Clasica poveste: cand doar unul din parteneri iubeste. ..

este amagire sa crezi ca prin sex tu mai transmiti ceva.Ai renuntat de mult a face lucrul acesta si el stie prea bine asta, continuind sa se complaca intr-o relatie stricta de partida amor.Nu el trebuie sa te lase in pace(in definitiv, prost ar fi, nu?) ci tu trebuie sa incetezi a te complace sa fi metresa de noapte.Sa ma ierti daca sunt dura insa trebuie sa privesti lucrurile asa cum sunt in realitate.Ce sa mai comunici cind va intilniti doar intr-un pat unde discutiile nu pot fi decit pe verticala?!

Incearca sa iti dai seama ca nu merge si ai puterea sa o rupi cu el.Pina la urma e vorba si de demnitatea ta aici, nu?

De exemplu, ce ar fi daca l-ai intreba dupa obisnuita ta noapte cu el daca ar fi dispus sa petreaca urmatorul wenk-end cu tine...undeva la iarba verde, soare si alti prieteni?

Desi raspunsul , nu stiu de ce ...parca l-as ghici.Incearca totusi.

Este frumoasa povestea ta si e si trista pentru tine , dar nu renunta la singurul care te poate face fericita, ai dreptul sa fi fericita. Poate vei gasi inspiratie aici

nimfa a scris:

De exemplu, ce ar fi daca l-ai intreba dupa obisnuita ta noapte cu el daca ar fi dispus sa petreaca urmatorul wenk-end cu tine...undeva la iarba verde, soare si alti prieteni?

Nimfa, crede-ma ca au mai existat iesiri din astea cu prietenii.

In ultima perioada a tot venit pe la mine , ca am avut probleme cu calculatorul si mi l-a reparat...si fara niciun interes ascuns, ca doar nu ne apucam de prostii, cu parintii mei acasa.

Nu vreau sa-i iau apararea, stiu ca nu ma iubeste, ca daca m-ar iubi catusi de putin situatia ar fi alta, dar nici nu am intentia sa dau impresia pe forumul asta ca el e agresorul, iar eu victima. Fiecare poarta partea sa de vina, ca s-a ajuns aici.

Multumesc pt sfaturi, chiar ma ajuta...pt ca desi stiu ce trebuie sa fac, adica sa o las balta, intotdeauna e bine sa mai ai pe cineva care sa iti spuna . Orice sfat, orice parere e bine-venita.Ar fi de-a dreptul copilaresc din partea mea sa ma supar, stiu ca aveti dreptate.

Carla_carla a scris:

misto scris

only_one a scris:

Este frumoasa povestea ta si e si trista pentru tine , dar nu renunta la singurul care te poate face fericita, ai dreptul sa fi fericita. Poate vei gasi inspiratie aici

pai, in 7 (SAPTE !!! ) ani a dovedit ca NU o poate face fericita si a suferit

are dreptul sa fie fericita, dar fericirea e in alta parte, nu la el !!!

cat despre articolul mentionat : mare abureala si nimic notabil de retinut, dar absolut NIMIC

Carla... nu te vei indeparta definitiv de el daca nu ii lasi altui barbat sansa sa te scoata din povestea asta.

Carla_carla a scris:

Sunt impacata cu mine, am terminat de mult cu noptile nedormite, cu plansetele si cu regretele. Incer sa par dura, sa par rece si neimplicata

Daca sti ce ai gresit , sti si ce ar trebui sa faci insa cu toate acestea nu ai schimbat nimic in 7 ani crezi ca parerea unui " forumist " v-a schimba ceva? Eu zic ca nu......

Iar acum adevarul .....sti cum zic baietii despre o situatie de genul asta? in care se intalnesc cu alte fete dar mai revin la o anumita fata ocazional , iar in final se multumesc cu sexul fara implicatii? esti REZERVA , adica decat deloc mai bine cu ea , stie ca orice prostie va face ,ea il va ierta neconditiionat......de ce are impresia asta? pentru ca s-a mai intamplat , a mai calcat stramb si culmea cand s-a intors , tot ea era cea entuziasmata , de parca ar fi cine stie ce premiu caruia i s-a ingaduit sa il recupereze......trezeste-te , ca pari o fata inteligenta si poti mai bine de atat.......e plina lumea de barbati care nu sunt deranjati ca ii folosesti doar pentru sex , sau mai bine de atat , sunt unii pe care ai putea eventual sa ii iubesti si sa te iubesca si banuiesc ca asta iti doresti .....sau poate ai porniri masochistice si iti place sa suferi......Sfatul meu e sa renunti de tot la el , chiar daca e capabil noaptea , ca alftel nu o sa treci niciodata peste suferinta provocata de el .....cya

...

