Anxietate

iosafat a scris:

Inca ceva legat de crestinism sau de invataturile Bibliei care indeamna omul sa nu devina dependent de altii prin comenzi clare: "Nu mi te inchina mie, inchina-te lui D-zeu", adica nu dori sa fi sclavul a unuia sau a altuia; "nu intoarceţi capul

iosafat a scris:

Inca ceva legat de crestinism sau de invataturile Bibliei care indeamna omul sa nu devina dependent de altii prin comenzi clare: "Nu mi te inchina mie, inchina-te lui D-zeu", adica nu dori sa fi sclavul a unuia sau a altuia; "nu intoarceţi capul

salut sint nou in bransa desi boala am achizitionato de aproape doi ani ma primiti in grupul vostru ?

:flowers:

iosafat a scris:

Inca ceva legat de crestinism sau de invataturile Bibliei care indeamna omul sa nu devina dependent de altii prin comenzi clare: "Nu mi te inchina mie, inchina-te lui D-zeu", adica nu dori sa fi sclavul a unuia sau a altuia; "nu intoarceţi capul

adi_flo71 a scris:

salut sint nou in bransa desi boala am achizitionato de aproape doi ani ma primiti in grupul vostru ?

:)

Welcome!!Spune cum esti ce simti?

Still child de ce te simti mai rau??si eu am lupte in sufletul meu, sunt deprimat ca s anu zic mai rau!

ma simt rau de cand am fost in italia dar dupa ce am venitam inceput tratamente si sedinte la psiholog , dupa o perioada m-au adus pe linia de plutire si dupa un an am terminat cu tratamentul dar unele probleme incep sa reapara. probabil ca trebuia sa mai continui vizita la psiholog. reactile nu sant atat de grave acum dar mie frica sa nu mai trec prin ce am trecut,stiti si voice groaznic e mai ales in primele faze pana incepi sa te obijnuiesti cu boala si nu sti ce ai oricum inca nu e rezolvata pentru ca mie frica sa parasesc localitatea de frica sa nu se intimple ceva si daca o fac nu forte departe si cu medicamentele dupa mine desi nu mai iau de un an de zile

nu ma prea pricep la calculatoarele astea imi cer scuze daca mai si gresesc

apropo tu de cand esti in starea asta si care crezi ca e cauza care a declansato si ce metode adopti sa o combati

iosafat a scris:

Alegerile depind de nivelul de constiinta (sau conştienţă) la care se afla individul la un moment dat.

Nu alegerile dau nivelul, ci nivelul cauzeaza alegerile.

Si una si alta. Alegerea de a incepe o psihoterapie iti va schimba nivelul de constienta.

iosafat a scris:

Cei cu nivel inalt de constienta sunt totdeauna lideri politici, spirituali, de corporatii etc.

Glumesti, nu? Cred ca nivelul de constienta a multor lideri politici este aproape de nivelul de coma terminala. :)

elandi a scris:

Si una si alta. Alegerea de a incepe o psihoterapie iti va schimba nivelul de constienta.

Glumesti, nu? Cred ca nivelul de constienta a multor lideri politici este aproape de nivelul de coma terminala. :)

Mare dreptate ai cu cretinii de politicieni!!!!!

Iosafat te suspectez ca esti cumva ruda lui Gigi Becali!!! :P

adi_flo71 a scris:

ma simt rau de cand am fost in italia dar dupa ce am venitam inceput tratamente si sedinte la psiholog , dupa o perioada m-au adus pe linia de plutire si dupa un an am terminat cu tratamentul dar unele probleme incep sa reapara. probabil ca trebuia sa mai continui vizita la psiholog. reactile nu sant atat de grave acum dar mie frica sa nu mai trec prin ce am trecut,stiti si voice groaznic e mai ales in primele faze pana incepi sa te obijnuiesti cu boala si nu sti ce ai oricum inca nu e rezolvata pentru ca mie frica sa parasesc localitatea de frica sa nu se intimple ceva si daca o fac nu forte departe si cu medicamentele dupa mine desi nu mai iau de un an de zile

nu ma prea pricep la calculatoarele astea imi cer scuze daca mai si gresesc

apropo tu de cand esti in starea asta si care crezi ca e cauza care a declansato si ce metode adopti sa o combati

Da ce ai simtit la inceput?Eu cand ma simt naspa am senzatia d ebarca sunt matol, desi nu beau de 5 luni nimic, am o satre de instabiliate si vedere aproximativa, ce naiba este asta??

brolin a scris:

Welcome!!Spune cum esti ce simti?

