "indurat"....am gresit pt ca nu am stiut sa vorbesc cand trebuia, pt ca nu am actionat cand trebuia....

Eu, cu toata iubirea pe care spun ca i-o port, niciodata nu il sun sa-l intreb ce face.....El insa da. Eu niciodata nu il sun si ii propun sa ne vedem...doar el o face.

Par atat de rece si apatica cand vine vorba de el....desi inauntru ma macina o durere insuportabila. Poate si el m-a facut sa fiu asa, dar dupa tot ce a fost, eu nu ma mai pot purta normal....

De aceea zic ca daca ar fi sa mai fie ceva intre noi [ceva serios ], va fii pt ca va lupta el.Va incerca el sa schimbe ceva. Eu nu mai pot, nu mai am putere.

Eu nici macar nu stiu ce simt, nu stiu ce vreau.....stiu doar ca nu am puterea de a schimba ceva. Pot ramane la fel sau pot renunta....insa nu mai pot lupta, caci mi-ar fi mult prea frica sa-mi fac iluzii din nou.

Carla_carla a scris:

Eu nici macar nu stiu ce simt, nu stiu ce vreau.....stiu doar ca nu am puterea de a schimba ceva. Pot ramane la fel sau pot renunta....insa nu mai pot lupta, caci mi-ar fi mult prea frica sa-mi fac iluzii din nou.

Evident ca ai puterea de a schimba ce vrei. Poate esti obosita, sau poate e un "muschi" foarte atrofiat ce are nevoie de un regim aparte de exercitii, mai usoare la inceput, pentru a ajunge sa fie puternic.

Creezi lumea in care vei trai cu atitudinea pe care o ai in prezent iar atitudinea o poti schimba tot timpul.

Nu-ti place prezentul, schimba-ti atitudinea si viitorul va capata incetul cu incetul o alta forma.

In asta consta puterea cea adevarata, in libertatea de a-ti alege atitudinea!

Buna seara,

va scriu dupa ceva timp , caci in momentul asta simt ca doar aici imi pot descarca sufletul.

Intr-o seara pierdeam vremea pe net si am dat de profilul lui de hi5. Si surpriza, acolo am gasit niste cometarii pe care el i le-a dat unei foste iubite .II spunea ca ii e dor de ea. M-am enervat f rau si nu i-am mai raspuns la telefon. Poate m-am comportat prosteste, dar asa am simtit. Pana la urma , azi, m-am hotarat sa-i raspund...si i-am spus si motivul pt care sunt suparata. In loc sa incerce sa se scuze in vre-un fel (cum banuiam eu) , m-a intrebat foarte calm, daca il iubesc. I-am spus ca nu inteleg rostul intrebarii, dar ca nu, nu il iubesc. Mi-a fost frica sa recunosc ca il iubesc, dupa atata timp.

El mi-a raspuns, cu o raceala care m-a atins pana in suflet, ca atunci de ce ii fac criza asta de gelozie. Ca nu ii vede rostul.

Si daca tot atinsesem subiectul asta atat de delicat pt mine, am hotarat sa merg pana la capat. I-am spus ca tin la el, ca nu stiu daca il mai iubesc, desi l-am iubit candva, si ca nu mai pot continua relatia asta sexuala cu el. Ca daca nu simteam nimic, atunci poate era chiar ok sa facem sex din cand in cand....Insa cum eu mai am ceva sentimente, imi e f greu.

Nu a inteles asta....imi tot spunea:"cum adica tii la mine, dar nu vrei sa ma mai vezi?"Cand si-a dat seama ca nu ma poate face sa imi schimb parerea, a inceput sa ma santajeze emotional. Mi-a spus ca nu ma va mai cauta niciodata, ca nici macar nu ma va mai saluta pe strada. Mi-a mai spus ca sunt o persoana nehotarata si ciudata, ca nu stiu ce vreau de la viata si ca deja am inceput sa-l enervez.

Am ramas tacuta in fata acestor afirmatii, pana mi-a inchise telefonul in nas.

El nu ma poate intelege ...iar asta ma doare enorm. Am suferit f mult azi, m-am tavalit pe jos, la propriu....de mult nu ma mai descarcasem in felul asta. Acum ma simt f rau, nu am reusit sa mananc mai nimic toata ziua...

E groaznic sentimentul asta de neputinta....

Si cand ma gandesc la suferinta asta, cat de comuna ne e noua, tuturor (caci toti o simtitm la un momentdat) si totusi cat de diferit o experimentam fiecare.