Început de Cristi din prahova, Joi 4 iun 2009 · 436 răspunsuri · 35.275 vizualizări
Abc2009ro a scris:Si care e puterea ce i-a dat nastere lui Dumnezeu ?
In Univers nimic nu se pierde ci totul se transforma si nu cred ca acest lucru este o noutate pt cineva de aici.
De ce ai crede ca Dumnezeu e nascut si nu la fel de etern ca moleculele care compun toate aspectele vietii noastre tangibile si intangibile?
Editat Joi 15 sep 2011 10:56
EduardB a scris:De ce ai crede ca Dumnezeu e nascut si nu la fel de etern ca moleculele care compun toate aspectele vietii noastre tangibile si intangibile?
Aaa... pai daca si moleculele sunt la fel de eterne ca Dumnezeu, inseamna ca nu Dumnezeu le-a creat. Deci Dumnezeu e cam redundant.
Abc2009ro a scris:Aaa... pai daca si moleculele sunt la fel de eterne ca Dumnezeu, inseamna ca nu Dumnezeu le-a creat. Deci Dumnezeu e cam redundant.
"Redundant" este un cuvant interesant, orice discutie logica pe aceasta tema ne va conduce catre un paradox existential.
Noi avem un creier pe care il folosim la capacitate de 10% daca nu ma insel.
Dar cine spune ca logica noastra este buna si corecta?
Discutam problemele dintr-un punct de vedere limitat din cauza cunoasterii noastre limitate.
Ca si in fizica din timp in timp gasim noi legi universale care sa dea o explicatie mai precisa a existentei noastre.
Creierul nostru il poti imparti in 2 segmente, segmentul drept respnsabil cu gandirea logica si segmentul stang responsabil cu gandirea afectiva.(yin/yang, feminin/masculin, bine/rau toate invataturile ce ne inconjoara su la baza o antiteza)
Nu este vreo surpriza ca majoritatea incearca sa suprime femininul, asa este si sistemul educational modern.
Dar oare e bine ceea ce facem?
Oare e bine sa ne autoproclamam fiinte superioare prin logica noastra pe care o consideram "infailibila"?
Suntem efemeri ca existenta fizica, ar trebui sa ne acceptam conditia si sa privim cu umila credinta cerurile, caci noi nu suntem prea diferiti de o insecta in acest mare laborator al vietii numit Universul.
Vom intelege viata doar in momentul in care vom reusi sa echilibram aceste doua tipuri de gandire.
Viata nu este logica si nu va fi niciodata, hazardul si paradoxul nu pot fi demise ca fiind inexistente.
Atat timp cat ele exista, logica noastra momentana este ineficienta.
Viata poate fi explicata si prin logica si prin emotii, tocmai pentru ca aceste doua nu au o definitie exacta.Ideal e sa te folosesti de amandoua, si oricum o vei face.Nu cred ca sistemul de invatamant incurajeaza folosirea logicii si atat.Mi se pare ca incurajeaza lipsa de logica.(toceala,memorarea)
Dumnezeu, ca orice altceva pe lumea asta, e un concept, tot creat de mintea umana.Te poti referi la el ca la creatorul universului, il poti personifica, dar trebuie sa nu uiti faptul ca e doar o inchipuire.Te folosesti de ea daca ai nevoie.E rau in cazul acelora care astepta toata viata sa le pice din cer, cu capul plecat la icoane.Dumnezeu asta, nu trebuie sa tina de vreo religie, dar omul simte o mai mare autenticitate a Lui, daca stie ca e Dumnezeul crestin, de exemplu.