Still child de ce te simti mai rau??si eu am lupte in sufletul meu, sunt deprimat ca s anu zic mai rau!

ce sa-ti spun brolin... atat mi-am plans de mila ca a ajuns sa-mi fie scarba de chestia asta. numai la asta ma gandesc de vreo 2 ani incoace si de fapt ca, toata viata mi-am pus fricile la incercare. nu mai pot vorbi cu nimeni. abia am reusit sa vorbesc cu psihanalistul vineri printre hohote de plans. m-am gandit sa merg la manastire ca sa fug de contactul cu oamenii si de probleme. vad ca nu sunt in stare sa am o viata normala in care sa ma integrez normal printre cei cu care intru in contact, sa fiu atenta, sa retin, sa fiu pe faza si sa dau raspunsuri, oricine ma poate pacali, pentru ca nu mai retin aproape nicio informatie. intotdeauna am avut probleme cu atentia, puterea de concentrare si memoria. acum ma lasa de tot mai ales din cauza starii. trist este ca nu am gasit solutia pana acum la toate problemele astea. Iti dai seama cum este sa citesti carti de-a lungul anilor si sa nu mai stii cum se chemau, si nici despre ce era vorba, sa vezi filme si sa nu retii nici titlul si nici actiunea, nume de actori, sa nu ai preferinte pentru ca totul trebuie incercat iar dupa ce incerci sa nu ramai in cap cu nimic si sa nu poti reproduce nimic din ce ai incercat (fie ca e vorba de un gen de muzica, sau de altceva) sa nu iti gasesti cuvintele cand vrei sa descrii ceva desi la un moment dat aveam un vocabular bogat, sa nu poti sta de vorba cu un om pentru ca din discutie reiese ca nu stii nimic, lcruri banale, sau ca nu ai pareri, sau ca te influenteaza tocmai datorita faptului ca nu ai pareri, sau pentru ca ai constatat ca parerea ta nu este buna, sa nu te poti hotara nici macar daca sa te culci sau nu, daca sa mananci sau nu, daca sa te speli sau nu, daca sa faci un lucru sau nu, pentru ultimul caz de teama consecintelor, sa realizezi ca nu esti ordonat desi ti-ai dorit asta toata viata, ca nu iti poti face ordine in propriile lucruri, sa nu poti refuza nimic nici macar daca acest lucru te face sa te simti ingrozitor, sa nu poti minti - minciunile acelea care de fapt ocolesc adevarul. si mai ales sa nu ai capacitatea de a face rezumatul unei discutii, unui film, unei carti, unei relatii, care pleaca tot de la organizarea interioara. sa vezi ca depinzi de altii, material, intr-o situatie absolut dezagreabila, sa iti doresti din tot sufletul sa nu mai ai nevoie de acea dependenta, pentru ca daca as fi independenta financiar ar fi ok, m-as concentra doar pe restul problemelor. insa nu reusesc datorita firii mele sa am un serviciu normal.

sa vrei sa prinzi din urma lumea si sa nu poti... si pentru asta sa cazi din nou, mereu, mereu.

sa stii ca inauntru tau este un om sincer, care are de daruit iubire, care isi doreste sa traiasca sa vada, sa retina ce a vazut sa se orienteze singur, care se simte coplesit de toate informatiile noi (indiferent ca sunt de ordin profesional sau doar cultural, indiferent).

nu m-am mai putut concentra in ultimul timp la nimic, la absolut nimic, am incercat sa citesc, sa ma uit la filme, sa ma intalnesc cu o prietena, sa citesc diverse chestii pe net, armonizate cu putinele lucruri pe care le am de facut pin casa, adica sa-mi spal lucrurile cu care ma imbrac, sa le intind, sa imi spal vasele, sa imi iau la mine cand plec toate lucrurile de care am nevoie, sa incerc sa imi rezolv putinele probleme de serviciu pe care le am momentan, pentru ca n-am mai rezistat si i-am spus sefului meu ce probleme am in doua vorbe - cele mai grele, triste si demne de dispretuit, este drept. am facut asta la sfatul sotiei lui taica-miu cu care am despicat firul in 4. psihologul meu a spus ca nu am facut tocmai bine. acum ma simt ca un bolnav printre ce sanatosi, insa am simtit nevoia, asa cum procedez de fiecare data cand sunt in impas, sa spun adevarul, sa nu par o idioata, si cred ca pana la urma asta sunt, pentru ca nu e posibil sa fii toata viata in halul asta, sa treci prn viata ca gasca prin apa si sa nu ti se lipeasca nici o urma de experienta de viata.

n-am mai suportat toate astea, inclusiv gandul ca implinesc 25 de ani si pe 24 octombrie mi-am pus tembelul plan in aplicare. al doilea din viata mea, care evident a esuat din moment ce acum scriu pe forum. mi-este rusine de ce am facut ca si data trecuta, insa cu toata jena si umilinta pot sa spun totusi ca bunul Dumnezeu si ingerii mei pazitori ma iubesc. am luat cu totul in jur de 200 - 250 de pastile, asta dupa reconstituire, pentru ca nu am retinut nici asta macar. n-am sa spun ce ca sa nu dau idei fereasca Dumnezeu nimanui, insa conform calculelor mele trebuiau sa isi faca efectul. nici macar nu am vomitat. nu mi-a fost rau, nu am avut absolut nimic. probabil insa ca mi-am mai omorat niste neuroni si mi-am distrus niste sinapse. am stat la ai mei o saptamana in care am vazut ca ii termin si pe ei. azi am venit acasa. si inot in aceeasi mocirla. acolo era mai bine pentru ca macar nu eram singura. acum m-am izolat de tot.

