Codependenta

stupid_me a scris:

de ce ti_e frica de moarte?

E o frica pe care o am din momentul in care au aparut starile de panica. O vreme am crezut ca mi-e frica de moarte pentru ca nu as mai trai multe chestii OK, pe care mi le doresc. Apoi, mi-am dat seama ca oricum nu le fac si m-am focusat pe suferinta aferenta mortii. Apoi, in culmea absurdului, am ajuns la ganduri de genul ca nu ar avea cu ce sa ma imbrace si alte idiotenii de genul asta. In urma sedintelor de psihoterapie am ajuns la concluzia ca as fi in stare si "sa mor", pentru a atrage afectiunea altora. Inca nu e o chestie clara, pe care sa o gandesc sau simt exact, dar care, din pacate, se manifesta prin niste simptome fizice foarte nasoale, pe care nu le pot ignora: ameteli, stare de lesin, senzatia ca e sfarsitul lumii. Slava Domnului ca nu mai sunt atat de dese si apar cam de 5-6 ori pe luna...

nu cumva ti_e tie mai frica de moartea celor dragi si incerci sa o maschezi cu frica fata de moartea ta?

Gandeste-te, in trecut, avea o fobie mare ca celor dragi li se pot intampla boli, accidente peste noapte?

stupid_me a scris:

nu cumva ti_e tie mai frica de moartea celor dragi si incerci sa o maschezi cu frica fata de moartea ta?

Gandeste-te, in trecut, avea o fobie mare ca celor dragi li se pot intampla boli, accidente peste noapte?

Nu, nu e nimic legat de cei dragi, m-am gandit mult la asta. Atunci cand simt asta, ma gandesc numai la mine...unul dintre putinele momente in care fac asta...cand eram copil, imi imaginam cine ar veni si cine nu ar veni la inmormantarea mea. Cine era acolo insemna ca ma iubeste, cine nu, nu...Creepy, huh?

ilinca2009 a scris:

Nu, nu e nimic legat de cei dragi, m-am gandit mult la asta. Atunci cand simt asta, ma gandesc numai la mine...unul dintre putinele momente in care fac asta...cand eram copil, imi imaginam cine ar veni si cine nu ar veni la inmormantarea mea. Cine era acolo insemna ca ma iubeste, cine nu, nu...Creepy, huh?

hmm. am impresia ca te complaci in suferinta.

de ce?

bine, nu cred ca ai raspuns. dar ar fi cazu sa il cauti.

totusi, eu cred ca e vorba de teama asta de esec, care ne omoara cu zille pe toti. Faza cu moartea si detaliile pe care ti le imaginezi, sunt doar pretexte.

stupid_me a scris:

hmm. am impresia ca te complaci in suferinta.

de ce?

bine, nu cred ca ai raspuns. dar ar fi cazu sa il cauti.

totusi, eu cred ca e vorba de teama asta de esec, care ne omoara cu zille pe toti. Faza cu moartea si detaliile pe care ti le imaginezi, sunt doar pretexte.

o sa ma gandesc la asta. In primul rand o sa analizez ce ar insemna esecul pentru mine? sa imi pierd sotul sau sa ma pierd pe mine in relatia asta? Sa am un job care nu imi mai place sau sa nu mai am job deloc? Sa-i dezamagesc pe altii sau pe mine insami? Sunt multe chestii la care tre sa gasesc raspuns

nu are legatura frica de moarte cu iubirea de sine ci cu imaturitatea psihoafectiva a individului.

Cand ajungi sa nu iti mai fie frica de moarte inseamna ca ai evoluat din pde vedere spiritual.

ganditi-va la cei care s-au sacrificat in razboaie...nu poti face nimic solid daCA NU EXISTA IUBIRE DE SINE

Ilinca, la cum vorbesti, sotul tau suna a fi un impediment in 'vindecarea' ta. ............

...................

burlan a scris:

nu are legatura frica de moarte cu iubirea de sine ci cu imaturitatea psihoafectiva a individului.

Cand ajungi sa nu iti mai fie frica de moarte inseamna ca ai evoluat din pde vedere spiritual.

ganditi-va la cei care s-au sacrificat in razboaie...nu poti face nimic solid daCA NU EXISTA IUBIRE DE SINE

multi s-au sacrificat de fanatici . unii au facut-o pt a se apara pe ei si pe cei dragi.

nu mi-e frica de moarte, dar mi-e frica de viata care aduce moarte la cei dragi. or, eu pe cei dragi ii iubesc.

Aici e vorba de cu totul alta perspectiva a mortii.

burlan a scris:

nu are legatura frica de moarte cu iubirea de sine ci cu imaturitatea psihoafectiva a individului.

Cand ajungi sa nu iti mai fie frica de moarte inseamna ca ai evoluat din pde vedere spiritual.

ganditi-va la cei care s-au sacrificat in razboaie...nu poti face nimic solid daCA NU EXISTA IUBIRE DE SINE

Buna,

Tind sa iti dau dreptate. Simt ca frica de moarte are legatura cu nesiguranta mea de a putea controla lucrurile si, intr-adevar, de lipsa increderii ca acolo sus cineva ma iubeste. Pe de alta parte, traiesc cu siguranta ca daca fac ceva bun, tot acolo sus cineva va vedea si ma va rasplati...sau daca fac ceva rau, invers, se va intoarce ceva impotriva mea.

stupid_me a scris:

Ilinca, la cum vorbesti, sotul tau suna a fi un impediment in 'vindecarea' ta. ............

Da, o observatie buna, nu m-am gandit niciodata la asta, dar chiar asa simt...Ii atribui din nou lucruri nasoale si nu mi se pare fair din partea mea.

Cu ce ar putea fi vinovat sotul tau?

Ce constanta negativa atribuie procesului tau de vindecare, dupa parerea ta?

stupid_me a scris:

Cu ce ar putea fi vinovat sotul tau?

Ce constanta negativa atribuie procesului tau de vindecare, dupa parerea ta?

Sotu meu isi doreste langa el o femeie puternica, independenta si care sa nu se planga. Probail asta isi doreste orice barbat. Iar eu nu stiu cum fac si sunt exact invers, probabil tocmai pentru a-i atrage atentia. Trebuie sa gasesc suportul de care am nevoie in mine si, dupa ce o sa reusesc, o sa va spun cum am reusit