Universul, convingerile tale, toate sunt naluci, nu ai cum sa percepi obiectivul.Culorile exista doar pentru ca ai ochii asa, sunetele doar pentru ca ai timpane, religia pentru ca te simti neajutorat in fata torentului de senzatii care iti dau impresia de "univers complicat".Totul sta in tine, pe scurt.Toate sunt concepte pe care le inventam pentru a ne duce viata mai usor.Daca privesti dincolo de asta, nu mai simti teama, nu mai simti ca esti nimic in univers.Ca esti doar ceea ce percepi ca esti.Atata timp cat tot ce cunosti despre lume se rezuma la filtrul perceptiei, poti spune ca modificandu-l, modifici si lumea.Tu oricum vezi doar ce trece prin filtru.De ce fiecare om are o parere ? Si mai ales de ce oamenii care spun ca sunt obiectivi, au 10000 de pareri diferite ? Pentru ca nu exista asa ceva.Unii definesc obiectiv ca fiind lipsa afectelor in luarea unei decizii.Asta scartie rau.Nu ai vreun comutator on/off pentru sentimente.Nici macar nu ai de unde sa stii ce e logica pura, sau sentiment pur.
Sentimentele in sine sunt ghidate de un fel de logica, iar logica insasi e ghidata de un fel de emotie.Totul e relativ, iar unde se intampla asta, nu poate exista obiectiv, sau absolut.
Totul e sa-ti adjustezi perceptia in asa fel incat sa fii liber de cat mai multe constrangeri.Nu e nevoie de nesiguranta, teama, morala fortata.Se crede ca daca omul nu ar avea astea ar distruge planeta.Ar face-o tot pentru ca nu s-ar cunoaste bine pe el insusi.
E bine sa crezi, credinta e baza vietii.Oricine crede, in ceva anume.Cat timp credinta ta e una sanatoasa, care te ajuta sa evoluezi e ok.Dar cei mai multi oameni isi pun singuri piedici cu ajutorul ei.
Editat Joi 24 nov 2011 13:13
EduardB a scris:In Univers nimic nu se pierde ci totul se transforma si nu cred ca acest lucru este o noutate pt cineva de aici.
De ce ai crede ca Dumnezeu e nascut si nu la fel de etern ca moleculele care compun toate aspectele vietii noastre tangibile si intangibile?
Pentru ca in acest caz ar face parte din sistemul "inchis" care este Universul(cunoscut+necunoscut). Iar daca face parte din sistem ....nu-l poate crea.
Iar daca moleculele sunt eterne ce a mai creat Dumnezeu?
@VEMANS daca ai citii ce am scris ai realiza ca am facut o simpla paralela
@haydn91
Fiecare il vede pe Dumnezeu in felul lui, dar nu pot fi de acord cu ceea ce spui tu, prin faptul ca vrei s-Il limitezi pe Dumnezeu la o simpla plasmuire a imaginatiei.
Din punctul meu de vedere, post-ul tau este doar o simpla forma de aroganta, o autoproclamare a omului, ca fiinta superioara si stapan al Universului.
Fiecare om delimiteaza precis aria sa de perceptie, din simplu fapt ca majoritatea se tem de ceea ce nu este tangibil fizic si aleg sa il ignore, avand speranta ca probabil va disparea, sau ca este doar imaginatia sa care actioneaza.
Sunt un arogant.
Cei care personalizeaza pe dumnezeu se tem de ceea ce nu e tangibil.Altfel de ce ar avea nevoie de un tata ceresc care sa-i ocroteasca ? Nevoia de-a crede e doar una psihologica.
Omul nu e stapan al universului, e parte din univers.Nu inseamna ca sunt arogant ca spun asta. Nu exista miracole, nici banalitati.Exista evenimente.E mai bine sa infrunti realitatea decat sa ii gasesti un stapan ocrotitor.Totul e perceptie, da.Dar nu o judeca pe-a altora, ca nu stii daca a ta e cu ceva mai sus.
Editat Joi 24 nov 2011 13:13
haydn91 a scris:.E mai bine sa infrunti realitatea decat sa ii gasesti un stapan ocrotitor.