defectul continua pentru ca din cauza sentimentului de vinovatie si a lipsei de comunicare mi-e jena sa le spun ca vreau sa merg la ei. situatia este si mai penibila cand ma gandesc ca acum stiu si colegii si probabil a mai aflat inca cineva care are o legatura cu firma si care a fost prima persoana in fata caruia am clacat. de atunci, de acolo lucrurile au luat-o la vale si mi-am pierdut controlul. acum mi-e teama ca va evita sa mai vina pe acolo din cauza mea, iar cand stiu ca am sa il vad intr-o zi nu stiu cum voi reactiona.

vineri am fost la terapie. m-a intrebat inca odata, desi nici el nu este de acord cu metoda, daca as vrea sa meg si la un psihiatru sa vedem ce pastile imi poate prescrie. este o cunostinta a lui. am sunat-o azi, mi-am facut programare si este abia pe 20 noiembrie. cu el ma mai vad abia pe 16. iar pana atunci ma asteapta inca 2 saptamani de chin. imi doresc sa prind din urma totul, sa fiu in pas cu toata lumea, sa citesc tot ce nu am citit pana acum, sa ma distrez, sa vad ca pot sa am o discutie, sau o relatie cu un tip. Am redevenit impiedicata si neindemanatica care eram in copilarie.

Stiu ca nu ma straduiesc indeajuns, insa nu mai forta si putere sa ma impiedic de greseli din neatentie, de judecati eronate, de lipsa de putere de concentrare, de dezordine... de mine.

nu stiu cine sunt si m-am cautat atatia ani de-a randul incat acum simt ca sunt la capul puterilor.

ma uit in jurul meu si vad ca oamenii se gandesc la atat de multe lucruri, cunosc atat de multi oameni, au obligatii, au relatii, au probleme, au parinti, au prieteni si se descurca cu toate acestea la un loc , pe cand eu am incercat toata viata sa reduc tot mai mult cercul si am fugit din fata lor pentru ca n-am stiut sa ma le fac fata, pentru ca simteam cum imi scapa lucrurile de sub control, iar acum nici nu mai pot judeca.

Doamne! Daca as sti ca sunt proasta sau urata as tacea din gura, insa nu e asa. Problemele sunt altele, insa pot duce cu gandul la prostie, pentru ca naivitatea la varsta asta, si aparenta lipsa de cunostinte, si restul lipsurilor pe care le am fiindca n-am putut sa fiu atenta la timp si-au spus cuvantul.

Toata viata mea cand am invatat sa fac un lucru, l-am invatat pe de rost, l-am invatat "afectiv", si in momentul in care l-am facut m-am concentrat numai pe lucrul ala ca sa nu gresesc, ca sa nu atrag atentia nimanui si sa nu creez probleme. orice mi-a distras atentia in momentul acela a stricat totul. insa partea "frumoasa" e ca nu mai tin minte multe din lucrurile acelea, lucruri pe care o femeie trebuie sa le stie. si nu mai am nici capacitate organizatorica. aaaaah, am obosit tot cautand radacinile acestei probleme si baza de la care sa incep sa ma reconstruiesc, sa ma readun, ce a mai ramas din mine. si sa incerc sa tin pasul cu oamenii din jurul meu si in final sa pot avea si o relatie cu cineva pentru ca in stilul acesta am sa innebunesc definitiv.

Intr-un cuvant sunt atat de ravasita si am fost intotdeauna incat mi-e frica sa ma angajez in propria mea viata.

m-am mai eliberat, putin pentru seara asta. inca una groaznica.

imi cer din nou scuze, ca si datile trecute, ca am ocupat atat de mult spatiu.

brolin, care sunt problemele tale, poate te pot ajuta macar cu o vorba buna, sau cu un sfat, ca de obicei pentru altii fac asta, insa in privinta mea, nu prea stiu sa le aplic.

doamne! ce roman am scris. acum m-am uitat. scuze moderatorilor.

si apropo de faza cu instabilitatea, daca nu luati pastile, e provocata de frica. am simtit acelasi lucru inclusiv partea cu vederea dupa primul episod. eram ca si acum (doar ca acum nu e chiar atat de rau) in faza de anxietate maxima, permanent incordata, creierul obosit de atata gandit. imi pierdusem "constienta" asupra echilibrului, aveam senzatii de ameteala, arsuri pe pielea capului, palpitatii, aveam senzatia ca nu vad bine. incet incet pe masura ce m-am linistit au disparut. insa mentionez ca nu am luat nici un fel de pastile puternice. stiu ca la un moment dat mi-a dat sedocalm (un relaxant 100% din plante insa nu in acea perioada, mult mai tarziu, cand aveam probleme cu dantura pentru ca scrasneam din dinti involuntar si cand eram treaza si in somn) asa ca daca nu luati pastile ca sa fie de la efectele secundare ale lor, nu este decat ceva trecator.

elandi a scris:

Glumesti, nu? Cred ca nivelul de constienta a multor lideri politici este aproape de nivelul de coma terminala.

Constiinta nu este constienta. Cei mai multi nu au nici urma de responsabilitate, de constiinta, dar sunt perfect stapani pe situatie.