Dumnezeu se face ca ploua

Aseneth a scris:

Omul are nevoie de protectie in primul rand. De aceea se formeaza in primele 9 luni la adapost in burta mamei pentru ca apoi sa se nasca intr-o familie cu parinti care sa-l ocroteasca. Daca nu am fi avut nevoie de protectie am fi rasarit pe camp sau cresteam in copaci ca fructele. Este o nevoie mai mult psihologica, dar nu inseamna ca daca cineva ne ocroteste, deci intr-un fel depindem de el, ne este si stapan. E nevoie de mai mult decat protectie pentru a afirma superioritatea cuiva.

Nevoia asta psihologica , cu care in principiu sunt de acord, nu inseamna obligatoriu existenta reala (nu imaginara!) a protectorului.

Abc2009ro a scris:

Culorile, sunetele, celelalte senzatii ale noastre, nu sunt naluci. Sunt si ele fenomene ale naturii. Sunt la fel de obiective ca si obiectele pe care le reprezinta. O sa fie foarte interesant sa aflam in ce conditii apar culorile de exemplu. Poate un peste din acela care simte prin curent electric, o vedea si el culori. Sa fie oare culorile limitate la radiatia electromagnetica ? Oare nu ar putea fi niste fiinte care atunci cand comunica intre ele prin sunete, creierele lor sa le creeze defapt culori in minte ? Oare calculatorul in calculele pe care le face, nu o vedea si el culori, chiar daca nu are niciun senzor ? Sau alt exemplu si mai aiurea: oare apa cand ingheata, vede si ea culori ?

Or fi aceste senzatii ale noastre foarte dependente de suportul ce le creeaza ? Sau sunt niste fenomene independente, care pot aparea in fel si fel de conditii ?

Acum exista riscul sa fim in dezacord pentru ca intelegem conceptele diferit.Fenomene ale naturii sunt, nu se poate nega.Eu numesc senzatiile naluci,pentru ca si nalucile sunt fenomele ale naturii, nu?

Si pentru ca depinde de "senzor".Vreau sa spun ca o culoare poate exista daca nu o "privesti" printr-un ochi ? Daca esti o fantoma, sa dau un exemplu aiurea.Nu cred.Poate ca da, o exista senzatia de culoare, ceva care e independent de radiatia electromagnetica, dar oricum ai da-o, va exista mereu un stimul.Care trecut prin filtrul senzorial da nastere la senzatie.Tot ce cunosti, cunosti datorita faptul ca filtrul tau e asa cum e.Se poate sa existe senzatia de culoare care sa nu aiba legatura cu nimic.Cred ca inteleg la ce te referi, doar ca e greu de exprimat in cuvinte.Insa un o senzatie ar trebui sa fie o interpretare a stimulului, ca altfel nu am mai putea avea niciun contact cu realitatea exterioara (poate nici nu avem).Poate culoarea nu e determinata direct de ciocnirea unui foton de retina, nici de generarea potentialului de actiune la nivelul celulelor cu bastonase si conuri, nici de conducerea acestuia prin neuronii celulelor ganglionare pana la nervul optic.Perceptia culorii apare la nivel cerebral, prin mecanisme foarte complicate.Totusi, acele mecanisme se supun legilor cauza-efect.Apar senzatiile alea doar in aceste conditii.As putea insa sa ma hazardez sa spun ca poate nu doar retina genereaza aceste mecanisme, ca poate au loc independent de stimul.Se poate...dar nu sunt studii in directia asta...

Dumnezeu se face ca ploua

Da de ce nu; tot asa dumnezeu se face ca oua, sau ca oameni, ori ca astre.

Da, dumnezeu se face si se desface si il doare fix in cur de credinciosi, pardon, nu are cur, are cururi, miliarde si miliarde, da nu stie ca el e dumnezeu si are cururi (da mai stii ce/o descoperi stiinta peste 4000 de ani, cum zicea un coleg), asa cum nici eu nu traiesc constienta (extensia asa de mult a constiintei) ca am mai multe cururi, iaca nu pot sa traiesc constienta nici macar a doua. :cry:

Eu cred ca exista Dumnezeu, si la fel si eu am avut de multe ori nevoie de El si nu am avut nici un semn sau ajutor din partea Lui.

