Furie

mamzelle a scris:

Multumesc de sugestie!

Nu stiu daca in oras la mine sunt cursuri reiki, o sa ma interesez.

De cat timp e bine mama ta? Ma bucura mult sa vad ca exista terapii alternative care dau roade, ma bucura si imi da speranta!

Stiu ca si yoga e indicata dar nu stiu ce sa cred de cei care practica yoga aici, sa nu fie ceva gen Bivolaru.

Pai de...de vreo patru ani, daca tin minte bine. Dupa un an, cand s-a intors, parca era alta persoana. Nu spun ca reiki face minuni pentru toata lumea, ca nu sunt in masura; e tousi surprinzator. Despre yoga am auzit si eu tot felul de lucruri "suspecte".

Multa bafta.

WinoStonehead a scris:

Pai de...de vreo patru ani, daca tin minte bine. Dupa un an, cand s-a intors, parca era alta persoana. Nu spun ca reiki face minuni pentru toata lumea, ca nu sunt in masura; e tousi surprinzator. Despre yoga am auzit si eu tot felul de lucruri "suspecte".

Multa bafta.

E extraordinar ceea ce imi spui, inseamna ca exista o cale de a iesi din aceasta nebunie.

Multumesc mult, o sa ma interesez si eu de reiki!

Ma bucur pt mama ta!

mamzelle a scris:

Buna seara!

Nu stiu ce sa fac pt a deveni o pers mai calma.

Ma aprind imediat si ajung din niste nimicuri la scandal monstru cu partenerul meu, de multe ori realizez in toiul scandalului ca nu procedez corect dar nu ma pot abtine, nu ma pot controla.

Provin dintr-o familie furioasa, educatia am primit-o cu bataie si cu tipete.

Am peste 30 ani si nu imi place sa traiesc asa, simt cum pb asta imi afecteaza relatiile cu cei dragi si nu vreau sa devin o victima a nervilor, vreau sa invat sa traiesc si fara nervi.

Remedii homeopate (granule din alea) ai incercat?

Depinde si care e cauza acestei furii... Poate uneori chiar ai motiv sa te enervezi. Ei chiar nu fac nimic enervant?

Sau are furia asta cauze hormonale, mai stii?

Te-ar mai putea ajuta meditatiile yoga...

Depinde si ce-ti place.

Sarah N.... a scris:

Remedii homeopate (granule din alea) ai incercat?

Depinde si care e cauza acestei furii... Poate uneori chiar ai motiv sa te enervezi. Ei chiar nu fac nimic enervant?

Sau are furia asta cauze hormonale, mai stii?

Te-ar mai putea ajuta meditatiile yoga...

Depinde si ce-ti place.

Nu am incercat inca remedii homeopate, am incercat (fara succes) remedii naturiste.

O sa merg si la un doctor homeopat.

De multe ori am motive sa ma enervez, problema e cum ma exteriorizez, degeaba am eu dreptatea de partea mea daca ma manifest ca o apucata, dreptatea dispare si ramane comportamentul meu.

Imi doresc sa ma pot exterioriza calm cand ma enerveaza ceva, as avea numai de castigat, vorba ceea: "vorba dulce mult aduce" nu mai spun ca un om furios nu e coerent si nu stie sa explice ce il deranjeaza si nu e luat in serios din cauza crizelor sale, asa ca la sfarsit ramane si cu lucrurile care l-au deranjat, pt ca nu a stiut cum sa se exprime, si cu eticheta de nebun..

Stii ce? ..chiar am stat si am citit tot pe aici. Si era cat pe ce ieri sa fac greseala sa ma scuz ca am exagerat. Ba deloc. Nu am exagereat cu nimic.

Pretextele pe care le scoti tu la interval sunt 'bullshit'.

Vointa se cere!! Aka, multa munca, nu te mai eschiva atat.Or, tu esti prea concentrata pe ideea de a avea dreptate si a fi si luata in serios in directia asta.

Bullshit.

stupid_me a scris:

Stii ce? ..chiar am stat si am citit tot pe aici. Si era cat pe ce ieri sa fac greseala sa ma scuz ca am exagerat. Ba deloc. Nu am exagereat cu nimic.

Pretextele pe care le scoti tu la interval sunt 'bullshit'.

Vointa se cere!! Aka, multa munca, nu te mai eschiva atat.Or, tu esti prea concentrata pe ideea de a avea dreptate si a fi si luata in serios in directia asta.

Bullshit.

Ce inseamna multa munca? Explica cum vezi tu munca asta, un program ceva, nu asa, un mesaj demoralizator.

