Anxietate

flori de camp a scris:

si asta nu iti da de gandit? te-ai intrebat care este cauza faptului ca te simti mai in siguranta la birou?

"acasa" e un cuvant cu valente emotionale pozitivie, asa ar trebui sa fie.

Acasa nu mai vrei sa te intorci cand "acasa" rezoneaza negativ in mintea celui care vrea sa stea cat mai mult la birou.

Acasa inseamna familie, iar daca nu a fost si nu e acasa o familie autentica, ci una dominata de impostura si impostori normal ca n vrei sa te intorci acasa.

Paranteza

Sunt unii cu nostalgii dupa parteneri pierduti de curand, cu care au convietuit o perioada "acasa".

Cand partenerul nu mai e, casa e "goala". Sentimentul de "casa goala" apare din cauza dependentei, a sevrajului asociat unei pierderi. Acest sevraj nu ajuta la nimic si cu atat mai putin la clarificarea situatiei.

Cel in cauza ar trebui sa se intrebe de ce partenerul nu mai e. Nu mai e pentru ca fie partenerul care a plecat fie cel care ramane a fost impostor in relatie. Din acest motiv, orice parere de rau e inutila, pentru ce nu ai avut sentiment sau pentru cine nu a avut sentiment pentru tine nu are rost sa iti para rau, starile de suferinta masochista nu-si au explicatie rationala. Atasamentul emotional e un mecanism primitiv prezent la toate animalele (chiar si la unele reptile) dar daca nu e sustinut de sentiment autentic el trebuie reprimat din start.

flori de camp a scris:

si asta nu iti da de gandit? te-ai intrebat care este cauza faptului ca te simti mai in siguranta la birou?

Interpretarea mea este ca in acasa, singura, ar putea sa-mi fie rau si n-ar avea nimeni cum sa faca ceva. Problemele mele au aparut anul trecut, in august, adevarat e ca eram intr-o perioada de multa agitatie la birou, cind mi s-a facut rau in casa. Bausem cred vreo 3-4 cani de cafea si a inceput sa-mi bata inima prea tare si prea repede. Pe acest fond am facut un puseu hipertensiv. Am sunat o prietena si am ajuns la spital cu perfuzii. Au urmat nesfarsitele analize si in concluzie sint ok. Nimeni nu a pomenit ceva despre atacul de panica, insa, de cind am inceput sa citesc despre asta, aproape ca m-am convins ca am avut.

Dupa aproape doua luni, un nene hot m-a talharit pentru ca-si dorea geanta mea. Eram cu copilul in masina si m-am speriat foarte tare. Acum evit sa mai merg seara pe strada si in nici un caz neinsotita.

Cred ca mi-am dezvoltat tulburarile somatice singura, cu manuta mea! La birou sint bine pentru ca sint mai multi oameni. Cam asta ar fi...

csabc a scris:

Interpretarea mea este ca in acasa, singura, ar putea sa-mi fie rau si n-ar avea nimeni cum sa faca ceva. Problemele mele au aparut anul trecut, in august, adevarat e ca eram intr-o perioada de multa agitatie la birou, cind mi s-a facut rau in casa. Bausem cred vreo 3-4 cani de cafea si a inceput sa-mi bata inima prea tare si prea repede. Pe acest fond am facut un puseu hipertensiv. Am sunat o prietena si am ajuns la spital cu perfuzii. Au urmat nesfarsitele analize si in concluzie sint ok. Nimeni nu a pomenit ceva despre atacul de panica, insa, de cind am inceput sa citesc despre asta, aproape ca m-am convins ca am avut.

Dupa aproape doua luni, un nene hot m-a talharit pentru ca-si dorea geanta mea. Eram cu copilul in masina si m-am speriat foarte tare. Acum evit sa mai merg seara pe strada si in nici un caz neinsotita.

Cred ca mi-am dezvoltat tulburarile somatice singura, cu manuta mea! La birou sint bine pentru ca sint mai multi oameni. Cam asta ar fi...

Cauti deliberat atentia celor din jur...pentru ca ti se face rau fara a avea nimic somatic, depistabil la analize?

Sunt multi oameni care stau singuri acasa si nu fac atacuri de panica, pentru ca au prieteni, au grup social, nu au urmarit niciodata sa devina dependenti afectiv de partener nici sa il faca dependent de ei (stiu sa faca o relatie cu sexul opus sanatoasa), sunt inţărcaţi de parinti (de mult timp) si prin urmare nu au de ce sa faca atacuri de panica...acasa pentru ca brusc se simt singuri, iar la birou evident ca nu se simt singuri intre colegi.

O parte din workoholicii care stau dupa program la birou fac parte din categoria celor care acasa nu au o familie autentica (sau nu mai au, au pierdut contactul, comunicarea cu familia, sau nu au avut niciodata si workoholia e un mod de a se droga pentru a nu simti golul din sufletul lor).

csabc a scris:

Bausem cred vreo 3-4 cani de cafea si a inceput sa-mi bata inima prea tare si prea repede. Pe acest fond am facut un puseu hipertensiv. Am sunat o prietena si am ajuns la spital cu perfuzii. Au urmat nesfarsitele analize si in concluzie sint ok. Nimeni nu a pomenit ceva despre atacul de panica, insa, de cind am inceput sa citesc despre asta, aproape ca m-am convins ca am avut.

