La 16 ani, parintii ma resping din rasputeri

PunkY StylE a scris:

..... Si sa mai mentionez ca mama nici nu ma lasa sa am prieten, daca ii zic de un baiat, asa ca fap[t divers nici nu ma asculta... a zis ca nu ma lasa sa am prieten pana la 18 ani, ca ce fac, ma marit la 16?

Iar eu nu pot sa stau pana la 18 ani, se joaca cu sentimentele mele, n-am voie sa iubesc, sa ofer afectiune? Daca ea nu imi ofera ceea ce imi trebuie, caut si eu in alta parte... si am gasit persoane care chiar au putut sa-mi ofere....

Afectiunea de mama si cea de prieten sunt incomparabile intre ele, prin natura lor. Niciodata nu se vor suplini una pe cealalta. Si daca iti vei cauta afectiune la un baiat pentru ca mama nu-ti ofera, pe tine te vei razbuna, nu pe mama ta. Sid e altfel, incercarea de a suplini o lipsa de afectiune parinteasca prin afectiune oferita de un baiat, denota mai mult o lipsa de comunicare si afectiune cu tatal, nu cu mama.

PunkY StylE a scris:

Draga Ryea, si eu m-am gandit la feptul ca mama nu ma iubeste... dar din moment ce pe plan material ma ajuta cat poate, nu prea pot sa spun ca nu ma iubeste ... imi face toate poftele astea ... daca ii cer haine sau ceva care tine de frumusete, nu se zgarceste la bani... insa cu moralul e la pamant... iar pentru mine asta conteaza destul de mult... pentru ca n-am cui sa ii spun cand am o problema si cu totii stim ca mama trebuie sa iti fie cea mai apropiata fiinta...

Nu pot sa mai stau acum ... promit ca va mai povestesc maine... Noapte buna!

Te-ai intrebat sau stii ce fel de relatie a avut mama ta cu mama ei? Te-ai intrebat daca nu cumva aceasta 'lipsa de afectiune' dar suport material nu este cumva felul ei de a comunica, de a-si arata afectiunea ei fata de tine. Nu spun ca e corect, insa fiecare individ are un alt mod de a spune 'te iubesc', chiar si atunci cand e vorba de copii.

daca nu ati avut o comunicare deschisa pana acum, e greu sa va claditi una acum, insa nu imposibil. totul e sa vreti si sa aveti rabdare. si avand in vedere ca tu chiar iti doresti o comunicare cu ea, poate ar trebui sa fi tu prima care face primul pas (chiar daca va fi mic si vei fi nevoita sa-l repeti de mai multe ori) si de ce nu, cand o prinzi in toane buna, incearca sa afli de la ea cum ar vede ea conditiile de a avea o mai buna comunicare. posibil sa fiti nevoite sa invatati amandoua sa comunicati una cu cealalta, posibil sa nu fi avut nici un exemplu in viata ei de adolescenta in acest sens si de teama de a nu gresi, de a fi ridicola, se inchide in ea si nu stie sa comunice cu tine.

PunkY StylE a scris:

Draga Ryea, si eu m-am gandit la feptul ca mama nu ma iubeste... dar din moment ce pe plan material ma ajuta cat poate, nu prea pot sa spun ca nu ma iubeste ... imi face toate poftele astea ... daca ii cer haine sau ceva care tine de frumusete, nu se zgarceste la bani... insa cu moralul e la pamant... iar pentru mine asta conteaza destul de mult... pentru ca n-am cui sa ii spun cand am o problema si cu totii stim ca mama trebuie sa iti fie cea mai apropiata fiinta...

As fi curios, daca esti constienta ca mama ta e cu moralul la pamant, tu cum o sustii ?

PunkY StylE a scris:

Mi s-a spus ca sunt razgaiata si ca umflu vorbele... razgaiata recunosc, sunt dar de umflat chiar nu le umflu... asta e tot adevarul... daca v-as fi mintit de ce as mai fi cerut ajutor?

