Anxietate

ok

brolin a scris:

Pe drumul de intors stateam pe scaunul din fata si ma apucau toate simptomele, ameteli, amorteli, dispnee, credeam ca totul s-a sfarsit!Sincer ma analizez destiul de mult si asta nu este tocmai bine , dar ce naiba sa fac daca sunt axat pe asta!?

Uite, am si eu o teorie legata de chestia asta cu frica si cu sofatul de exemplu, sau cu orice situatie limita careia trebuie sa-i faci fata. Daca nu as fi trecut prin asta, nici nu as sti ce sa spun, probabil ca m-ar fi luat groaza cand citeam povestea cu frica la volan.

Cand te urci la volan bazeaza-te pe ideea ca Dumnezeu nu ne da decat atat cat putem duce. Pe mine asta m-a ajutat in cele mai grele situatii. Chiar daca nu iti poti controla starile si emotiile nu trebuie decat sa un moment in care sa iti spui "gata, stop, acum am o treaba si am sa o fac, si va fi ok!" Si in momentul in care te urci la volan si vei fi pus in situatia in care trebuie sa conduci ai sa vezi ca fara sa vrei ai sa poti, instinctual se intampla chestia asta. Pentru ca oricum, gandeste-te ca daca ai reusit pana acum sa iesi din multe situatii limita, ai avut, asa cum avem fiecare pe cineva care ne ajuta, si are grija de noi. Mie imi place sa ma gandesc ca e un ingeras acolo care are grija sa cad mereu in picioare. Ai fost vreodata in situatii in care ai trecut pe langa pericole, foarte aproape de moarte si ai fi putut, daca nu aveai prezenta de spirit, sa mori sau sa patesti ceva foarte grav? Nu s-a intamplat asa. De ce? Pentru ca asa ti-e scris sa fie si pentru ca chiar daca erai la un pas de un pericol, ceva sau cineva ti-a trezit inctinctul sa reactionezi in momentul acela.

Te va mai linisti poate putin gandul asta, cel putin asa sper.

Eu spre exemplu mi-am descoperit niste instincte pe care nu stiam ca le am, chiar la volan. Gandeste-te ca mi-era si mi-este in continuare frica de aglomeratie, de semne si de tot ce inseamna sofat, si credeam ca nu sunt in stare sa fac fata examenului, mai ales ca eram pe cont propriu, nu aveam nimic aranjat si am dat si in cu totul alta locatie decat am facut scoala. Nu a fost tocmai simplu, pentru ca nearanjand nimic, examinatorul m-a frecat suficient ca sa vada daca intr-adevar stiu sa conduc. Si in ciuda faptului ca am fost un dezastru cu o zi inainte, cand mi-am luat o sedinta suplimentara, vreau sa spun ca am condus absolut fara probleme. Desi eram terminata de frica, desi nu mai fusesem nici pe jos in zona respectiva, desi era primul examen. Chiar daca m-am si pierdut, am avut si un moment de panica, si de emotie n-am mai vazut butonul de avarie... pe care l-am il stiam si c ochii inchisi. Am trecut peste moment, m-am linistit si am mers mai departe, si m-am amuzat pana la urma de momentul ala. Am ramas uimita de modul cum am reactionat in timpul examenului. Si de faptul ca am primit permisul si cu felicitari din partea politistului. Ca sa nu iti mai spun ca atunci cand am plecat de acasa am plecat pe ideea ca in procent de 80% voi pica. Si nu e singurul exemplu. Asta e un exemplu ca se poate. Si sunt sigura ca nu am fost singura, ca cineva chiar a avut grija de mine.

Daca vrei sa crezi in chestia asta, iti va usura putin starea.

Credinta in Dumnezeu este un pilon care ne poate ajuta sa razbim si sa ne continuam viata, azi mai uitat pe un film Click care este o comedie dar una cu multe invataturi despre viata!

Eu cred ca Dumnezeu imi va ierta pacatele si imi va lasa sa continui ce doresc sa fac sau s aindrept ce nu am facut asa cum trebuie, cer doar sa nu mai fie inca o tragedie in familia noastra ca au fost destul pana acum!