Omul are nevoie de protectie in primul rand. De aceea se formeaza in primele 9 luni la adapost in burta mamei pentru ca apoi sa se nasca intr-o familie cu parinti care sa-l ocroteasca. Daca nu am fi avut nevoie de protectie am fi rasarit pe camp sau cresteam in copaci ca fructele. Este o nevoie mai mult psihologica, dar nu inseamna ca daca cineva ne ocroteste, deci intr-un fel depindem de el, ne este si stapan. E nevoie de mai mult decat protectie pentru a afirma superioritatea cuiva.
Editat Joi 15 sep 2011 13:51
Aseneth a scris:Este o nevoie mai mult psihologica, dar nu inseamna ca daca cineva ne ocroteste, deci intr-un fel depindem de el, ne este si stapan. E nevoie de mai mult decat protectie pentru a afirma superioritatea cuiva.
Intocmai, de-asta am spus ca e doar o nevoie psihologica si ca nu ar trebui ridicat la un rang mai mare de atat.Cand ajungi sa il vezi ca pe stapan e rau.Pentru ca stapanul pedepseste "pacatele".Daca nu ar face asta, atunci nu ar mai fi ales drept stapan.E vorba de proiectia parintilor mentali, in divinitate.Acesti oameni isi cauta justificare in suferinta lor prin faptul ca o merita.Si nu pot fi de-acord cu asta, mai ales ca aceste lucruri sunt foarte raspandite.
Am spus ca e o nevoie psihologica si ca de-aceea e utila credinta, dar cu conditia sa nu ne acapareze viata si puterea de-a decide ce sa facem cu ea.
Ceea ce conteaza sunt valorile.Pe astea le avem fie ca suntem atei, pagani, crestini, fie ca suntem fanatici.Doar ca in cazul celor din urma, ele sunt sufocate.
Eu incercam sa spun ca fiecare trebuie sa-l vada pe Dumnezeu cum doreste, atata timp cat acest lucru nu-i diminueaza potentialul.Mentalitatea religioasa opresiva e cauza pentru multe probleme ale Romaniei de azi.Uita-te cum altii asteapta sa le pice din cer, crezand ca ei nu pot face nimic in legatura cu asta !
Exista doua coordonate fundamentale in care iau nastere ideologiile, credintele, convingerile despre viata.Acestea sunt : acceptarea si neacceptarea.Din astea rezulta la randul lor : frica, dragostea, care la randul lor dau incredere in sine, sentimentul propriei valori, etc.Acestea sunt substraturile.Ideologia in sine nu conteaza deloc cat timp substratul e bun.Analog pentru situatia inversa.Poti crede in Dumnezeu pentru ca ti-e teama de lume, iar in acest caz, credinta nu e o virtute, e o solutie, si inca una care te face sa eviti angoasa.
La asta ma refeream.Poti fi mistic si fara sa crezi ca esti nimic in univers, si ca esti "pacatos" prin natura ta.
Editat Joi 15 sep 2011 14:04
haydn91 a scris:Universul, convingerile tale, toate sunt naluci, nu ai cum sa percepi obiectivul.Culorile exista doar pentru ca ai ochii asa, sunetele doar pentru ca ai timpane
Culorile, sunetele, celelalte senzatii ale noastre, nu sunt naluci. Sunt si ele fenomene ale naturii. Sunt la fel de obiective ca si obiectele pe care le reprezinta. O sa fie foarte interesant sa aflam in ce conditii apar culorile de exemplu. Poate un peste din acela care simte prin curent electric, o vedea si el culori. Sa fie oare culorile limitate la radiatia electromagnetica ? Oare nu ar putea fi niste fiinte care atunci cand comunica intre ele prin sunete, creierele lor sa le creeze defapt culori in minte ? Oare calculatorul in calculele pe care le face, nu o vedea si el culori, chiar daca nu are niciun senzor ? Sau alt exemplu si mai aiurea: oare apa cand ingheata, vede si ea culori ?
Or fi aceste senzatii ale noastre foarte dependente de suportul ce le creeaza ? Sau sunt niste fenomene independente, care pot aparea in fel si fel de conditii ?