O intoxicatie cu cafeina poate semana cu un atac de panica.

elandi a scris:

O intoxicatie cu cafeina poate semana cu un atac de panica.

Cu 3-4 căni de cafea nu te poti intoxica. Dar iti poti gasi o explicatie scuzabila pentru un atac de panica, ca cei cu "caderea de calciu" la spasmofilie.

csabc a scris:

Dupa aproape doua luni, un nene hot m-a talharit pentru ca-si dorea geanta mea. Eram cu copilul in masina si m-am speriat foarte tare. Acum evit sa mai merg seara pe strada si in nici un caz neinsotita.

Cred ca mi-am dezvoltat tulburarile somatice singura, cu manuta mea! La birou sint bine pentru ca sint mai multi oameni. Cam asta ar fi...

Este bine sa iei masuri de precautie. Insa faptul ca un hot te-a buzunarit, nu este suficient ca sa justifice un atac de panica. Am cunostinte care au fost atacate ziua, in amiaza mare si erau insotite de un barbat. Si tot li s-a furat geanta. Asa ca aceste lucruri nu le poti impiedica. Doar cel mult sa te rogi sa nu se mai repete. Atacul de panica nu apare din cauza unei intamplari nefericite. Si eu personal am fost atacata de un hot, in timp ce eram in masina. Mi-a spart geamul, si mi-a smuls geanta. Nu am facut nici un atac de panica....culmea, ca am coborat si din masina, eventual sa il plesnesc ...numai ca fost iute de picior. 8)

Salutari tuturor!

Am postat putin mai tarziu deorece am fost pe la mai multi medici si la mai multe controale. In prima faza am nimerit la un medic neurolog care dupa ce mi-a facut o encefalograma (naiba stie ce e aia), am ajuns la un psiholog, cu care am stat cateva momente de vorba. Dupa psiholog am ajuns la un psihiatru, care in prima faza mi-a cerut analizele la glanda tiroida, bineinteles ca au iesit ok. Asa ca domnul psihiatru m-a diagnosticat cu o usoara tulburare anxioasa si despresiva mixata si mi-a recomandat un tratament medicamentos de o luna de zile; tin sa spun ca eu sunt impotriva pastilelor de tot genul, dar el mi-a recomandat niste doze foarte mici, asa ca bazandu-ma pe axioma "daca nu poti face nimic cel putin nu face rau", o sa urmez sfatul doctorului. Dupa terminarea acestui tratament mi-a fost recomandata o intalnire cu un psihoterapeut, de la care astept rezultate mult mai bune. Acuma cauzele ar fi mai multe nemultumiri pe anumite planuri, care pana la urma au "defulat" si se manifesta prin aceste stari. Acum trebuie sa lucru putin la aceste nemultumiri....dar in general starea mea este de optimism. Sper sa ajung la un echilibru cat mai curand! :P

Pai, cred ca trebuie sa lucri mai mult la acele nemultumiri Adica sa le elimini total :P Ca altfel, o sa te lucre psihiatrul cu diagnostice din ce in ce mai grave, si cu medicamente, pana nu o sa mai poti sa faci nici o ordine in viata ta si nici capul tau nu o sa mai stii unde este si de ce este :P .

Du-te la psihoterapie.....e unica solutie de rezolvare.

buna

am si eu o nelamurire in ceea ce priveste aceasta boala

fostul meu prieten suferea de anxietate si oricat am incercat sa ma apropii de el pastra o anumita distanta si imi spunea ca nu-l pot intelege pe el si boala de care sufera,desi mereu am incercat sa fiu la curent cu simptomele si sa-i fiu alaturi..cand il intrebam daca aceasta nu este o scuza pt a nu-mi spune de fapt ca nu isi doreste o relatie cu mine se supara si din nou imi spunea ca nu il inteleg,ca anxietatea il face sa se poarte uneori altfel decat ar vrea si ca nu se poate controla..

va rog frumos care sufera d aceasta boala si are o relatie,imi poate spune dak intr-adevar cand iti place cineva cu adevarat este posibil sa intervina astfel d stari care sa afecteze relatia?eu cu el ma intalneam foarte rar pt ca deseori stabileam sa ne intalnim si in ultimul moment inventa ceva si anula intalnirea ca apoi sa aflu ca pur si simplu nu s-a simtit in stare sa se vada cu mine..

merci mult

E posibil sa fie doar o scuza. Anxiosii pot avea relatii sociale/de cuplu, etc. relativ normale. Anxietatea este de fapt neliniste mai accentuata. Daca vrea sa fie cu tine sigur poate sa treaca peste ... neliniste. Ori poate ii place sa exagereze si sa atraga atentia.