Eu sunt casatorita de 10 ani, am un copil, sunt insarcinata cu al doilea...iar sotul meu nu ma iubeste. Nu ma mai iubeste.

Eu am crezut in "pana moartea ne va desparti", dar stiu azi ca e nevoie de 2 care sa creada in asta, pt a fi real...Pur si simpul s-a stins, si eu nu pot face nimic...orice gandire constructiva, orice atitudine pozitiva, optimista, luptatoare e de prisos. Orice spirit de sacrificiu, toleranta, iubirea care se daruieste...astea nu pot aduce iubirea lui inapoi. Daca as putea sa scap de durerea asta surda...

Carla_carla a scris:

..... imi vine sa urlu....sa am o criza de isterie, sa-l intreb de ce nu putem avea o relatie normala, de ce nu ma lasa in pace daca tot nu are niciun gand, de ce se poarta atat de firesc... dar bineinteles ca nu spun nimic, nu as vrea sa ma creada disperata....

Poate ca ii trebuiesc ochii deschisi individului.

Poate ar trebuii sa faci ceea ce spui ca iti vine sa faci, sa iti raspunda la intrebari, sa te lamureasca, ca tu mai apoi sa mergi mai departe si sa-l poti refuza (depinde de raspunsurile primite).

Eu de ex. sunt asa cum esti tu, atunci cand ma macina o intrebare, cand am nevoie de un raspuns. Dupa ce primesc raspunsul, ma linistesc si ma pot indeparta mai usor...

Acum depinde de la persoana la persoana...

Poate ca ai nevoie de raspunsuri clare...

...zic si eu..

Multumesc frumos tuturor pt pareri si sfaturi..imi face placere sa va citesc, sper doar sa pot sa va si ascult.

smaranda78 a scris:

:flowers: ...

Eu sunt casatorita de 10 ani, am un copil, sunt insarcinata cu al doilea...iar sotul meu nu ma iubeste. Nu ma mai iubeste.

Eu am crezut in "pana moartea ne va desparti", dar stiu azi ca e nevoie de 2 care sa creada in asta, pt a fi real...Pur si simpul s-a stins, si eu nu pot face nimic...orice gandire constructiva, orice atitudine pozitiva, optimista, luptatoare e de prisos. Orice spirit de sacrificiu, toleranta, iubirea care se daruieste...astea nu pot aduce iubirea lui inapoi. Daca as putea sa scap de durerea asta surda...

Foarte, foarte trista povestea ta...sincer chiar m-a impresionat. Eu cred ca inca mai poti face ceva.Vreau sa cred ca unde a existat candva iubire, lucrurile se mai pot remedia.

In situatia mea, nu m-am gandit niciodata la o posibila casatorie intre noi doi.Stiu foarte bine ca nu e omul potrivit, stiu ca m-ar face foarte nefericita....si nu as suporta asta .

Cred ca in ciuda slabiciunii de care dau dovada, tocmai convingerea asta ferma ca el nu ma iubeste, ma tine tare. Adica daca incepeam sa spun ca si el probabil simte ceva, dar nu stie cum sa-si exprime sentimentele....atunci eram un caz pierdut.

Nu, nu ma iubeste...stiu asta la fel de bine ca cum imi stiu numele, varsta, etc.....

Si totusi, uneori il simt atat de schimbat, atat de aproape de mine, incat ma intriga comportamentul lui. Odata e rece si neimplicat, abia daca imi vorbeste....iar alteori, cine nu l-ar cunoaste, ar zice ca ma adora.

Are reactii atat de diferite, incat ma sperie. De exemplu daca ii reprosez o chestie banala, odata imi da imediat peste nas spunandu-mi ca are dreptul sa faca ce vrea, iar eu nu am de ce sa ma bag in viata lui.....iar altadata, la aceeasi chestie , e in stare sa-mi pupe si picioarele ca sa-l iert. Credeti-ma ca nu exagerez.

Nu pot sa inteleg de ce asa...