Jump to content
Forum Roportal
Sign in to follow this  
PunkY StylE

La 16 ani, parintii ma resping din rasputeri

Recommended Posts

Nu stiu cat de mult ma cunoasteti voi, dar cred ca sunteti singurele persoane la care pot sa ma descarc ... am 16 ani si tot ce pot sa spun este ca nu am pe nimeni aproape! Parintii mei parca sunt salbatici, n-am putut niciodata sa vorbesc cu mama despre problemele unei fete, despre absolut nimic.Ba mai mult, acum vreo 2 saptamani mi-a zis "MORI!" in timp ce ne certam.Eu consideram ca e fiinta care ar trebui sa ma ajute cel mai mult, mai ales la varsta asta cand am nevoie de atata sustinere si intelegere... de fiecare data tipa la mine si face ca toate alea, chiar si cand imi e rau. Daca incerc sa o iau in brate si sa ma apropii de ea ma respinge si spune sa o las in pace ca ii e cald ca nu stiu ce. Inteleg ca are problemele ei dar nu trebuie sa si le descarce pe toate pe mine. Eu nu mai suport, m-am imbolnavit, am luat antidepresive, am tensiunea foarte mare numai din cauza asta... Celor de varsta mea degeaba le spun pentru ca nu ma inteleg, nu ma asculta, iar persoane mature cu cunosc asa pentru a ma putea descarca la ele...Doar un "prieten" am caruia i-am spus acum cate ceva si a zis ca incearca sa ma ajute cat poate.... dar nu stiu ce sa zic... eu mai incercat sa ii zic mamei ca ma deranjeaza, dar fara rezultat:a tipat la mine ... acum iar m-am certat cu ei si efectiv nu mai suport! Am tipat am aruncat cu toate alea... pur si simplu nu stiu ce sa mai fac... ma simt atat de mica intr-o lume atat de mare... Sunteti singurele persoane mature care ma mai pot ajuta...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Niciun 'ajutor!'

 

Situatia ta e buna spre foarte buna.

La varsta asta, si chiar dupa implinesti magica varsta de 18 ani (cand te asigur ca nu remarci nicio diferenta), toti au probleme de genul asta cu parintii.

Iar 'informatia' asta trebuie sa te linisteasca.

 

Sigur, e destul de descurajant sa fii respinsa la modul asta de catre mama, insa conotatiile pe care le dam matriarhatului nu coincid intotdeauna cu realitatea.

Sad but true.

 

Incearca sa judeci cat mai rational, gaseste-ti preocupari si surogate pentru afectiune daca intr-adevar parintii tai te resping asa cum sustii.

Usor nu este. Insa nu si imposibil.

Share this post


Link to post
Share on other sites
...

Adolescenta implica in toate situatiile divergenta cu parintii , din varii motive. Diferentele de conceptii , de idei,de atitudini, duc la o perfecta incompatibilitate a tanarului cu parintii. Cred ca toti am trait asta , in mai mica sau mai mare masura. Vestea buna este ca are un final. Si ca poti supravietui. :cheer:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mie mi se pare ca tu deja ai inceput sa te ridici asupra conditiei tale. Se intampla si la case mai mari. Ce gandesti tu acum si ce te preocupa pe tine, in mod normal ar trebui sa fie material de studiu pt mama ta, si nu pentr tine. dar iar, nu e vina ei ca e mai slabuta de spirit..si nu doar de mama, ci ca si persoana.

 

Esti deja mare si tre sa faci diferenta intre comportament general si comportament subiectiv. daca mama ta nu e o persoana afectiva ca asa e ea, cam trebuie sa accepti ca din partea ei nu o sa ai parte de iubirea aceea de care sigur tu ai auzit la prieteni, ai vazut in filme, ai citit in romane.

 

Ei, dar macar tu cand vei avea copilul tau, il vei imbagoati sufleteste mai mult.

 

Accepta faptul ca duci crucea unui om mai evoluat decat parintii tai. Categoric e mai greu, dar poate fi si mai frumos totodata.

 

Cat despre comunicare cu adulti, poti incerca si aici pe forum..si posibil sa te dedai pe langa o matusa, vecina mai apropiata..mama a unei prietene. Sau poti sa iti cauti singura raspunsuri prin carti. Citeste mult si garantat jumatate din problemele tale se vor calma, pentru ca vei intelege ca defapt nu sunt probleme.