De exemplu acum 2 ani si ceva bunicul meu era bolnav m-am rugat in fiecare zi la El sa il ajute sa isi revina, macar sa traiasca sa ma vada ca am un loc de munca, un viitor, dar dupa o saptamana a murit. Nu am inceput sa zic ca e vina lui Dumnezeu si am continuat sa ma rog la El. Acum un an celalat bunic al meu s-a imbolnavit brusc si dupa o luna a murit, la fel ma rugam si eu si sora mea si toata familia sa il faca bine dar nu a fost sa fie.

In vara aceasta am terminat facultatea,nu pot sa zic despre mine ca sunt un credincios fanatic, dar m-am rugat tot timpul la Dumnezeu nu doar in situatiile in care aveam nevoie de El, si la fel m-am rugat inca de cand am inceput anul 4 de facultate sa ma ajute Dumnezeu sa imi gasesc un loc de munca. A trecut un an si jumatate de cand ma rog si totusi si acum sunt fara servici, fara sa fiu macar chemat la un interviu pe care sa il fi picat si sa stiu ca e ceva in neregula cu cunostintele mele despre domeniul pe care l-am terminat.

Si totusi desi cred in Dumnezeu, cateodata ma gandesc ca asa cum de fiecare data cand imi merge ceva bine zic imediat ca imi merge bine multumita lui Dumnezeu, de ce nu as avea dreptul ca macar odata cand simt ca mi se comite o neregula sa nu pot sa ma gandesc ca poate daca Dumnezeu m-ar ajuta ar fi fost altfel. Nu incerc sa dau vina pe El, dar macar am dreptul sa imi pun aceasta intrebare si El sa ma corecteze ca gandesc gresit dandu-mi un semn ceva.

"Daca el ar interveni in soarta oamenilor [...], ce valoare ar mai avea mantuirea?" Mie mi se pare corect. De ce sa ceri ajutor, cand de fapt viata asta e o pedeapsa (pacatu' originar, alungarea din rai, bla bla)? Nu e corect. Teoretic te descurci cu ce ai cum poti, pt ca cineva inaintea ta a facut prostii si acum tot omu' plateste. :D E ca si cum ai avea de platit o datorie, dar tot mai ceri bani respectivului. Dar bine, aici pot interveni multi alti factori si se poate discuta pana poimarti. Ciudate-s caile Barbosului (si multe!!!) !

Eu_n a scris:

Eu cred ca exista Dumnezeu, si la fel si eu am avut de multe ori nevoie de El si nu am avut nici un semn sau ajutor din partea Lui.

De exemplu acum 2 ani si ceva bunicul meu era bolnav m-am rugat in fiecare zi la El sa il ajute sa isi revina, macar sa traiasca sa ma vada ca am un loc de munca, un viitor, dar dupa o saptamana a murit. Nu am inceput sa zic ca e vina lui Dumnezeu si am continuat sa ma rog la El. Acum un an celalat bunic al meu s-a imbolnavit brusc si dupa o luna a murit, la fel ma rugam si eu si sora mea si toata familia sa il faca bine dar nu a fost sa fie.

In vara aceasta am terminat facultatea,nu pot sa zic despre mine ca sunt un credincios fanatic, dar m-am rugat tot timpul la Dumnezeu nu doar in situatiile in care aveam nevoie de El, si la fel m-am rugat inca de cand am inceput anul 4 de facultate sa ma ajute Dumnezeu sa imi gasesc un loc de munca. A trecut un an si jumatate de cand ma rog si totusi si acum sunt fara servici, fara sa fiu macar chemat la un interviu pe care sa il fi picat si sa stiu ca e ceva in neregula cu cunostintele mele despre domeniul pe care l-am terminat.