Explica tu cum sa ajung sa cultiv vointa, mie nu imi iese desi incerc, dar astept sfaturi.

Apropo, risc sa stric toate relatiile interpersonale pe care le am pt a demonstra ca am dreptate?!? Cu ce folos, ce as avea de castigat? Doar o persoana rupta de realitate ar face un astfel de pariu, eu nu vad realitatea distorsionat.

Mai gandeste-te, e f usor sa zici bullshit, mai greu e sa oferi o alternativa sau niste sfaturi viabile, asta ca trebuie sa ai vointa o poate zice si un copil de 6 ani, mai greu e cu ce zici dupa bullshit.

mamzelle a scris:

Ce inseamna multa munca? Explica cum vezi tu munca asta, un program ceva, nu asa, un mesaj demoralizator.

Explica tu cum sa ajung sa cultiv vointa, mie nu imi iese desi incerc, dar astept sfaturi.

Apropo, risc sa stric toate relatiile interpersonale pe care le am pt a demonstra ca am dreptate?!? Cu ce folos, ce as avea de castigat? Doar o persoana rupta de realitate ar face un astfel de pariu, eu nu vad realitatea distorsionat.

Mai gandeste-te, e f usor sa zici bullshit, mai greu e sa oferi o alternativa sau niste sfaturi viabile, asta ca trebuie sa ai vointa o poate zice si un copil de 6 ani, mai greu e cu ce zici dupa bullshit.

Uite, cu mine aproape ai reactionat normal. Fara furie? De ce?

Ce iti starneste in fond furia asta? Lipsa de argumente sau? .. ia gandeste-te un pic .. CAND si de la CE PUNCT se declanseaza ea?

stupid_me a scris:

Uite, cu mine aproape ai reactionat normal. Fara furie? De ce?

Ce iti starneste in fond furia asta? Lipsa de argumente sau? .. ia gandeste-te un pic .. CAND si de la CE PUNCT se declanseaza ea?

Daca as sti as elimina ce ma enerveaza, nu?

De ex, partenerul meu greseste in anumite privinte si nu recunoaste, prima data incerc sa ii spun "normal" ca a gresit, apoi ma enervez si ajungem la o cearta care nu mai are nimic in comun cu punctul de unde am pornit, alteori ma enervez din prima, stiu ca sunt genul de persoana care vrea sa fie totul ca ea si am lasat ce am putut de la mine, adica unde stiu ca nu e corect sa pretind sa fie ca mine am schimbat atitudinea, insa unde stiu ca am dreptate desi vreau sa pornesc de la o comunicare pasnica de multe ori ajung la certuri violente.

Ce pot sa spun, ma enerveaza f mult zgomotul pe care il fac vecinii pt ca nu pot dormi, sau pt ca ma trezesc, ma enerveaza in asa masura incat inima incepe si imi bate nebuneste, simt ca ma infierbant, mi se ridica temepratura, imi sare somnul si alte cele la fel de neplacute, mai nou cand ma trezesc noaptea imi spun ca vecinii nu vor sa ma trezeasca, pur si simplu ii aud eu pt ca am auzul f fin, ca nu e ceva facut impotriva mea, gandirea asta ajuta dar nu 100%, cand simt ca ma enervez pe prieten la fel ma gandesc, ca ma iubeste, ca nu vrea sa ma supere, etc, uneori e bine, alteori nu, insa mi-e groaza de anumite scenarii cand o persoana chiar imi va face rau intentionat, ce voi gandi atunci, cum voi gandi ca nu e intentionat cand eu voi stii ca e?

Autocontrol sau autosugestie incerc de ani buni, dar nu vad rezultate, dimpotriva, e mai rau.

A, ma enerveaza teribil cozile de la supermarket, sau imbulzeala dinauntru, motivele pt a ma enerva nu lipsesc, din pacate, imi dau seama ca gresesc si stiu ca e deja un lucru mare ( am in familie ex care nu recunosc ca NU e normal sa te infurii) consider ca fac suficient pt a ma autoeduca, poate nu fac eu destul, dar avand in vedere ca in momentul in care te infurii corpul iti e invadat de adrenalina si noradrenalina e mai greu sa reactionezi calm, sau poate sunt eu mai slaba de inger.

Bon.

Deci tu ai de lucru la capitolul RABDARE.

Cat despre problematicile 'absurde' din timpul noptii, te-ai gandit sa folosesti dopuri de urechi? Chiar nu esti singura.