Share this post


Link to post
Share on other sites

eu aveam probleme cu taica-miu la un moment dat. era nervos, servici bla bla si isi descarca nervii pe mine: orice chestie cat de mica il facea sa tipe la mine. am indurat eu asta ceva vreme (plans, tristete, insomnii) pe urma i-am zis frumos ca daca 'vorbeste' asa cu mine eu il ignor. pur si simplu daca incepea sa tipe nu-l bagam in seama, sau ma uitam la el si ma gandeam la cu totul altceva decat situatia de fata. l-am lecuit de boala rastitului la mine in vreo cateva saptamani :lol:

 

ai doar 16 ani,,, mai asteapta un pic si o sa vezi ca apele o sa se linisteasca. eu mi-am cunoscut cei mai buni prieteni la varsta asta. nu stiam atunci ca vor fi cei mai buni prieteni ai mei,, dar 5 ani mai tarziu,,they're still there. si parintii mei sunt super! ..dar mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama de asta :cheer:

 

hai, fruntea sus.. nu mai fii trista. crede-ma se poate si mai rau ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

"Cunosc asemenea probleme cu parintii. Tu nu esti deloc vinovata in treaba asta. Cu mama ta este problema nu cu tine. Poate si ea are probleme foarte mari si nu mai are mult chef sa fie draguta cu tine . Sau poate chiar atunci prinzi momentul sa vorbesti cu ea cand e nervoasa si obosita si de aceea iti raspunde in asa fel. De aceea ti-as sugera sa eviti discutii in sens negativ cu mama ta cand vezi ca e nervoasa, obosita, sau cand nu are chef. Incearca si ii faci pe plac si sa incerci sa faci pentru ea ce vezi ca ii place. Incearca sa vorbesti cu ea si sa ii explici frumos si dragutz sentimentele tale stresurile tale si chiar depresiile tale care fac referinta la comportarea ei cu tine. Daca nici asta nu da nici un rezultat nu dispera. Ai o viata lunga inaintea ta si nu merita sa te stresezi. Si te inteleg ca e ft. greu. Dar totdeauna trebuie sa mergi inainte."

 

Am rugat-o pe fiica mea sa-ti raspunda pentru ca e mai apropiata in varsta de tine si simte mai bine situatia prin care treci.

 

Din partea mea, doar atat vreau sa iti spun ca, din pacate, cei mai multi trec in aceasta perioada printr-o mare criza sentimentala, ce se datoreaza, printre altele, secularizarii intense a societatii de azi.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ba mai mult, acum vreo 2 saptamani mi-a zis "MORI!" in timp ce ne certam.Eu consideram ca e fiinta care ar trebui sa ma ajute cel mai mult, mai ales la varsta asta cand am nevoie de atata sustinere si intelegere... de fiecare data tipa la mine si face ca toate alea, chiar si cand imi e rau. Daca incerc sa o iau in brate si sa ma apropii de ea ma respinge si spune sa o las in pace ca ii e cald ca nu stiu ce.

 

E greu pentru ca esti debusolata. Mama este fiinta care trebuie sa te iubeasca cel mai mult pe lumea asta, sa iti ierte orice si sa fie mereu alaturi de tine la greu. Dupa cum vezi nu e asa. Nu numai ca nu se comporta in acest fel dar te respinge si fizic.

Singura concluzie pe care trebuie sa o tragi tu din toata aceasta poveste e ca nu te iubeste.

 

E greu sa accepti ca propria ta mama nu te iubeste dar odata ce ai constientizat acest lucru iti va fi mult mai usor. In primul rand nu vei mai fi confuza si vei intelege de ce se comporta asa cu tine. Nu vei mai astepta de la ea ceea ce nu iti poate da. Nu ii datorezi nimic ea va fi mereu dezamagita de tine si va incerca sa te traga in jos.

 

Acum esti tu cu viata ta. Mediteaza la ea si vezi ce poti face in viitor. Fa-ti prieteni, fa sport sau alte lucruri care iti fac placere, ocupa-te de scoala, incearca sa fii fericita independent de iubirea si acceptarea mamei tale. Daca nu te aduni si nu lupti pentru fericirea ta, te va strivi cu indiferenta ei.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumesc pentru ajutor ... ca sa va raspund tuturor...