Si totusi desi cred in Dumnezeu, cateodata ma gandesc ca asa cum de fiecare data cand imi merge ceva bine zic imediat ca imi merge bine multumita lui Dumnezeu, de ce nu as avea dreptul ca macar odata cand simt ca mi se comite o neregula sa nu pot sa ma gandesc ca poate daca Dumnezeu m-ar ajuta ar fi fost altfel. Nu incerc sa dau vina pe El, dar macar am dreptul sa imi pun aceasta intrebare si El sa ma corecteze ca gandesc gresit dandu-mi un semn ceva.

Ar fii bine sa incetezi sa te rogi..cam mor oamenii pe langa tine cand o faci.

Succesc cu job-ul!

EuIon a scris:

Vreau sa incep cu o vorba spusa de bunicul meu

Ascultă Dumnezeu toate rugăciunile? Iată ce le-a spus el israeliţilor răzvrătiţi din zilele profetului Isaia: „Oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult: mâinile vă sunt pline de sânge!“ (Isaia 1:15). Prin urmare, unele dintre acţiunile noastre îl pot determina pe Dumnezeu să nu ne asculte rugăciunile. Pentru ca Dumnezeu să accepte, aşadar, rugăciunile noastre trebuie să întrunim câteva cerinţe de bază.

O cerinţă esenţială este aceea să avem credinţă. Iată ce a scris apostolul Pavel: „Fără credinţă este imposibil să-i plăcem , fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi că devine răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). Adevărata credinţă înseamnă mai mult decât a şti că Dumnezeu există şi că ne ascultă rugăciunile. Credinţa se demonstrează prin fapte. Astfel, modul în care ne trăim viaţa în fiecare zi trebuie să reflecte credinţa noastră. — Iacov 2:26.

De asemenea, Dumnezeu pretinde umilinţă şi sinceritate din partea celor care se apropie de el în rugăciune. Când se adresează unui rege sau unui preşedinte, oamenii sunt în general respectuoşi, recunoscând poziţia acestuia de înalt demnitar. Cu atât mai mult ar trebui să manifestăm respect când ne apropiem de Dumnezeu (Psalmul 138:6)! Modul în care ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune trebuie să reflecte faptul că recunoaştem cu umilinţă poziţia pe care o avem înaintea lui. Tot umilinţa este cea care ne va îndemna să ne rugăm din inimă şi cu sinceritate, evitând rugăciunile mecanice, repetitive. — Matei 6:7, 8.

O altă cerinţă pentru a fi ascultaţi de Dumnezeu este aceea de a acţiona în armonie cu rugăciunile noastre. Dumnezeu doreşte să facem tot ce ne stă în putinţă în legătură cu lucrul pentru care ne-am rugat. De exemplu, dacă ne rugăm „dă-ne astăzi pâinea noastră pentru această zi“, trebuie să lucrăm din greu indiferent de locul de muncă pe care-l găsim (Matei 6:11;. Dacă îi cerem ajutorul pentru a ne învinge o slăbiciune carnală, trebuie să fim atenţi să evităm situaţiile care ne-ar putea duce în ispită.

EuIon a scris:

Vreau sa incep cu o vorba spusa de bunicul meu:

Daca te astepti ca raspunsul sa fie in limbaj uman, imi pare rau ca te dezamagesc dar nu ai sa il primesti. Raspunsul este dat prin mijloace mult mai subtile ce tin de spiritual mai degraba decat de limbajul uman.

Ete, nu ti-a raspuns ca n-a vrut El asa !

Nu le raspunde nici la aia de-s pa ultima suta de metri si vrei tu repede sa-ti raspunda tie !

Haidi pa !

Iti raspunde dar probabil nu intelegi cum. Asa am patit si eu. M-am rugat foarte mult inainte sa iau o decizie; efectiv ma taram intre A si B. In dimineata aia m-am rugat ca niciodata. Am zis gata, asta e, o sa fac ce trebuie. Am facut. Desi a fost extrem de greu. A fost oribil o perioada. Si pana la uram a iesit bine. :)