Eu doar atat cer sa nu ma paraseasca acum in aceste momente grele si sa imi da forta sa cred ca binele poate invinge!

brolin a scris:

Credinta in Dumnezeu este un pilon care ne poate ajuta sa razbim si sa ne continuam viata, azi mai uitat pe un film Click care este o comedie dar una cu multe invataturi despre viata!

Eu cred ca Dumnezeu imi va ierta pacatele si imi va lasa sa continui ce doresc sa fac sau s aindrept ce nu am facut asa cum trebuie, cer doar sa nu mai fie inca o tragedie in familia noastra ca au fost destul pana acum!

Eu doar atat cer sa nu ma paraseasca acum in aceste momente grele si sa imi da forta sa cred ca binele poate invinge!

Si eu am vazut Click si mi-a placut tare mult. De vazut in continuare si de tras concluzii pozitive: Bruce Almighty si Evan Almighty. Iti dau voie sa ma injuri cat vrei daca nu te vor remonta putin. Crede-ma iti vor oferi o alta viziune asupra vietii. Plus ca sunt comedii usurele insa cu o idee principala geniala.

In ceea ce priveste tragedia care se poate apropia de familia ta... Roaga-te! Si chiar daca Dumnezeu nu-ti va indeplini dorinta, inseamna ca asa trebuie sa fie. Chiar daca nu vei vedea niciodata dreptatea in ceea ce se va intampla, daca se va intampla. Daca insa povestea se va sfarsi tragic, consoleaza-te cu gandul ca nimic nu e intamplator si vezi partea buna a situatiei.

Oricum, te rog sa incerci sa te gandesti in sens pozitiv la perioada imediat urmatoare, fara sa pui raul in fata, sa nu intri in panica, si sa te concentrezi pe ceea ce e inca frumos in viata ta, si sa profiti de asta. Intelegi in mod sigur ce vreau sa spun.

Filmele respective sunt ff educative in sinea lor!

Brolin , tu in sinea ta sti cam ce ar fi putut declansa aceste stari ? Ma refer la ceva ce simti ca s-a intimplat , dar parca nici tu nu vrei sa recunosti ca ar fi cauza .

Sa-ti spun ce "simt" eu , dar nu prea recunosc :

Schimbarea brusca , dar radicala nu gluma a carierei mele acum 2 ani , reusita in noua cariera , intr-o companie foarte buna , demisia de acolo din motive ca cineva ma calca pe bataturi , neregasirea in celalalte joburi deoarece mereu faceam comaratie cu acea firma puternica si chiar daca jobul era ca titulatura ok , nu gaseam acelasi lucru : faptul ca as face ceva deosebit .

Acest lucru combinat cu o veste tragica a produs aceste simptome dure . Eu dau vina mereu pe vestea primita , dar cred ca amandoua combinate au produs asta.

Si ar mai fi ceva , poate suna aiurea , dar eu simt ca nu a fost ok . Am fost asa ambitios ca la 30 ani am ajuns intr-o pozitie de top , o pozitie de unde serios daca mai puteai dori mai mult . Sti ca nu a fost bine ? Prea repede ... acum vreau sa o iau iar de la capat , treptat , ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat . Sigur am invatat ceva , trebuie sa te mai lasi si condus de viata nu trebuie mereu sa ai senzatia ca tu o duci unde vrei ...parerea mea .

estpoint a scris:

Brolin , tu in sinea ta sti cam ce ar fi putut declansa aceste stari ? Ma refer la ceva ce simti ca s-a intimplat , dar parca nici tu nu vrei sa recunosti ca ar fi cauza .

Sa-ti spun ce "simt" eu , dar nu prea recunosc :

Schimbarea brusca , dar radicala nu gluma a carierei mele acum 2 ani , reusita in noua cariera , intr-o companie foarte buna , demisia de acolo din motive ca cineva ma calca pe bataturi , neregasirea in celalalte joburi deoarece mereu faceam comaratie cu acea firma puternica si chiar daca jobul era ca titulatura ok , nu gaseam acelasi lucru : faptul ca as face ceva deosebit .