De ce ma cert asa rau cu ei? ... Nu stiu ... de exemplu ieri n-am mers la scoala pentru ca mi-a fost foarte rau si a trebuit sa stau in pat toata ziua ... abia m0am ridicat sa ma duc sa mananc.. si am sunat-o si i-am zis si s-a ofticat ca nu ma duc la scoala, iar apoi cand a venit acasa nici n-a intrat bine pe usa ca a inceput sa tipe cat o tinea gura ca am stat acasa toata ziua si nu am facut nimic, ca n-am spalat farfuria :cheer: si i-am zis ca n-am putut dar nu mai stiu exact ce a zis... stiu ca a incheiat cu un "Da-o dracu de farfurie" si o usa trantita.Deci ne certam din tot felul de prostii si daca ridic eu tonul incepe tata sa ma certe si sa tipe... daca ii zic sa vorbeasca mai calm ii zic degeaba.

Toate prostiile pe care le fac eu ... ar fi faptul ca imi mai las cateodata farfuria nespalata, nu sterg praful si cam atat.

Legat de notele mari ... vin cu note mari dar nu cred ca o intereseaza in mod deosebit... imi zice "Bravo" rastit.

... Ea nu isi bea cafeaua dimineata, o bea seara.Si reuseste sa doarma.Iar daca ar sa i-o fac eu ar zice ca nu stiu eu sa fac cafeaua cum o face ea... nici nu cred ca ar bea-o.

Daca ii zic sa mearga la tv ca spal eu farfuriile, o si vad cum zice cu vocea aia exagerata "Ei na, le speli tu acuma, a dat harnicia in tine, mai am o groaza de treaba aici, hai pleaca si lasa-ma."

 

 

Ieri dupa ce ne-am certat nici nu am mai bagat-o in seama... a vorbit singura, n-am mai mancat cu ei cand m-au chemat... azi am de gand sa fac la fel ... si stiu ca aseara m-a cam tratat si ea cu indiferenta pentru ca stie ca eu iert foarte repede si ca azi voi vorbi cu ea ... dar o sa incerc sa nu ... si daca ma gandesc bine v-a trebui sa o ajut sa inroseasca oua ca e Inaltarea... nu stiu ce o sa fac, cred ca o sa ii zic tot ce nu-mi convine de la cap la coada...

 

Aseara ne-am certat mai rau pentru ca eu vroiam sa imi ia papagal... si le-am zis ... si au fost de acord... mama incepuse sa ma streseze sa caut pe la crescatorii de pe net, ca vroiam Micul Alexander si nu prea se gasesc astia in petshop-uri.Si m-am chinuit sa caut si am gasit o singura persoana care vindea pui... am luat legatura cu omul acela si mama mi-a spus sa ii zic sa mi-l aduca joi (adica azi) ... si i-am zis ... am programat ora, tot (urma sa merg cu tata); iar aseara cand i-am intrebat cum facem azi, au sarit amandoi cu gura, au cautat motive cum ca nu e timp de el, ca n-avem unde sa il lasam cand plecam de acasa etc... Si le-am zis "daca ati promis ceva, de ce nu va tineti de promisiune... eu m-am chinuit atata sa il caut, m-am facut si de rahat la omu' ala." si m-am ales cu un simplu "hai gata taci". ;) :lol:

 

 

..... Si sa mai mentionez ca mama nici nu ma lasa sa am prieten, daca ii zic de un baiat, asa ca fap[t divers nici nu ma asculta... a zis ca nu ma lasa sa am prieten pana la 18 ani, ca ce fac, ma marit la 16?

Iar eu nu pot sa stau pana la 18 ani, se joaca cu sentimentele mele, n-am voie sa iubesc, sa ofer afectiune? Daca ea nu imi ofera ceea ce imi trebuie, caut si eu in alta parte... si am gasit persoane care chiar au putut sa-mi ofere....

