Kallisti a scris:Ar fi bine ca din momentul in care afli de unde vine anxietatea, ea sa se topeasca ca un bulgare de gheata pe usa unui cuptor. Dar nu se intampla, ma rog, eu n-am auzit si nu prea cred. De aceea zic eu ca urmeaza pasul 2 si anume lupta cu anxietatea. Daca si vrem sa scapam de ea, pentru ca sunt oameni care se multumesc ca stiu de unde vine. Si dupa mine orice sfat, lista, curent, idee si reteta - in limita bunului simt, merita incercate.
Cum sa mai ai anxietate daca esti ok cu tine si ti-ai cladit increderea de sine in 20 de ani cu pasi mici, urcand din functie in functie pana la top?
Nu sunt de acord sa lupti cu anxietatea din transeu, daca poti sa o faci de sus din Apache.
Daca omul ramane in aceleasi conditii false de viata, acelasi mincinos nevrotic care umbla dupa satisfacerea imediata a trebuinelor, dependentelor manipulandu-se pe sine si pe ceilalti nu vad cum ar scapa de anxietate.
Exemplu:
Jigodia cand trece printr-un grup de dulai priveste pe fiecare dulau in ochi de frica sa nu fie papata de vreo unul din ei.
Dulaul cand trece printr-un grup de jigodii, nu se uita la nici unul, priveste orizontul.
Concluzia: cand ai stari de anxietate, trebuie sa faci ceva concret pentru a depasi statutul de jigodie.
Degeaba numeri pana la 5 si respiri adanc daca in sinea ta te simti insignifiant.
Serenity nooooow! 
Pe termen lung anxietatea dispare prin cresterea sentimentului valorii de sine. Facand ceva concret pentru asta.
Eliminarea compromisurilor cu tine insuti. Activarea la un nivel apropiat cu potentialul care l-ai primit la nastere. Job conform cu aptitudinile care le ai. etc
da unde naiba vrei sa te duci..in alta lume???? tu nu iti dai seama ca nu ai alternativa :cry: ..si daca apreciezi ceea ce este frumos in jurul tau, daca apreciezi oamenii pe care ii iubesti si care te iubesc la randul lor (desi mai ai mom din astea cand nu iti dai seama :flowers: ) vei accepta faptul ca viata are si partile ei bune si partile ei rele...nu poate sa fie totul numai un rai sau numai un iad...ma intelegi?? ...si tb sa accepti asta!nu poti sa vii cu mesaje total nerealiste..nici macar regulile crestine nu garantz ca ai putea sa ajug in rai...mai e ckineva acolo care face o judecata 
sfatul meu e sa adopti o atitudine matura si realista..parerea mea e ca au nevoie urgent de ajutor specializat! e pt binele tau! :)
chiar daca pentru unii dintre noi este ceva mai dificila, nu suntem singuri in lupta noastra.s.unt totusi si oameni de specialitate, forumuri rom sau straine care lupta sa reduca si sa descopere noi tratamente in psih..de ce tb sa cadem mereu in chestiunea asta materialista si sa credem ca toata lumea care face cercetare o face pt bani?!or fi poate romanii mai jegosi in privinta asta, ca doar ne zbatem si noi de ceva vreme prin labirintul asta al capitalismului salbatic, insa sunt si altii care au depasit etapa asta...de ce nu putem gandi si optimist si sa ne imaginam o viata frumoasa ceva mai incolo!!??..multi trecem prin mom din astea..sunt oameni insa cu pb si mai grave...cancere etc...ca sa nu credeti cumva ca chestiunile astea ale noastre ne fac "unici"...si tu crezi ca oamenii astia nu mai au speranta??? la toti bolnavii de cancer pe care eu i-am cunoscut, viata se apreciaza in clipe si in momente frumoase si ar da totul ca sa mai ramana aici chiar si inca o zi!!! si noi de ce nu am face-o?? doar pt ca suntem dezamagiti si pt ca mintea noastra ne joaca din cand in cand feste?!!!!dar chiar antrenandu-ne nu e posibil sa ne controlam sentimentele si gandurile?? asemenea antrenamentului unui muschi....cati dintre noi am incercat asta cu adevarat inainte sa recurgem la medicamente, sa ne lamentam sau la alte tratamente de specialitate???sfatul meu pt anxiosi (e valabil si pt mine!) ..mai dati-o naibii cu anxietatea asta...si traiti-va viata..incercati sa traiti cu bune si rele fara sa va mai fie frica ca maine s-ar putea sa nu existe..conteaza numai azi...fiti fericiti pt lucrurile simple din viata voastra!! si ce daca viata nu e perfecta?!! da, a cui e???si fiti optimisti! :D