Acest lucru combinat cu o veste tragica a produs aceste simptome dure . Eu dau vina mereu pe vestea primita , dar cred ca amandoua combinate au produs asta.

Si ar mai fi ceva , poate suna aiurea , dar eu simt ca nu a fost ok . Am fost asa ambitios ca la 30 ani am ajuns intr-o pozitie de top , o pozitie de unde serios daca mai puteai dori mai mult . Sti ca nu a fost bine ? Prea repede ... acum vreau sa o iau iar de la capat , treptat , ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat . Sigur am invatat ceva , trebuie sa te mai lasi si condus de viata nu trebuie mereu sa ai senzatia ca tu o duci unde vrei ...parerea mea .

Mai sincer nu stiu exact dar poate fi un cumul de frustrari de necazuri traite de-alungul copilariei, adolescentei si maturitatii sau poate stresul, plecarea in alta localitate, munca , oboseala acumlata, nu stiu exact!

Tot ce vreau este sa ma simt bine s aimi pot desfasura viata mai departe dar nu cea de dinainte ci putin schimbata.

Sincer nu stiu pe ce s adau vina sau daca are rost sa gasesc vinovati, poate eu sunt singurul vinovat in aceasta problema, dar cine stie cu exactitate adevarul.

Ma las dus d eviata pentru ca nu am cum sa ma impotrivesc, simt asta, pana acum am crezut ca sunt Robocop si nu poate s aimi faca nimic rau la varsta asta, dar iata am primit o palma de la viata, am mai primit si inainte dar indirect nu prin propria mea persoana!

Dragii mei,

Am trecut cu bine peste nunta, m-am simtit f bine, nu mi-a fost nici rau. Multumesc Lui Dumnezeu totul a fost minunat si perfect.

Va multumesc din suflet tutror pentru vorbele frumoase si pentru gandurile bune.

Va imbratisez pe toti.

Ioana

ioana1751 a scris:

Dragii mei,

Am trecut cu bine peste nunta, m-am simtit f bine, nu mi-a fost nici rau. Multumesc Lui Dumnezeu totul a fost minunat si perfect.

Va multumesc din suflet tutror pentru vorbele frumoase si pentru gandurile bune.

Va imbratisez pe toti.

Ioana

Ma bucur ff mult pentru tine si ti-am spus eu ca o sa fie totul in regula doar vointa si ambitie trebuie!!!!

Inca o data casa de piatra!!

flori de camp a scris:

de curand, in urma unor examene medicale, am fost diagnosticata cu anxietate, dar nu foarte grava...saptamana trecuta mi-a fost si rau..o combinatie de scadere brusca a tensiunii arteriale, scadere de calciu si un mic atac de panica (asta mi s-a intamplat pentru prima data), iar tiroida e in investigatii (posibil sa existe iar dereglari, am avut acum cativa ani hipertiroidie). in fine, oricum ideea este ca nu mai am chef de nimic. mi-au prescris xanax, dar am refuzat sa-l iau. mi-a dat un inlocuitor....dar sunt convinsa ca nu medicamentele sunt cele care ma vor ajuta cel mai bine. acum ceva timp am fost si la psiholog, dar am renuntat. era costisitor pentru mine si nici de prea mult folos nu mi-a fost.

ideea este..cum se poate scapa de toate nemultumirile? am un copil care vreau sa creasca frumos. sunt singurul parinte pe care-l are. momentan e cam singura persoana care imi ofera putina bucurie. dar din cauza starii mele continue de irascibilitate, indiferenta, neimplinire, nemultumire, lipsa de motivatie si sacrificiilor ce trebuie facute pentrui a supravietui petrec prea putin timp frumos cu el. si din cauza faptului ca ma simt obosita in majoritatea timpului.

Imagineaza-ti cum ar fi fost viata ta fara acel copil...inchide ochii shi gandeste-te...o sa vezi ca ai fii pustie. Dragostea absolut neconditionata shi dependetza sufleteasca a copilului fata de tine sunt de neinlocuit shi merita luptat, asha ca atunci cand te simti nemotivata, nemultumita, nefericita aminteste-tzi zambetul inocent de pe fata copilului tau!