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ba mai mult, acum vreo 2 saptamani mi-a zis "MORI!" in timp ce ne certam.Eu consideram ca e fiinta care ar trebui sa ma ajute cel mai mult, mai ales la varsta asta cand am nevoie de atata sustinere si intelegere... de fiecare data tipa la mine si face ca toate alea, chiar si cand imi e rau. Daca incerc sa o iau in brate si sa ma apropii de ea ma respinge si spune sa o las in pace ca ii e cald ca nu stiu ce.

 

E greu pentru ca esti debusolata. Mama este fiinta care trebuie sa te iubeasca cel mai mult pe lumea asta, sa iti ierte orice si sa fie mereu alaturi de tine la greu. Dupa cum vezi nu e asa. Nu numai ca nu se comporta in acest fel dar te respinge si fizic.

Singura concluzie pe care trebuie sa o tragi tu din toata aceasta poveste e ca nu te iubeste.

 

E greu sa accepti ca propria ta mama nu te iubeste dar odata ce ai constientizat acest lucru iti va fi mult mai usor. In primul rand nu vei mai fi confuza si vei intelege de ce se comporta asa cu tine. Nu vei mai astepta de la ea ceea ce nu iti poate da. Nu ii datorezi nimic ea va fi mereu dezamagita de tine si va incerca sa te traga in jos.

 

Acum esti tu cu viata ta. Mediteaza la ea si vezi ce poti face in viitor. Fa-ti prieteni, fa sport sau alte lucruri care iti fac placere, ocupa-te de scoala, incearca sa fii fericita independent de iubirea si acceptarea mamei tale. Daca nu te aduni si nu lupti pentru fericirea ta, te va strivi cu indiferenta ei.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Punky,adolescenta e o perioada grea si pentru copil si pentru parinte.Parintele ,pe langa problemele sociale,personale,profesionale, trebuie sa se mai lupte nevoile diferite ale copilului cu trup de adult si minte de copil.Te astepti ca ,la un moment dat,copilul sa fie cat de cat independent,sa nu mai ceara ajutor,sa-si spele singur farfuria.....pur si simplu o inteleg,pentru ca oarecum sunt in situatia ei :o: Nu spun ca are dreptate mama ta...a rosti cuvinte grele la adresa ta nu e prea imbucurator...dar gandeste-te ca e si ea om si poate gresi.:lol:

Ca si sfat:incearca sa te apropii de parinti cand ii vezi calmi,ca sa poti restabili puntea dintre voi.Faptul ca tipa...refuleaza si ei cum pot,nu au raspunsuri la intrebari si se eschiveaza in forma asta.

 

Uite...ai primit un sfat sa te apropii de mama ta cu o atentie...eu spun ca da rezultate cu siguranta:o floricica culeasa de tine,facut ceva in casa ,dar pe tacute fara a cere si multumiri...ceva...orice...dar sa-i spui ca e speciala pentru ea...tare mult conteaza sa vezi ca puiul tau se gandeste si altfel la tine decat ca la o sursa de bani,haine,alimente ,etc.

 

In adolescenta,eu aveam un jurnal in care ma ,,descarcam"...pe langa forum,unde poti posta sub acoperirea anonimatului si mai primesti si ceva solutii,ai putea tine si tu un asemenea jurnal unde sa scrii ce te macina...recitind peste o vreme gandurile,iti vei da seama ce mult ai evoluat si ce puerile erau motivele pentru care plangeai odata.

 

Iti doresc sa treci usor peste aceasta perioada ...de fapt,sa treceti toti,intreaga familie ! :cheer:

 

E greu pentru ca esti debusolata. Mama este fiinta care trebuie sa te iubeasca cel mai mult pe lumea asta, sa iti ierte orice si sa fie mereu alaturi de tine la greu. Dupa cum vezi nu e asa. Nu numai ca nu se comporta in acest fel dar te respinge si fizic.

Singura concluzie pe care trebuie sa o tragi tu din toata aceasta poveste e ca nu te iubeste.

 

daca nu esti psiholog de meserie,ar trebui sa te feresti sa dai asemenea verdicte,Ryea.

 

Punky,nu exista mama care sa nu-si iubeasca pruncul...poate exista ,eventual, mama care nu stie sa-si manifeste iubirea. ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest
This topic is now closed to further replies.
Sign in to follow this  

×