Ţi-am zis-o pt că se vede clar că eşti. De răzg

Ravl a scris:

As fi curios, daca esti constienta ca mama ta e cu moralul la pamant, tu cum o sustii ?

De cand trebuie copilul sa ii rezolve problemele mamei? Daca e cu moralul la pamant sa faca bine sa se duca la un psiholog nu sa isi reverse frustrarile pe propriul copil.

tratra a scris:

Nu se justifică ceea ce ţi-a zis, dar după cum văd că scrii, alintătura iese la iveală

Ryea a scris:

Si oare cine a "alintat-o"? Normal ca bate din picior ca vrea aia si aia, ca doar de la ea a invatat ca poate avea papagal dar nu si o imbratisare.

Şşşş, bre! Mantra, nu uita mantra că apoi

tratra a scris:

Şşşş, bre! Mantra, nu uita mantra că apoi

Ravl a scris:

As fi curios, daca esti constienta ca mama ta e cu moralul la pamant, tu cum o sustii ?

asa si de cand un copil trebuie sa iei atitudine referitor la starea mamei.Sincer,ea mare lucru nu poate face. Doar sa ii arate ca o iubeste,si tind sa cred ca ii arata asta.Pentru ca stiu ca am citit in primul ei post pe aceasta tema ca ea vrea sa o ia in brate dar ca mama ei o indeparteaza.In primul rand trebuie sa si accepte iubirea.daca mama ei o respinge....ea nu poate face mai mult de atat. Si cam in genere daca cineva nu accepta iubirea de la ceilati nu poate fi bagata cu forta pe gat. Ea atat trebuie sa faca doar sa ii arate ca o iubeste. E inca un copil nu are nevie demai multe responsabilitati,decat ce le are un adolescent.oricum perioada adolescentei e mai tumultoasa si din cauza a enspe mii de schimbari ce se produc cu ea,a hormonilor si a chestilor astea e mai greu. Dar daca stai sa te gandesti si pe langa ca e perioada asta a adolescentei mai are si alte probleme ...de exemplu depresia, ii ingreuneaza cu atat mai mult situatia. Depresia nu e ceva ce iti doresti,din pacate apare,si daca nu e nimeni lamnga noi sa ne ajute cum sa gestionam situatia cu atat mai mul e mai greu. Da nu spun ca poate e si fata mai razgaiata,dar sincer copilul asa a fost crescut...deci iarasi vina ei nu este. Nu o pot condamna nici pe mama pt ca ea asta stie sa faca,si atat a reusit sa o invete pe fata,dar poate sa faca o schimbare si mama.Si automat si copilul va face.

Ryea a scris:

Mai fata, revino-ti in fire ca debitezi numai prostii.

Daca poti raspunde ceva rational bine, daca nu termina cu aiurelile astea ca esti ridicola.

Da, da, aşa-i. Că doar nu tu ai fost aia care a mugit unei COPILE DE 16 ANI că mama ei NU O IUBEŞTE.

Fă, bă, bre, tu ştii ce ecouri pot avea vorbele tale şi

Fetelor,relax, pleassse..

Ryea a scris:

De cand trebuie copilul sa ii rezolve problemele mamei? Daca e cu moralul la pamant sa faca bine sa se duca la un psiholog nu sa isi reverse frustrarile pe propriul copil.

ingeras23 a scris:

asa si de cand un copil trebuie sa iei atitudine referitor la starea mamei.Sincer,ea mare lucru nu poate face.

Nu stiu ce va deranjeaza, de ati sarit ca muscate de cur ?

Nu stiu ce repere etico-morale aveti, insa daca mama voastra ar fi imobilizata in pat, nu ia'ti da un pahar cu apa , sub rezerva ca nu'i problema voastra ?

Responsabil pentru depresia unui parinte , poate fi si copilul , prin actiunile sale .