Ei, munca de care zic eu e tocmai asta. Sa elimini multele probleme 'absurde' din ecuatie. Pe alea le rezolvi punandu-ti mai bine mintea la contributie ca nu ai de ales, una cate una.

Raman problemele mai serioase : prietenul tau care se prinde greu CE ANUME a gresit, cozile de la magazin care TE TIN PE TINE IN LOC, impulsul de a iti FACE DREPTATE.

E bine ca constientizezi ca e o problema, dar exagerezi. Cu cat o tratezi mai mult ca pe o PROBLEMA, cu atat mai greu o vei scoate afara din viata ta.

Ti-am spus. Ca prim pas, cand simti ca nu mai faci fata la o discutie in contradictoriu sau la o coada de la magazin - iesi afara pe usa. Iti impui mai intai, si apoi devine obisnuinta. Cu timpul insa, subconstientul tau vazand ca NU SE MAI POATE, o sa capete mai multa rabdare.

De asemenea, joaca rebus, integrame, sah. Sah mai intai cu calculatorul. Prima saptamana 5 minute; a doua 15 ..si tot asa, pana cand vezi ca reusesti sa iei bataie de la calculator si fara sa te enervezi.

Raman la parerea mea. Nu e caz patologic. E 'moft' construit si sustinut in timp.

stupid_me a scris:

Bon.

Deci tu ai de lucru la capitolul RABDARE.

Cat despre problematicile 'absurde' din timpul noptii, te-ai gandit sa folosesti dopuri de urechi? Chiar nu esti singura.

Ei, munca de care zic eu e tocmai asta. Sa elimini multele probleme 'absurde' din ecuatie. Pe alea le rezolvi punandu-ti mai bine mintea la contributie ca nu ai de ales, una cate una.

Raman problemele mai serioase : prietenul tau care se prinde greu CE ANUME a gresit, cozile de la magazin care TE TIN PE TINE IN LOC, impulsul de a iti FACE DREPTATE.

E bine ca constientizezi ca e o problema, dar exagerezi. Cu cat o tratezi mai mult ca pe o PROBLEMA, cu atat mai greu o vei scoate afara din viata ta.

Ti-am spus. Ca prim pas, cand simti ca nu mai faci fata la o discutie in contradictoriu sau la o coada de la magazin - iesi afara pe usa. Iti impui mai intai, si apoi devine obisnuinta. Cu timpul insa, subconstientul tau vazand ca NU SE MAI POATE, o sa capete mai multa rabdare.

De asemenea, joaca rebus, integrame, sah. Sah mai intai cu calculatorul. Prima saptamana 5 minute; a doua 15 ..si tot asa, pana cand vezi ca reusesti sa iei bataie de la calculator si fara sa te enervezi.

Raman la parerea mea. Nu e caz patologic. E 'moft' construit si sustinut in timp.

Daca iti spun ca folosesc dopuri de ureche ma crezi? Chiar si asa tot ma trezesc, macar acum dorm binisor, am avut experiente f neplacute cum ar fi sa plec in calatorie nedormita de peste 30h, si odata ajunsa la destinatie sa nu reusesc sa adorm.

Despre jocuri, chiar nu ma enervez cand pierd, e adevarat ca nu am jucat sah, nici nu stiu cum se joaca.

Am avut o perioada cand ieseam pe usa la plimbare in loc sa ma cert, vara trecuta, ma intorceam acasa calma si uitand ceea ce ma suparase, nu stiu de ce am abandonat obiceiul asta.

Stiu teorie, mai greu e cu practica.

Acum sunt insa optimista, stiu ca o voi scoate la capat, o sa gasesc un psiholog/ psihoterapeut bun si o sa fie din ce in ce mai bine.

Citisem niste articole pe net care mi-au deschis mult ochii, deja am o alta abordare, imi inchipui ca va fi mai bine dupa consiliere psihologica, mai cu seama ca sunt constienta ca ma pun pe mine pe primul loc, tin cont de nevoile mele fara sa ma gandesc ca poate astfel ranesc pe cei din jur, dar trebuie sa ma invete cineva cum sa ies din acest labirint, cum sa nu ma gandesc automat la mine si implicit sa ma enervez.

Ceea ce am scris in celelate postari e adevarat, am rude care au sfarsit singure din cauza furiei si a complicatiilor rezultate din furie, dupa o criza de nervi cand da depresia peste mine imi e groaza sa nu sfarsesc la fel si ma gandesc ca nu ma voi mai enerva si totul dureaza pana la urmatoarea criza.

Acum sunt bine de aproximativ 2 saptamani, cu mici scapari, dar per total sunt bine.